DECIZIE nr. 823 din 10 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa din data de 4 octombrie 2012 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Dănuţ Ungureanu, Carol Iosif Lukacs şi Gheorghe Pleşca în dosarele nr. 1.495/330/2011, nr. 32.860/211/2010 şi nr. 2.144/206/2010 ale Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 727D/2012, nr. 802D/2012 şi nr. 975D/2012 şi a prevederilor art. 118 alin. (31) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Radu-Alin Dobra, Aurel Mătanie şi Marius Ciprian Buda în dosarele nr. 9.669/211/2010, nr. 2.501/302/2010 şi nr. 11.826/299/CV/2011 ale Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 759D/2012, nr. 842D/2012 şi nr. 1.087D/2012, precum şi a prevederilor art. 118 alin. (3) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Cătălin Constantin Ursărescu în Dosarul nr. 17.732/245/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 849D/2012.
Dezbaterile au avut loc la termenul din 4 octombrie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus conexarea dosarelor nr. 759D/2012, nr. 802D/2012, nr. 842D/2012, nr. 849D/2012, nr. 975D/2012 şi nr. 1.087D/2012 la Dosarul nr. 727D/2012, care este primul înregistrat. Totodată, în temeiul art. 24 din Constituţie, Curtea a admis cererea autorului excepţiei prezent în Dosarul nr. 842D/2012, Aurel Mătanie, de a amâna pronunţarea cu o săptămână, în vederea depunerii de concluzii scrise. Luând act de concluziile scrise depuse de autorul excepţiei, Curtea s-a pronunţat asupra acesteia la data de 10 octombrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin deciziile civile nr. 271/R din 19 martie 2012, nr. 805 din 23 februarie 2012 şi nr. 1.355 din 30 aprilie 2012, precum şi prin încheierile din 14 decembrie 2011, 15 februarie 2012, 11 aprilie 2012, 8 februarie 2012 pronunţate în dosarele nr. 1.495/330/2011, nr. 2.501/302/2010, nr. 11.826/299/CV/2011, nr. 9.669/211/2010, nr. 32.860/211/2010, nr. 17.732/245/2011 şi nr. 2.144/206/2010, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (31) din Legea nr. 202/2010, şi Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3) din Legea nr. 202/2010.
Excepţia a fost ridicată de Dănuţ Ungureanu, Radu-Alin Dobra, Carol Iosif Lukacs, Aurel Mătanie, Cătălin Constantin Ursărescu, Gheorghe Pleşca şi Marius Ciprian Buda în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva unor sentinţe civile prin care s-au respins plângerile formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 elimină posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la regimul circulaţiei pe drumurile publice, ceea ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil, accesului liber la justiţie şi dreptului la apărare.
Totodată, textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece în temeiul său se vor pronunţa hotărâri definitive şi irevocabile în cauzele care se aflau pe rolul instanţelor de judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Se creează, de asemenea, o situaţie inegală pentru contravenienţii sancţionaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi alte categorii de contravenienţi ce beneficiază de calea de atac a recursului.
Sunt încălcate şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie referitor la principiul neretroactivităţii legii, deoarece textul de lege criticat este de aplicare imediată, inclusiv în procesele în curs de soluţionare, lipsind autorii de calea de atac a recursului, deşi, la momentul săvârşirii faptelor contravenţionale, beneficiau de această cale de atac.
Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului asimilează contravenţiile "acuzaţiilor în materie penală", impunând asigurarea dreptului la apărare şi aplicarea prezumţiei de nevinovăţie în conformitate cu rigorile normei penale.
Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, în dosarele nr. 727D/2012, nr. 759D/2011, nr. 802D/2011, nr. 842D/2012, nr. 849D/2012 şi nr. 975D/2012, apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece eliminarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată, în primă instanţă, plângerea contravenţională nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, care nu are semnificaţia, în toate cazurile, a accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. De asemenea, reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa instanţei naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
Mai mult, prevederile legale criticate constituie norme de procedură, or, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile instituite de lege.
În Dosarul nr. 1.087D/2012, ţinând seama de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum şi de faptul că excepţia a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 500 din 15 mai 2012, constată că excepţia a devenit inadmisibilă, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii textului de lege criticat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile autorului prezent Aurel Mătanie şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în actele de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010, art. 118 alin. (3) şi (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
În Dosarul nr. 849D/2012 Curtea a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, însă, în realitate, astfel cum se observă din motivarea încheierii de sesizare şi din concluziile autorului excepţiei, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
Având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, introduse prin art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Acestea au următorul cuprins: "(31) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă."
Autorii arată că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţiilor art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie, precum şi art. 8 referitor la dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor juridice naţionale din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă următoarele:
1. Solicitarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 842D/2012, referitoare la extinderea obiectului acesteia şi la dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. XVII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în plus faţă de cele ale art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu care instanţa de judecată a fost sesizată şi pe care le-a reţinut în actul de sesizare a Curţii Constituţionale, nu poate fi primită. Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (...)", iar alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi (...)". Cadrul procesual specific al excepţiei de neconstituţionalitate este, aşadar, cel fixat prin actul de sesizare a Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată în faţă căreia a fost invocată excepţia. Prin urmare, în faţa Curţii Constituţionale obiectul excepţiei nu poate fi altul decât cel stabilit prin încheierea de sesizare. O extindere a acestuia, ca urmare a admiterii cererii făcute în faţa Curţii de către o parte, excedează cadrului stabilit prin Legea nr. 47/1992. În acest sens Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 528 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 15 iunie 2012.
2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale prin actele menţionate, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale.
Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dănuţ Ungureanu în Dosarul nr. 1.495/330/2011 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, de Radu-Alin Dobra şi Carol Iosif Lukacs în dosarele nr. 9.669/211/2010 şi nr. 32.860/211/2010 ale Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Aurel Mătanie şi Marius Ciprian Buda în dosarele nr. 2.501/302/2010 şi nr. 11.826/299/CV/2011 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Cătălin Constantin Ursărescu în Dosarul nr. 17.732/245/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi de Gheorghe Pleşca în Dosarul nr. 2.144/206/2010 al Tribunalului Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 18 din data de 9 ianuarie 2013