Document embed

DECIZIE nr. 601 din 12 iunie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g), art. 2-4 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Augustin Zegrean	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	-judecător
Acsinte Gaspar	-judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g), art. 2-4 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp-Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian-Teodor Covic, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian llie, llie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Niţişi, Trifu Panait, Ion M. Tudose şi Ionel Vasile în Dosarul nr. 1.037/46/2011 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.256D/2011.

La apelul nominal se prezintă personal autorii excepţiei Florian Teodor Covic, Gheorghe Duviea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu şi Ionel Vasile, precum şi avocatul Mirela Ureche, cu delegaţie la dosar, pentru toţi autorii excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea excepţiei. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 este susceptibilă atât de critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi intrinsecă. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că abilitatea Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă este limitată în ceea ce priveşte drepturile fundamentale, aşa cum se desprinde din Decizia nr. 82/2009 a Curţii Constituţionale. De asemenea, din preambulul actului normativ criticat nu reiese existenţa unei stări extraordinare şi urgente care să justifice intervenţia legislativă a Guvernului. Astfel, Legea nr. 119/2010, Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 şi Legea nr. 263/2010 au reglementat situaţia fostelor pensii de serviciu, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nu face decât să reia dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 737/2010. Etapizarea procesului de recalculare reprezintă o necesitate, dar nu o situaţie extraordinară şi urgentă. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt totodată contrare principiului separaţiei puterilor în stat, Guvernul aducând atingere celor stabilite prin hotărâri judecătoreşti irevocabile. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate intrinsecă, arată că prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului de pensie şi dreptului de proprietate, dispoziţiilor constituţionale care consacră prioritatea dreptului internaţional privind drepturile omului şi principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile. În acest sens, arată că pensia de serviciu a reprezentat un bun câştigat atât în privinţa naturii juridice, dar şi a cuantumului. Prin pierderea sa, definitivată prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, se aduce atingere dreptului de proprietate pe calea unei măsuri echivalente exproprierii. Cât priveşte Legea nr. 119/2010, arată că aceasta a fost adoptată cu încălcarea art. 146 din Constituţie care consacră, între altele, dreptul de a sesiza Curtea Constituţională. De asemenea, se realizează discriminări în cadrul aceleiaşi categorii profesionale sub aspectul condiţiilor de pensionare, în funcţie de data deschiderii dreptului la pensie, în sfârşit, arată că dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 263/2010 aduc atingere dreptului la pensie, întrucât prevăd acordarea pensiei de la data stabilirii sale prin decizia de pensionare, iar nu de la data îndeplinirii condiţiilor legale de pensionare de către titular.

Autorii excepţiei prezenţi solicită, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 38/2012 şi nr. 214/2012, precum şi Hotărârea din 15 mai 2012, pronunţată In Cauza Abăluţă şi alţii contra României, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că reforma sistemului de pensii din România nu a avut loc cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, nu a adus atingere părţii contributive a pensiei, iar diferenţele de tratament juridic instituite intră în marja de apreciere a statului. Cu privire la dispoziţiile criticate ale Legii nr. 263/2010, arată că legiuitorul are libertatea de a stabili limitele şi condiţiile acordării dreptului de pensie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.037/46/2011, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g), art. 2-4 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) şl art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şl ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia a fost ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp-Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian-Teodor Covic, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Iiie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Niţişi, Trifu Panait, Ion M. Tudose şi Ionel Vasile cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (1), (4) şi (6), ale art. 1 alin. (4), art. 21, art. 44 şi art. 47 din Constituţie. În acest sens, arată că emiterea actului normativ criticat nu a fost justificată de existenţa unei situaţii extraordinare şi urgente. De asemenea, dispoziţiile ordonanţei criticate reglementează într-un domeniu specific legilor organice, cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Totodată, este afectată pensia care reprezintă un „bun", obiect al dreptului de proprietate în concepţia art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În sfârşit, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 aduc atingere şi dreptului la un proces echitabil, întrucât lipsesc de efect hotărâri judecătoreşti irevocabile.

În ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 119/2010, arată că acestea au fost adoptate fără a se respecta termenul prevăzut de Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale cu obiecţia de neconstituţionalitate a acestei legi. Astfel, arată că legea a fost promulgată de Preşedintele României înaintea expirării termenului de două zile prevăzut la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1) a art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, arată Că textele de lege sunt discriminatorii, fiind mai puţin favorabile, sub aspectul condiţiilor de pensionare, decât reglementările anterioare. De asemenea, prevederile art. 105 din Legea nr. 263/2010 încalcă prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie, întrucât prevăd că plata pensiei se face de la data acordării, stabilită prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, iar nu de la data îndeplinirii condiţiilor legale de pensionare, care dau dreptul la obţinerea dreptului la pensie.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal arată că dispoziţiile art. 1 lit. h)din Legea nr. 119/2010 privitoare la pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă comportă un regim similar cu cel al dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională în urma controlului a priori asupra legii înainte de promulgare. Însă analiza constituţionalităţii Legii nr. 119/2010 în ceea ce îi priveşte pe magistraţi s-a raportat la art. 124 din Constituţie, text care consacră un statut special magistratului, de care autorii excepţiei nu se bucură la nivel constituţional.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, arată că aceste dispoziţii sunt constituţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile Legii nr. 119/2010 sunt constituţionale. În ceea ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, arată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate pornesc de la premisa falsă că eliminarea părţii necontributive din pensiile speciale se face prin aceste dispoziţii. Or, această măsură a fost dispusă prin Legea nr. 119/2010, cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa cu privire la respectarea dreptului la pensie şi a dreptului de proprietate păstrându-şi valabilitatea. De asemenea, arată că lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor Legii nr. 119/2010, prevăzuţi la art. 1 lit. c)-h), şi necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii, relevă situaţia deosebită creată ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, respectiv conversia sistemului de pensii speciale în pensii bazate în exclusivitate pe principiul contributivităţii. Aşadar, la data adoptării ordonanţei de urgenţă criticate a existat, pe de o parte, o „situaţie extraordinară", iar pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, practic neexistând vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării rapide a consecinţelor negative sus-menţionate. În sfârşit, cu privire la criticile de neconstituţionalitate vizând dispoziţiile Legii nr. 263/2010, arată că acestea se bazează pe argumente care privesc, în realitate, probleme de politică legislativă în domeniul pensiilor, fiind formulate ca nişte aprecieri personale ce abordează şi pretinse insuficienţe de conţinut al textelor de lege atacate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. g), art. 2-4 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Totodată, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 115 alin. (1), (4) şi (6) privind condiţiile delegării legislative, art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi obligaţia de respectare a Constituţiei şi a legilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului, art. 73 care reglementează categoriile de legi, art. 76 referitor la adoptarea legilor şi a hotărârilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile internaţionale ale art. 17 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate ale Legii nr. 119/2010, precum şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 au mâi format obiectul analizei de constituţionalitate în raport cu aceleaşi argumente şi texte din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.590 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 6 februarie 2012, şi Decizia nr. 38 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2012, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 1 lit. g), art. 2-4 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 reţinând că aceste dispoziţii nu contravin dispoziţiilor constituţionale.

De asemenea, prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, Curtea a răspuns criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă aduse prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, reţinând, de asemenea, că acestea sunt neîntemeiate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, Curtea reţine că aceasta se referă la existenţa unei discriminări între persoane, discriminare cauzată de modificarea în timp a legilor. Or, aşa cum Curtea a reţinut prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, „potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, atât timp cât dispoziţiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor." De asemenea, Curtea a reţinut că „situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice Iară privilegii şi discriminări."

în sfârşit, Curtea apreciază că nu este întemeiată nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 263/2010. Astfel, Curtea reţine că, în motivarea criticii, autorii excepţiei au interpretat aceste dispoziţii de lege ca instituind dreptul persoanei de a obţine pensie începând cu momentul stabilirii acesteia prin decizia de pensionare, aşa încât, între momentul încetării raporturilor de muncă şi momentul dobândirii pensiei, asiguratul ar fi privat de dreptul său la pensie. Or, având în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora, în sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată", interpretarea autorilor excepţiei apare ca eronată. Astfel, textul de lege criticat are în vedere doar momentul efectiv din care pensia este plătită, fiind firesc ca acesta să se plaseze doar după stabilirea cuantumului acesteia prin decizia casei de pensii. Acest fapt nu trebuie interpretat însă că, până la emiterea acestei decizii, pensionarul nu are drept la pensie, întrucât acesta se cuvine, aşa cum s-a arătat, de la data îndeplinirii condiţiilor legale de pensionare. Cu toate acestea, plata efectivă a acestor drepturi urmează să se facă doar începând cu momentul stabilit la art. 105 din Legea nr. 263/2010.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A,d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g), art. 2-4 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 55 alin, (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru Stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicata de Constantin Burada, Constantin Carp-Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian-Teodor Covic, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Niţişi, Trifu Panait, Ion M. Tudose şi Ionel Vasile în Dosarul nr. 1.037/46/2011 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2012.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 567 din data de 9 august 2012