NORMA nr. 12 din 28 ianuarie 2016 privind circumstanţele în care pot fi aplicate măsurile de rezoluţie
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. b) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2) şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
93/2012
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
113/2013
, cu modificările şi completările ulterioare,
În temeiul prevederilor art. 160 lit. m) din Legea nr.
246/2015
privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor, în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din şedinţa din data de 27 ianuarie 2016,
Autoritatea de Supraveghere Financiară
emite următoarea normă:
Art. 1
Prezenta normă reglementează o serie de elemente care stau la baza stabilirii situaţiilor în care piaţa specifică a anumitor active este de asemenea natură încât lichidarea acestora în cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă ar putea avea un efect negativ asupra uneia sau mai multor pieţe financiare conform prevederilor art. 116 lit. a) din Legea nr.
246/2015
privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor.
Art. 2
Termenii şi expresiile utilizate în prezenta normă au înţelesul prevăzut în Legea nr.
246/2015
şi în Legea nr.
237/2015
privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, în cazul în care nu contravin prevederilor Legii nr.
246/2015
.
Art. 3
În scopul stabilirii situaţiilor în care piaţa specifică a anumitor active este de aşa natură încât lichidarea acestora în cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă ar putea avea un efect negativ asupra uneia sau mai multor pieţe financiare, Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează următoarele elemente:
a)
situaţia pieţei activelor respective;
b)
impactul disponibilizării acestor active asupra pieţelor pe care acestea sunt tranzacţionate;
c)
impactul asupra stabilităţii financiare.
Art. 4
La evaluarea menţionată la art. 3, A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, poate să ia în considerare următoarele elemente:
a)
dacă piaţa activelor este depreciată, având în vedere următoarele:
1.
(i) evoluţia lichidităţii pieţelor acestor active sau a claselor de active comparabile;
2.
(ii) dacă aceste active sau clasele de active comparabile au fost clasificate ca fiind depreciate în scop contabil şi dacă asigurătorii au constituit provizioane pentru activele respective;
3.
(iii) pierderile înregistrate şi fluxurile de numerar instabile în cadrul acestor active;
4.
(iv) ajustările de valoare în sens negativ ale activelor sau evoluţiile de preţ corespunzătoare ale instrumentelor de acoperire aferente acestora sau ale claselor de active comparabile;
5.
(v) volatilitatea mare a preţurilor activelor comparativ cu piaţa în general, mai ales diferenţele de preţ neobişnuit de mari dintre diferite pieţe pentru acelaşi activ sau active similare care, în condiţii normale de piaţă, înregistrează o evoluţie identică;
6.
(vi) reducerea preţului acţiunilor şi deteriorarea ratingurilor şi a condiţiilor de refinanţare ale instituţiilor care deţin sau emit cantităţi mari de astfel de active, comparativ cu restul pieţei;
b)
impactul unei disponibilizări a acestor active asupra pieţelor pe care acestea sunt tranzacţionate, ţinând cont de:
1.
(i) dimensiunea pieţelor în cauză şi gama de cumpărători potenţiali;
2.
(ii) impactul estimat al lichidării activelor asupra preţurilor activelor comparabile, după caz;
3.
(iii) intervalul de timp estimat pentru lichidarea activelor în cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă, inclusiv în cadrul unei eventuale vânzări accelerate în situaţii de dificultate;
c)
impactul asupra stabilităţii financiare, ţinând cont da:
1.
(i) riscul unei crize sistemice, astfel cum reiese în mod evident din numărul, mărimea sau importanţa altor asigurători care sunt expuşi riscului de a îndeplini condiţiile de intervenţie timpurie sau condiţiile de rezoluţie;
2.
(ii) situaţia în care vânzarea activelor sau o depreciere a pieţelor poate produce un efect de contagiune pentru alte instituţii financiare care îşi evaluează aceste active la preţul pieţei;
d)
alte elemente relevante, cu luarea în considerare de către A.S.F. a unor împrejurări specifice.
Art. 5
Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.
-****-
p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,
Gheorghe Cornel Coca Constantinescu
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 91 din data de 8 februarie 2016