Document embed

DECIZIE nr. 3 din 15 ianuarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi a Legii nr. 161/2003, în ansamblul său

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Simina Popescu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, şi a Legii nr. 161/2003, în ansamblul său, excepţie ridicată de Mariana Gaju în Dosarul nr. 654/36/2013 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Costel Dorel Coica, Nagy Iosif, Ludroczki Alexandru, Ferencz Levente Zoltan, Mihai Găman şi Kiss Zoltan în dosarele nr. 490/35/CA/2013, nr. 491/35/CA/2013, nr. 498/35/CA/2013, nr. 501/35/CA/2013, nr. 486/35/CA/2013 şi nr. 500/35/CA/2013 - P.I., dosare ale Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor nr. 459D/2014, nr. 468D/2014, nr. 469D/2014, nr. 512D/2014, nr. 513D/2014, nr. 530D/2014 şi nr. 540D/2014 ale Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspund autoarea excepţiei în Dosarul nr. 459D/2014, Mariana Gaju, personal şi asistată de avocatul Alexandra Croitoru, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, autorii excepţiilor Costel Dorel Coica, Nagy Iosif, Mihai Găman, prin avocat Alexandru Dugneanu, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosare, şi partea Agenţia Naţională de Integritate, prin Ioana Lazăr, director general al Direcţiei generale juridice, cu delegaţii depuse la dosare. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiilor faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că dosarele au fost conexate potrivit încheierii din 27 noiembrie 2014, când, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 9 decembrie 2014. La acea dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit art. 58 alin, (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 16 decembrie 2014, când, având în vedere imposibilitatea constituirii majorităţii prevăzute de art. 6 şi art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 15 ianuarie 2015.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autoarei excepţiei Mariana Gaju, care solicită admiterea excepţiei, sens în care arată că, în temeiul Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, Legii nr. 51/2006 şi Legii nr. 241/2006, primarul are atribuţii distincte în domeniul serviciilor de utilităţi publice, astfel încât numai primarul poate fi desemnat ca reprezentant în adunarea generală a acţionarilor unui operator intercomunitar de servicii publice. Legea nu prevede posibilitatea delegării unei asemenea atribuţii către o altă persoană. În aceste condiţii, întrucât primarul exercită atribuţiile pe care legea i le acordă şi execută o hotărâre a consiliului local, nu poate fi considerat incompatibil, nefiind vorba de un caz de corupţie. Consideră că, în speţă, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile, de aceea, orice calificare a Societăţii Comerciale "Raja" - S.A. din Constanţa ca fiind de interes local are un impact negativ.

Depune note scrise.

5. Avocatul autorilor excepţiei Costel Dorel Coica, Nagy Iosif şi Mihai Găman solicită admiterea excepţiei, reiterând, în esenţă, motivele de neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 161/2003, cât şi motivele de neconstituţionalitate intrinsecă referitoare, în principal, la nerespectarea criteriilor de calitate, accesibilitate şi previzibilitate, în cazul art. 87 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege.

6. Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care menţine susţinerile formulate anterior şi subliniază că intenţia legiuitorului a fost aceea de a preveni conflictul de interese, având în vedere că funcţiile, la care textul de lege se referă, se pot influenţa reciproc.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, precizând că aplicarea şi interpretarea legii revine instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzelor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

8. Prin Încheierea din 19 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 654/36/2013, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

9. Excepţia a fost ridicată de Mariana Gaju într-o cauză având ca obiect contestaţia împotriva unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate privind existenţa stării de conflict de interese/incompatibilitate.

10. Prin încheierile din 12 mai 2014, pronunţate în dosarele nr. 490/35/CA/2013 şi nr. 491/35/CA/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în ansamblul său, şi a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

11. Excepţia a fost ridicată de Costel Dorel Coica şi Nagy Iosif în cauze având ca obiect anularea şi suspendarea unui act administrativ.

12. Prin încheierile din 26 mai 2014, pronunţate în dosarele nr. 498/35/CA/2013 şi nr. 501/35/CA/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

13. Excepţia a fost ridicată de Ludroczki Alexandru şi Ferencz Levente Zoltan în cauze având ca obiect anularea unor rapoarte de evaluare întocmite de Agenţia Naţională de Integritate privind existenţa stării de incompatibilitate.

14. Prin încheierea din 27 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 486/35/CA/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în ansamblul său, şi a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

15. Excepţia a fost ridicată de Mihai Găman într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

16. Prin Încheierea din 28 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 500/35/CA/2013-P.I., Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

17. Excepţia a fost ridicată de Kiss Zoltan într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

18. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că, în temeiul Legii adminishtraţiei publice locale nr. 215/2001, primarul are prerogative distincte în materia specifică a serviciilor de utilităţi publice, astfel încât numai primarul poate fi desemnat ca reprezentant în adunarea generală a acţionarilor unui operator intercomunitar de servicii publice. Legea nu prevede posibilitatea delegării unei asemenea atribuţii către o altă persoană. În aceste condiţii, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde concluzia că alesul local este incompatibil cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale care constituie organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică.

19. În acelaşi timp, constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 163/2003 ar avea ca efect armonizarea legislativă a prevederilor art. 63 alin. (1) lit. d) şi art. 63 alin. (5) lit. a) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 cu textele cuprinse în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006.

20. Pe de altă parte, se susţine că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, utilizând noţiunea de "funcţie" pentru o activitate care nu este nici remunerată şi nici nu are caracter regulat, sunt redactate într-un mod deficitar, lipsit de precizie şi claritate, ceea ce contravine normelor de tehnică legislativă, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil. Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind obligativitatea respectării Constituţiei şi legilor într-un stat de drept (spre exemplu, deciziile nr. 232 din 5 iulie 2001, nr. 234 din 5 iulie 2001, nr. 53 din 25 ianuarie 2011, nr. 13 din 9 februarie 1999, nr. 570 din 29 mai 2012, nr. 615 din 12 iunie 2012, nr. 783 din 26 septembrie 2012, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 26 din 18 ianuarie 2012), din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind exigenţele de claritate şi previzibilitate a legii şi principiul securităţii raporturilor juridice (spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunţată în Cauza Amann împotriva Elveţiei, paragraful 50, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 39, Hotărârea din 1 decembrie 2005 pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92). În acelaşi sens, se invocă şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, spre exemplu Hotărârea din 15 iulie 2004, pronunţată în Cauza C-459/02-Willy Gerekens şi Asociaţia agricolă Procol pentru promovarea comercializării produselor lactate împotriva Marelui Ducat al Luxemburgului, paragrafele 23 şi 24.

21. Se apreciază că reglementarea incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese prin mai multe acte normative (capitolul IV din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cartea I, titlul IV, capitolul III din Legea nr. 161/2003, precum şi de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului) este contrară Legii nr. 24/2000, fiind necesară reglementarea unitară a materiei incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese. Sunt invocate, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.360/2010 şi nr. 415/2010. Pe de altă parte, în materia autorităţilor publice locale, există Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, ambele acte normative reglementând incompatibilităţi. Acest paralelism legislativ nu respectă principiul legalităţii, iar prin nerespectarea normelor de tehnică legislativă intervin situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii juridice, în componenta privind claritatea şi previzibilitatea legii.

22. De asemenea, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 încalcă principiile autonomiei locale, întrucât nu au în vedere soluţionarea treburilor publice în interesul populaţiei locale şi nici principiul soluţionării treburilor publice de către autorităţile locale care sunt cele mai apropiate de cetăţeni. "Funcţia" de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local răspunde exigenţelor stabilite de art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţie şi art. 3 şi art. 4 alin. (3) şi (4) din Carta autonomiei locale, întrucât vizează soluţionarea treburilor publice în interesul populaţiei locale.

23. Ca motive de neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 161/2003, se invocă faptul că expunerea de motive ce însoţeşte Proiectul de lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei este extrem de sumară, cuprinzând numai câteva menţiuni generice, fără o dezvoltare punctuală a motivelor care au stat la baza edictării unor astfel de măsuri. Invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (deciziile nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, nr. 51 din 25 ianuarie 2012), se apreciază că, în cazul Legii nr. 161/2003, nu au fost îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege. Mai mult, prin modul de acţiune a Guvernului s-a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat şi rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare.

24. Se susţine că, prin adoptarea Legii nr. 161/2003, au fost încălcate dispoziţiile Programului de guvernare, în ceea ce priveşte repunerea Parlamentului în rolul său constituţional de reprezentant suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării, respectarea separaţiei puterilor în stat, eficientizarea administraţiei publice locale şi creşterea autonomiei locale, sens în care este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 710 din 6 mai 2009.

25. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 "sunt neconstituţionale", arătând că incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru exercitarea funcţiilor publice, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice, ceea ce însă nu poate fi cazul în situaţia în care primarul exercită de drept atribuţiile conferite de lege, în cadrul unor societăţi unde autoritatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă are calitatea de asociat. A considera altfel înseamnă a aduce atingere dispoziţiilor art. 121 din Constituţia României.

26. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că nu sunt justificate motivele de neconstituţionalitate extrinsecă şi nici cele de neconstituţionalitate intrinsecă invocate în ceea ce priveşte Legea nr. 163/2001, în ansamblul său, şi prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Astfel, "la data adoptării Legii nr. 161/2003, cerinţele art. 73 alin. (1) şi (3), art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51 alin. (1) şi art. 101 alin. (1) din Constituţie au fost respectate, actul normativ fiind adoptat prin angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului", în conformitate cu art. 114 alin. (1) din Constituţie. Totodată, nu se justifică invocarea încălcării principiilor accesibilităţii şi previzibilităţii legii, al securităţii juridice în raport de prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi nici a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) şi art. 11 din Constituţie, fiind respectate principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.

27. De asemenea, consideră că opţiunea legiuitorului de a interzice în mod expres posibilitatea primarilor de a reprezenta unităţile administrativ-teritoriale în cadrul adunărilor generale ale acţionarilor societăţilor comerciale de interes local nu încalcă dispoziţiile art. 121 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul având în acest domeniu o marjă largă de apreciere şi optând pentru instituirea unui regim drastic al incompatibilităţilor aleşilor locali.

28. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

29. Avocatul Poporului consideră că Legea nr. 161/2003, în ansamblul său, şi prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege sunt constituţionale. În acest sens, arată că, în virtutea art. 114 alin. (1) din Constituţie, Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi Senatului, în şedinţa comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia Legea nr. 161/2003 a fost adoptată fără o dezvoltare punctuală a motivelor care au stat la baza edictării unor astfel de măsuri, observă că, din expunerea de motive reiese, în esenţă, că se completează cadrul legal pentru prevenirea şi combaterea folosirii abuzive a funcţiilor publice, a obţinerii unor câştiguri necuvenite în exercitarea acestora. Prin urmare, apreciază că procedura de adoptare a Legii nr. 161/2003 nu încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 73 alin. (1) şi (3), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1), art. 114 alin. (1) din Constituţie. Totodată, consideră că nu se poate îndeplini o funcţie publică care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă, în acelaşi timp o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două calităţi ar putea duce la atingerea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept. Apreciază că prevederile de lege criticate sunt conforme art. 16 alin. (3) din Constituţie, iar interpretarea şi aplicarea normelor juridice sunt operaţiuni ce aparţin organelor şi autorităţilor competente, învestite prin lege cu astfel de atribuţii. În fine, arată că dispoziţiile art. 121 din Constituţie nu au nicio legătură cu incompatibilităţile prevăzute de textul de lege criticat.

30. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii - raportori, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei Mariana Gaju, notele scrise depuse la dosare de partea Agenţia Naţională de Integritate, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi şi ale părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

31. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. I alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

32. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, şi ale art. 87 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege, dispoziţii care au următorul cuprins:

"(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:

[...]

f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;".

33. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (2) potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 74 alin. (1) şi (3) privind iniţiativa legislativă, art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guve^rnului, art. 114 privind angajarea răspunderii Guvernului, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale şi art. 121 privind autorităţile comunale şt orăşeneşti.

34. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare. În acest sens, prin deciziile nr. 739^*) şi nr. 754^**), ambele din 16 decembrie 2014, nepublicate în Monitorul Oficial al României, până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a constatat că normele supuse controlului de constituţionalitate instituie una dintre incompatibilităţile specifice funcţiilor publice de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean. Astfel, funcţiile menţionate sunt incompatibile cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional.

^*) Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015.

^**) Decizia nr. 754 din 16 decembrie 2014 a fost publicată îh Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 februarie 2015.

35. Din analiza textului de lege dedus controlului de constituţionalitate, în raport cu exigenţele principiului securităţii juridice, prin prisma normelor constituţionale invocate şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că acestea sunt norme clare, previzibile, care stabilesc cât se poate de precis conduita aleşilor locali.

36. De asemenea, Curtea a constatat că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilităţii menţionate este o opţiune a legiuitorului şi se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care determină corupţia, astfel încât funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional să nu constituie un factor generator de corupţie în cazul persoanelor care exercită funcţia de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean.

37. Curtea a mai precizat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului Bucureşti, preşedintelui şi vicepreşedintele consiliului judeţean, care exercită funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional, revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese.

38. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că invocarea, în susţinerea excepţiei, a dispoziţiilor cuprinse în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006 pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, eventuala neconcordanţă dintre prevederile legilor menţionate excedând controlului de constituţionalitate. Totodată, calificarea serviciilor comunitare de utilităţi publice sau a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare ca fiind societăţi comerciale de interes local sau de interes naţional reprezintă o problemă de interpretare şi aplicare a legii.

39. Sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea reţine că Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei a fost supusă controlului anterior de constituţionalitate, pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 147 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, Curtea a constatat că procedura de adoptare a Legii privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei este constituţională. Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esenţă, că reglementările supuse controlului de constituţionalitate, adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi Senatului, nu se abat de la regulile întocmirii unui proiect de lege, aşa cum sunt stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Având în vedere scopul unic al noii reglementări cuprinse în Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, modul în care aceasta este structurată nu este de natură să afecteze dispoziţiile art. 113 alin. (1) din Constituţia din anul 1991 (care au devenit art. 114 din Constituţia, republicată în anul 2003) şi nici pe cele ale art. 3 şi 12 din Legea nr. 24/2000.

40. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

41. În final, Curtea constată că celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mariana Gaju în Dosarul nr. 654/36/2013 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Costel Dorel Coica, Nagy Iosif, Ludroczki Alexandru, Ferencz Levente Zoltan, Mihai Găman şi Kiss Zoltan în dosarele nr. 490/35/CA/2013, nr. 491/35/CA/2013, nr. 498/35/CA/2013, nr. 501/35/CA/2013, nr. 486/35/CA/2013 şi nr. 500/35/CA/2013 - P.I., dosare ale Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi Legea nr. 161/2003, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2015.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 154 din data de 4 martie 2015