Document embed

DECIZIE nr. 372 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 18 şi art. II art. 19 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 18 şi art. II art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Fundaţia Revoluţionară "Rebeca" Decembrie 1989 din Slatina în Dosarul nr. 2.399/54/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 146D/2013.

La apelul nominal se prezintă preşedintele Fundaţiei Revoluţionare "Rebeca" Decembrie 1989 din Slatina, Constantin Soare, Aurel-Mihai Ivănescu, membru al Fundaţiei, precum şi apărătorul autorului excepţiei, avocat Melania Ghidănac, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celeilalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că la dosar s-au depus următoarele acte: la data de 14 august 2013 Aurel-Mihai Ivănescu a depus un înscris cuprinzând o motivare a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 18 şi art. II art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, însoţită de cererea de a fi citat personal la termenul la care se va judeca excepţia; la data de 27 august 2013 acesta a depus o cerere prin care renunţă la cererea anterioară de a fi citat personal. De asemenea, au fost transmise la data de 16 septembrie 2013 mai multe documente ce reflectă demersurile membrilor fundaţiei în susţinerea drepturilor acestora, precum şi concluzii scrise, sub semnătura preşedintelui Fundaţiei Revoluţionare "Rebeca" Decembrie 1989 din Slatina, pentru autorul excepţiei, prin care se solicită, în esenţă, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 18 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, precizând că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează dispoziţiile art. II art. 18 şi art. II art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, precum şi cele ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012. Arată, de asemenea, că printr-o succesiune de acte normative, respectiv Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, s-a dispus cu privire la neacordarea indemnizaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Neacordarea acestor indemnizaţii are urmări nefaste pentru viaţa şi sănătatea celor vizaţi de textele de lege criticate, deoarece aceştia nu mai beneficiază de asigurări de sănătate, în condiţiile în care o parte dintre ei sunt bolnavi incurabil. În plus, viaţa acestora de familie a fost pusă în pericol, iar o mare parte nu şi-au mai putut plăti creditele contractate, fiind în situaţia în care li se execută silit imobilele. Indemnizaţia avea ca scop garantarea unui nivel de trai decent, or, în prezent, acesta nu mai poate fi asigurat. Efectul actelor normative menţionate este transformarea luptătorilor remarcaţi pentru fapte deosebite în Revoluţia din 1989, cărora le datorăm libertatea, în "paria" ai societăţii.

În plus, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 este neconstituţională, deoarece reglementează în sens contrar prevederilor Legii nr. 341/2004, care este lege organică.

Reprezentantul Ministerului Public învederează faptul că autorul excepţiei a precizat conţinutul acesteia în faţa instanţei care a sesizat Curtea Constituţională ca fiind art. II art. 18 şi art. II art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. Consideră însă că excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile art. II art. 18 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, precum şi pe cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, astfel cum apare formulată în notele scrise. Solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 18 şi art. II art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru argumentele reţinute de Curte prin Decizia nr. 306 din 13 iunie 2013. Apreciază, de asemenea, că trebuie respinsă ca neîntemeiată şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi menţinută jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.399/54/2012, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 18 şi art. II art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Fundaţia Revoluţionară "Rebeca" Decembrie 1989 din Slatina într-o cauză având ca obiect: anularea art. II art. 18 şi art. II art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010; suspendarea executării acesteia pe perioada judecării procesului: recunoaşterea dreptului pretins şi a interesului legitim; obligarea Guvernului să abroge art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi recuperarea integrală a drepturilor băneşti neacordate în anul 2012.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că persoanele care dobândiseră titlul de "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite adică aceia care în perioada 14-25 decembrie 1989 au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat, precum şi aceia care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989, aveau următoarele drepturi: dreptul la o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată potrivit art. 4 alin. (4) teza întâi din acelaşi act normativ; dreptul la transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun; dreptul la 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători în cursul unui an şi 12 călătorii gratuite dus-întors până în localitatea reşedinţă de judeţ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural, tot în cursul unui an.

Or, prin prevederile legale criticate s-a reglementat în sensul că indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu se mai acordă în cursul anului 2012 şi că în cursul aceluiaşi an se acordă gratuităţi, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004.

Se aduce astfel atingere principiilor constituţionale invocate, deoarece persoanele aflate în ipoteza de mai sus au optat pentru indemnizaţia prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, renunţând la locurile de muncă ocupate. Prin neacordarea indemnizaţiei aceştia se află în situaţia de a-şi căuta locuri de muncă, sarcină dificilă datorită situaţiei economice din ţară, precum şi a vârstei înaintate a majorităţii lor, apropiată de vârsta de pensionare. Mai mult, o parte dintre aceştia au contractat credite bancare prin raportare la veniturile lor, respectiv indemnizaţia care în prezent nu se mai acordă, fiind în situaţia de a nu le mai putea rambursa. Se aduce astfel atingere dreptului lor la un nivel de trai decent. De asemenea, nemaiavând niciun venit, nu mai beneficiază de asigurările de sănătate, ceea ce aduce atingere dreptului la ocrotirea sănătăţii, iar o parte dintre familiile lor s-au destrămat, încălcându-li-se astfel dreptul la viaţă intimă, familială şi privată.

În plus, se arată că o serie de persoane care au fost ostracizate de regimul comunist, aşa cum sunt cadrele militare din armata regală, veteranii de război, deţinuţii politici şi magistraţii supuşi persecuţiei politice, au fost răsplătiţi sau recompensaţi de statul democratic, fapt posibil doar datorită contribuţiei persoanelor care au luptat în Revoluţia din 1989. Prin urmare, lipsirea acestora din urmă de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004 este discriminatorie şi este de natură să aducă atingere demnităţii umane.

Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul celor statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, nr. 1.009 din 27 noiembrie 2012 şi nr. 1.046 din 11 decembrie 2012.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, reţinând considerentele care au stat la baza deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 şi nr. 765 din 15 iunie 2011, în ceea ce priveşte interpretarea art. 47 din Constituţie referitor la nivelul de trai.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse la dosar, concluziile apărătorului autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost precizat de reprezentantul autorului în mod expres în faţa Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi cu care aceasta a sesizat Curtea Constituţională prin încheierea din data de 19 februarie 2013, îl constituie dispoziţiile art. II art. 18 şi art. II art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar.

În realitate, din examinarea excepţiei rezultă că doar prevederile art. II art. 18 şi art. II art. 19 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, sunt incidente în cauză, asupra lor urmând a se pronunţa Curtea prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins:

"Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

[...]

Art. 18. - În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.

Art. 19

În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de următoarele acte normative:

[...]

b) art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Prevederile art. 4 alin. (4) teza întâi din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările aduse prin art. I pct. 1 din Legea nr. 347/2006, au următorul cuprins: "De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. [... ]"

Titlul atribuit luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, reglementat de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, este acela de: "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au aparat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989."

Totodată art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004 prevede că:

"(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizaţia calculată conform prevederilor art. 4, şi de următoarele drepturi:

[...]

k) transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători; anual - 12 călătorii gratuite dus-întors până în localitatea reşedinţă de judeţ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural. În limita celor 12 călătorii gratuite pot călători şi membrii familiei titularului. De aceste gratuităţi beneficiază şi însoţitorul pensionarului de invaliditate de gradul I sau al marelui mutilat"

Curtea observă că dispoziţiile art. II art. 18 şi art. II art. 19 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2012, însă continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale, respectiv Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea acestora.

Autorul susţine că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la caracterul statului român, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 34 referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 154 referitor la conflictul temporal de legi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Asupra textelor de lege criticate, din perspectiva unor critici similare, s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012. De asemenea, prin Decizia nr. 306 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 1 august 2013, s-a pronunţat asupra prevederilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010.

Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:

1. Drepturile prevăzute de art. 4 alin. (4) teza întâi şi art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004 fac parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care acest act normativ le-a instituit în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989. Aceste drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii de persoane în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional.

2. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (3) şi art. 22 din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că demnitatea este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societăţii un comportament de respect şi protecţie a celorlalţi indivizi prin interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante. Altfel spus, fiecare individ este ţinut să recunoască şi să respecte în oricare altă fiinţă umană atributele şi valorile care îl caracterizează ca om. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale interzice, în acest sens, în art. 3, tratamentele degradante ori inumane, precum şi tortura. O prevedere similară este cuprinsă şi în art. 22 din Constituţie.

Curtea a apreciat însă că respectarea demnităţii umane, aşa cum este aceasta consacrată de Legea fundamentală, nu este şi nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferenţial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuţiile, calităţile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea este o valoare intrinsecă a fiinţei umane, având aceleaşi valenţe pentru oricare dintre indivizi.

De aceea, recunoştinţa ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, nu trebuie raportate la conţinutul art. 1 alin. (3) din Constituţie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăşi obligaţia morală a întregii societăţi de a-şi manifesta gratitudinea faţă de aceste persoane.

Deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu instituie însă o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii sau a unor călătorii gratuite, în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei române din decembrie 1989.

În acelaşi sens Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, când, analizând critica de neconstituţionalitate a art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, a reţinut că, "fiind vorba despre indemnizaţii cu caracter reparatoriu, legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală".

3. În ceea ce priveşte încălcarea art. 47 referitor la asigurarea unui nivel de trai decent, Curtea a reţinut că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul "decent" al vieţii, în concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil.

Legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă-condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv.

Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor.

În temeiul celor anterior evidenţiate, Curtea a apreciat că dispoziţiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente.

4. Curtea a mai reţinut că nu se poate vorbi despre existenţa unei discriminări între destinatarii Legii nr. 341/2004 şi beneficiarii unor indemnizaţii în temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite.

Întrucât nu au fost evidenţiate elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţată cu acele prilejuri îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

5. Distinct de cele arătate mai sus, Curtea mai observă că indemnizaţia lunară reparatorie nu reprezintă o pensie sau un salariu, ci a fost reglementată ca un beneficiu acordat persoanelor care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei române din decembrie 1989, care aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Consecinţa firească a suspendării plăţii indemnizaţiei este aceea că, în lipsa asigurării fără plata contribuţiei, nici contribuţia la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate nu va mai putea fi plătită din această indemnizaţie.

Fiind vorba despre indemnizaţii cu caracter reparatoriu, iar nu de drepturi consacrate constituţional, legiuitorul are însă deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.

Aşa fiind, suspendarea plăţii indemnizaţiei şi, subsecvent, imposibilitatea plăţii contribuţiei în condiţiile mai sus menţionate nu sunt de natură a aduce atingere prevederilor art. 34 din Legea fundamentală.

Pentru considerentele anterior exprimate, Curtea constată că textele de lege criticate sunt în acord cu prevederile art. 15 alin. (1) din Constituţie.

În final, Curtea reţine că prevederile art. 20, art. 21, art. 26, art. 30 şi art. 154 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Fundaţia Revoluţionară "Rebeca" Decembrie 1989 din Slatina în Dosarul nr. 2.399/54/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. II art. 18 şi art. II art. 19 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 726 din data de 26 noiembrie 2013