Analizând iniţiativa legislativă cetăţenească privind exercitarea profesiei de mediator public, formulată de un comitet de iniţiativă în baza prevederilor Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, şi transmisă de împuternicitul comitetului de iniţiativă, cu Adresa înregistrată la Consiliul Legislativ sub nr. R306 din 20.02.2015,

CONSILIUL LEGISLATIV,

În temeiul art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi al art. 46 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, precum şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată,
avizează favorabil iniţiativa legislativă, cu următoarele observaţii şi propuneri:
1.Propunerea legislativă are ca obiect reglementarea organizării şi exercitării profesiei de mediator public, intervenţiile legislative fiind argumentate în Expunerea de motive, prin faptul că "Datele cu caracter statistic arată că legea nu este funcţională, ca urmare a unor factori interni şi externi profesiei, ceea ce determină iniţierea unui nou proiect de lege, şi nu doar a unui proiect care să modifice şi să completeze legea existentă. Raţiunea esenţială este că se impune schimbarea integrală a cadrului legislativ privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, prin introducerea unor instituţii noi, care nu au corespondent în actuala reglementare şi a căror importanţă nu a fost previzionată, nici la momentul promulgării acesteia, nici la momentul modificărilor şi completărilor ulterioare."
Propunerea legislativă se înscrie în categoria legilor ordinare, prima Cameră sesizată fiind Senatul, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) din Constituţie, republicată.
2.Din punctul de vedere al dreptului european, proiectul legislativ intră sub incidenţa reglementărilor statuate la nivelul Uniunii Europene, subsumate Politicii în domeniul Justiţiei şi al Afacerilor Interne, segmentul legislativ - Spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Semnalăm că, deşi proiectul nu îşi propune transpunerea unui act juridic european şi nici nu are drept finalitate crearea cadrului juridic necesar punerii în aplicare a unui regulament european, acesta este strâns legat de normele adoptate la acest nivel în domeniul cooperării judiciare.
Uniunea Europeană, având drept obiectiv fundamental menţinerea şi dezvoltarea unui spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie, în cadrul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, a adoptat, în special în domeniul cooperării judiciare în materie civilă, măsuri ce sunt necesare bunei funcţionări a pieţei interne. Una dintre acestea vizează realizarea unui cadru juridic menit să asigure un acces mai bun al cetăţenilor europeni la justiţie, inclusiv prin utilizarea procedurilor extrajudiciare.
Eforturile depuse de către instituţiile Uniunii Europene în direcţia instituirii şi a uniformizării procedurilor extrajudiciare, alternative, la nivelul statelor membre, s-au concretizat prin adoptarea Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială, al cărei obiectiv este de a "facilita accesul la soluţionarea alternativă a litigiilor şi de a promova soluţionarea pe care amiabilă a acestora prin încurajarea utilizării medierii şi asigurarea unei reiaţii echilibrate între mediere şi procedurile judiciare".
Directiva 2008/52/CE lasă libertate statelor să îşi organizeze propriul sistem de mediere, astfel încât, potrivit art. 5, o instanţă la care a fost introdusă o acţiune poate, atunci când este cazul şi având în vedere toate circumstanţele cazului respectiv, să invite părţile să recurgă la mediere pentru a soluţiona litigiul. Instanţa poate, de asemenea, invita părţile să participe la o sesiune de informare privind recurgerea la mediere, dacă astfel de sesiuni sunt organizate şi sunt uşor accesibile. De asemenea, respectiva directivă nu aduce atingere legislaţiei naţionale conform căreia recurgerea la mediere, înainte sau după începerea procedurii judiciare, este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sancţiuni cu condiţia ca o astfel de legislaţie să nu împiedice părţile să îşi exercite dreptul de acces la sistemul judiciar.
Menţionăm că transpunerea Directivei 2008/52/CE s-a realizat, la nivel naţional, prin Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, precum şi prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Deşi în Expunerea de motive este menţionată necesitatea armonizării reglementărilor privind medierea cu Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2.006/2004 şi a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum), act care prevede instituirea unei platforme SOL (de soluţionare a litigiilor on-line) care să le ofere consumatorilor şi comercianţilor un punct de intrare unic pentru soluţionarea extrajudiciară a litigiilor on-line, prin intermediul entităţilor SAL care sunt conectate la platformă şi oferă posibilitatea soluţionării alternative a litigiilor prin intermediul unor proceduri SAL de calitate, menţionăm că prin prezentul proiect nu se realizează transpunerea actului european.
Totodată, semnalăm că Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind medierea în statele membre, impactul acesteia asupra medierii şi acceptarea sa de către instanţe constată la pct. 12 rezultatele pozitive ale actualei legi româneşti privind medierea, respectiv faptul că "au fost puse în aplicare prevederi privind acordarea de stimulente financiare şi a fost înfiinţat Consiliul de Mediere - o autoritate naţională însărcinată cu practica medierii, care are statutul de organism juridic separat şi autonom"; de asemenea, "acest organism se consacră în mod exclusiv promovării activităţii de mediere, elaborării de standarde în materie de formare, pregătirii prestatorilor de cursuri de formare, eliberării de documente care adeveresc calificările profesionale ale mediatorilor, adoptării unui cod de etică şi formulării de propuneri în vederea completării legislaţiei".
Mai mult, la pct. 9, Rezoluţia semnalează că "statele membre ale căror legislaţii nu se limitează la cerinţele esenţiale ale directivei privind medierea par să fi obţinut importante rezultate în promovarea soluţionării pe care extrajudiciară a litigiilor în materie civilă şi comercială". Astfel, rezultatele obţinute de România "demonstrează că medierea poate oferi o soluţionare extrajudiciară a litigiilor care prezintă un raport avantajos între costuri şi eficacitate şi decurge rapid, prin procese adaptate la nevoile părţilor".
3.Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, cu modificările ulterioare, "Propunerea legislativă care face obiectul iniţiativei legislative se întocmeşte de comitetul de iniţiativă în forma cerută pentru proiectele de lege şi va fi însoţită de o expunere de motive semnată de toţi membrii comitetului."
Sub aspectul condiţiilor de elaborare şi redactare a unui act normativ, semnalăm că prezentul proiect nu este redactat într-un limbaj juridic specific normativ, concis, clar, sobru şi precis, care să excludă orice echivoc, astfel cum prevede Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.018/2010. De asemenea, semnalăm că în cadrul unor capitole/secţiuni sunt redate elemente structurale fără legătură tematică între ipotezele juridice reglementate. Totodată, semnalăm că două capitole sunt marcate cu VII.
Totodată, pentru concordanţă cu art. 38 alin. (3) teza finală din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora nu este permisă prezentarea unor explicaţii prin folosirea parantezelor, este necesară eliminarea acestora din urmă.
Semnalăm că în cuprinsul iniţiativei există numeroase exprimări ambigue, care conferă o notă de neclaritate normelor. Ca exemplu, menţionăm art. 60 alin. (1) - "prin orice mijloace" şi alin. (6) - "şi alte demersuri legale", precum şi art. 79 alin. (1) - "în baza soluţiilor construite".
4.La titlu, cuvântul "Proiect" trebuie eliminat.
5.Semnalăm că, potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după titlu trebuie inserată formula introductivă care, în cazul legilor, are următoarea redactare:
"Parlamentul României adoptă prezenta lege."
6.La art. 3, referitor la expresia "acesta nefiind asimilat cu statutul juridic al funcţionarilor publici", semnalăm că, în actuala redactare, se exclud mediatorii de la aplicarea prevederilor art. 175 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, ceea ce face ca norma să fie susceptibilă a afecta protecţia penală acordată unor valori sociale deosebit de importante precum statul de drept, democraţia, respectarea Constituţiei şi a legilor, care sunt consacrate prin art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţia României printre valorile supreme. Menţionăm că art. 175 alin. (2) din Codul penal prevede că "De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public."
Semnalăm că, prin Decizia nr. 2/2014, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prin care se exceptau de la calitatea de funcţionar public "persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi de la bugetul de stat".
Curtea a stabilit în decizia menţionată supra că "profesiile liberale se organizează şi se exercită numai în condiţiile legii, a statutului profesiei şi codului deontologic şi au statutul unei funcţii autonome, care se exercită în birouri sau cabinete, în cadrul asociaţiilor profesionale înfiinţate potrivit legii. De exemplu, ar putea intra în această categorie avocaţi, notari publici, mediatori, medici, farmacişti, arhitecţi, experţi independenţi sau practicieni în insolvenţă, fără a exista o legislaţie clară cu privire la toate profesiile calificate ca fiind liberale. De precizat că unele dintre persoanele de mai sus pot avea în condiţiile art. 147 alin. (2) din Codul penal calitatea de «funcţionar» atunci când sunt salariaţi în cadrul unei persoane juridice şi, prin urmare, pot fi subiecţi activi ai infracţiunilor de corupţie sau de serviciu.
De asemenea, unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate «funcţionari publici» în condiţiile art. 175 alin. (2) din noul Cod penal, atunci când, deşi funcţionează în baza unei legi speciale şi nu sunt finanţate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public şi este supusă controlului sau supravegherii unei autorităţi publice.
Curtea reţine că excluderea persoanelor care exercită profesii liberale din sfera de incidenţă a răspunderii penale în materia infracţiunilor de serviciu şi de corupţie nu constituie un criteriu obiectiv în funcţie de care se poate justifica intervenţia legiuitorului. Aşa fiind, Curtea apreciază că determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenţa normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia care se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public.
Consecinţa imediată a restrângerii sferei de incidenţă a noţiunii de «funcţionar public»/«funcţionar» în ceea ce priveşte subiectele de drept amintite este înlăturarea răspunderii penale a acestora în cazul săvârşirii infracţiunilor al căror subiect activ calificat este funcţionarul public/funcţionarul".
7.La art. 5, având în vedere că expresia "Mediatorii publici pot da şi alte consultaţii în materia metodelor alternative de soluţionare a conflictelor" este imprecisă, recomandăm revederea şi reconsiderarea acesteia.
8.La art. 6 alin. (4) lit. c), pentru o corectă informare juridică asupra Legii nr. 36/1995 şi întrucât aceasta este menţionată pentru prima dată în text, expresia "în condiţiile Legii nr. 35/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare" va fi înlocuită cu expresia "în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 35/1995, republicată".
În articolele subsecvente, trimiterea la acest act normativ se va realiza astfel: "Legea nr. 35/1995, republicată."
9.La art. 8 alin. (2), sintagma "persoanele fizice, persoanele juridice" va fi înlocuită cu sintagma "persoanele fizice şi juridice".
Totodată, semnalăm că prin utilizarea sintagmei "vor încerca să îşi soluţioneze disputele prin mediere", norma capătă caracter imperativ, astfel încât medierea devine obligatorie.
În acest sens semnalăm că, prin Decizia nr. 266/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 2 alin. (1) şi (12) şi art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale dispoziţiile din Legea nr. 192/2006, remarcând faptul că "în preambulul Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 136 din 24 mai 2008, se prevede că «medierea ar trebui să constituie o procedură voluntară, în sensul că părţile sunt ele însele responsabile de procedură şi o pot organiza după cum doresc şi încheia în orice moment». De asemenea, art. 3 lit. a) din directivă defineşte medierea ca fiind un proces «în care două sau mai multe părţi într-un litigiu încearcă, din proprie iniţiativă, să ajungă la un acord privind soluţionarea litigiului dintre ele (...)». Art. 5 alin. (1) intitulat «Recurgerea la mediere» prevede că «o instanţă la care a fost introdusă o acţiune poate, atunci când este cazul şi având în vedere toate circumstanţele cazului respectiv, să invite părţile să recurgă la mediere pentru a soluţiona litigiul. Instanţa poate, de asemenea, invita părţile să participe la o sesiune de informare privind recurgerea la mediere dacă astfel de sesiuni sunt organizate şi sunt uşor accesibile». Ca atare, dispoziţiile acestei directive se referă doar la posibilitatea, şi nu la obligaţia părţilor de a urma procedura medierii, deci nimic obligatoriu referitor la mediere şi, cu atât mai puţin, la procedura prealabilă de informare cu privire la avantajele medierii".
10.La art. 9 alin. (1), semnalăm că din conţinutul textului rezultă că se propune instituirea a două modalităţi de mediere, respectiv medierea ca modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor şi medierea ca procedură prealabilă a procesului de judecată.
Semnalăm că la art. 1 alin. (1) din proiect se menţionează că "Medierea reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor", în sensul că este lăsată la latitudinea şi voinţa părţilor de a apela la această modalitate de soluţionare a divergenţelor. Pe de altă parte însă introducerea procedurii prealabile procesului de judecată tinde spre obligativitatea părţilor de a recurge la mediere în orice condiţii.
Prin urmare, din redactarea textului se poate interpreta că, în ipoteza în care părţile aleg medierea, aceasta, de fapt, nu mai reprezintă o modalitate alternativă, ci devine obligatorie prin îndeplinirea acelei proceduri prealabile.
Textul trebuie coroborat şi cu norma propusă pentru art. 11, potrivit căreia, în cazul neîndeplinirii procedurii prealabile, "Organele judiciare şi arbitrale (...) care au fost sesizate cu cauze pentru care nu şi-au îndeplinit procedura prealabilă a medierii vor suspenda cauza".
Astfel, pentru evitarea unor eventuale confuzii în interpretarea normei, este necesar să se clarifice noţiunea de "procedură prealabilă", procedură care nu poate fi obligatorie, potrivit considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 266/2014 menţionate la pct. 8 supra.
11.La art. 10 alin. (2), semnalăm că marcarea enumerărilor prin literele alfabetului nu se realizează în ordine firească, deoarece sunt menţionate literele "t), u), v) şi w)" în loc de " ş), t), ţ) şi u)". Ca urmare este necesar a se face corectura.
La lit. l), precizăm că procedura contenciosului administrativ este reglementată prin lege specială, respectiv Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, unde se prevede îndeplinirea unei proceduri, cea a plângerii prealabile, în anumite condiţii expres prevăzute de lege.
La lit. m), semnalăm că drepturile de autor şi drepturile conexe sunt reglementate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare. Ca urmare, sugerăm să se analizeze dacă procedura prealabilă trebuie totuşi îndeplinită şi în aceste situaţii, date cu titlu de exemplu, în condiţiile existenţei unui act normativ care reglementează deja o procedură prealabilă. Formulăm prezenta observaţie şi pentru lit. p) sau lit. t).
La lit. v), referitor la medierea în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, semnalăm că, pentru făptuitor, prezenţa la mediere ar putea fi lipsită de interes, având în vedere faptul că participarea la orice negociere cu victima ar putea constitui implicit o recunoaştere a vinovăţiei sale.
La lit. w), în considerarea dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 198/2005, cu modificările ulterioare, sintagma "agenţii economici" trebuie înlocuită cu sintagma "operatorii economici".
12.La art. 19 alin. (1), întrucât expresia "efectuarea unui an de stagiu în condiţiile de mai sus" nu conferă precizia necesară textului, aceasta trebuie reformulată, astfel încât să fie prevăzută norma care cuprinde condiţiile care trebuie îndeplinite.
La alin. (2), precizăm că denumirea corectă a editorialului invocat este Monitorul Oficial al României.
13.La art. 20 alin. (1), deoarece, după adoptare, Legea nr. 200/2004 a suferit intervenţii şi de natura completărilor, nu numai a modificărilor, pentru o informare corectă, sintagma "cu modificările ulterioare" va fi înlocuită cu sintagma "cu modificările şi completările ulterioare".
14.La art. 22, sugerăm revederea normei, deoarece în actuala redactare nu conferă precizia necesară, fiind improprie stilului normativ.
15.La art. 34 alin. (3), pentru rigoarea normei, expresia "unde îşi desfăşoară activitatea şi să achite cotizaţia" trebuie înlocuită cu expresia "unde îşi desfăşoară activitatea şi achită cotizaţia".
16.La art. 58 alin. (2), pentru precizia normei, recomandăm indicarea exactă a numărului vicepreşedinţilor Biroului executiv.
La alin. (3), pentru evitarea caracterului repetitiv, recomandăm eliminarea sintagmei "al Consiliului Naţional de Mediere" din final.
La alin. (5), pentru rigoarea exprimării, este necesară reformularea sintagmei "funcţionează legal".
17.La art. 59 lit. a), prin care se prevede că Institutul Naţional de Formare Iniţială şi Continuă a Mediatorilor Publici din România este unica instituţie cu atribuţii în formarea profesională a mediatorilor, apreciem că norma este discriminatorie, instituind practic un monopol al acestuia.
Totodată, este necesară eliminarea sintagmei "Din momentul intrării în vigoare a prezentei legi" ca inutilă.
Semnalăm că, după lit. a), figurează un text nemarcat şi fără legătură tematică cu norma antepusă.
La lit. b), pentru realizarea acordului gramatical corect, cuvântul "cărei" se va înlocui cu termenul "cărui". Totodată, pentru precizia normei, este necesară indicarea atâta categoriei actului prin care se adoptă statutul, cât şi a autorităţii care îl va adopta.
Reiterăm aceste observaţii şi pentru lit. c).
18.La art. 60 alin. (1), este necesară scrierea corectă a termenului "particiării".
La alin. (3), pentru corectitudinea redactării, sintagma "proces verbal" trebuie scrisă sub forma "proces-verbal".
Semnalăm că ultimul alineat al articolului supus analizei este marcat în mod eronat ca alin. (6), fiind necesară renumerotarea.
Formulăm prezenta observaţie şi pentru art. 74 alin (6).
19.La art. 63 lit. a), propunem completarea normei, în sensul prevederii în contractul de mediere şi a datelor de identificare ale mediatorului public.
20.La art. 64 alin. (2), semnalăm că norma este superfluă, fiind necesare eliminarea acesteia şi renumerotarea alineatelor subsecvente.
21.La art. 68 alin. (2), pentru claritatea normei, sintagma "în condiţiile art. 5" trebuie înlocuită cu sintagma "potrivit dispoziţiilor art. 5".
22.La art. 70 alin. (1), semnalăm că pentru aceeaşi ipoteză, şi anume mandatarea unei alte persoane de a reprezenta părţile aflate în conflict, se utilizează ca instrumentum probationem atât o "procură specială autentică", formă întâlnită şi la art. 75 alin. (3), cât şi o "procură specială", formă prevăzută la art. 62 alin. (2) şi art. 65 alin. (2). Propunem utilizarea aceluiaşi tip de procură, cu atât mai mult cu cât regimul acestora este diferit. Astfel, dacă procura a fost dată în formă autentică notarială, în temeiul prevederilor art. 2.033 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, în vederea informării terţilor, notarul public căruia i se solicită să autentifice revocarea unei asemenea procuri este obligat să transmită, de îndată, revocarea către Registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.
23.În textul art. 71, pentru corectitudinea redactării, expresia "prevăzute la art. 70 şi la art. 73 alin. (1)" se va scrie "prevăzute la art. 70 şi 73 alin. (1)".
24.La art. 74 alin. (2) lit. b), pentru un limbaj juridic consacrat, propunem eliminarea textului "faptul că" din debut, ca inadecvat.
Reiterăm această observaţie pentru toate situaţiile similare.
La alin. (3), pentru corectitudinea redactării, expresia "de la" antepusă normei de trimitere la alin. (2) lit. a) trebuie eliminată, fiind improprie stilului normativ.
Cu privire la ipoteza juridică propusă, respectiv instituirea ca infracţiune de fals în înscrisuri oficiale a omisiunii mediatorului public de a consemna în acordul de mediere data la care a fost semnat, este de analizat dacă o asemenea faptă prezintă pericolul social cerut de legea penală pentru a putea fi considerată infracţiune. În ipoteza în care se apreciază că norma instituie o infracţiune, alineatul respectiv trebuie redat ca articol distinct, marcat în mod corespunzător în finalul propunerii.
Observaţiile sunt valabile şi pentru art. 75 alin. (5).
La alin. (5), în vederea asigurării unui caracter complet al normei, recomandăm indicarea exactă a termenului de depunere a contestaţiei.
În textul alin. (6), pentru rigoarea exprimării, sintagma "în termenul de 15 zile" se va reda sub forma "în termen de 15 zile".
25.La art. 75 alin. (2), pentru rigoarea redactării, este necesară redarea titlului legii invocate, respectiv "pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date".
26.În textul art. 78, pentru unitate terminologică, recomandăm inserarea sintagmei "de mediere" după cuvântul "acord".
27.La art. 79 alin. (4), pentru accentuarea caracterului imperativ al normei, este necesar ca verbul "vor trebui" să fie redat sub forma "trebuie .
Reiterăm această observaţie în mod corespunzător pentru toate situaţiile similare din proiect.
28.În textul art. 81 lit. b), pentru corectitudinea redactării, propunem înlocuirea sintagmei "prevederile lit. a) şi lit. c)" cu sintagma "prevederile lit. a) şi c)".
29.Referitor la structurarea capitolului VII pe secţiuni, menţionăm că, potrivit exigenţelor de tehnică legislativă, acestea trebuie să cuprindă toate articolele din respectivul capitol, prin urmare şi art. 83-85 trebuie plasate în cadrul unei secţiuni.
30.La art. 86, pentru rigoarea exprimării, textul "drepturile de care ei pot dispune potrivit legii" din final se va scrie "drepturile de care aceştia pot dispune, potrivit legii".
31.În textul art. 89 lit. a), pentru o exprimare specifică stilului normativ, abrevierea "cf" trebuie înlocuită cu "potrivit".
32.La art. 95, pentru unitate în redactare, expresia "prevăzute de" se va înlocui cu expresia "prevăzute la".
33.Cu privire la secţiunea a 3-a, având în vedere că titlul acesteia, respectiv "Dispoziţii speciale privind mediatorul public din oficiu" nu concordă cu ipotezele juridice reglementate de către articolele grupate în aceasta, propunem revederea şi reformularea acestuia în mod corespunzător.
34.La art. 97, pentru corectitudinea redactării, cuvântul "Regulament" se va scrie cu iniţială mică.
35.În textul art. 98 lit. d), pentru coerenţa textului, sugerăm indicarea cu exactitate a "Camerelor" avute în vedere.
Reiterăm această observaţie pentru toate situaţiile similare.
La lit. g), pentru înlăturarea caracterului repetitiv, propunem revederea şi reformularea expresiei "în domeniul asistenţei în domeniul medierii".
Observaţia este valabilă pentru toate situaţiile similare.
36.La art. 101 alin. (2), pentru unitatea în redactare, după termenul "Registrul" din debut se va insera sintagma "de asistenţă în domeniul medierii".
37.Cu privire la ipoteza juridică preconizată pentru art. 102 alin. (4) lit. b), respectiv radierea mediatorului public din Registrul de asistenţă în domeniul medierii dacă acesta este învinuit pentru săvârşirea unei infracţiuni de drept comun, semnalăm că, potrivit principiului prezumţiei de nevinovăţie, o persoană este considerată nevinovată câtă vreme nu s-a pronunţat împotriva sa o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă. De plano, până la condamnarea definitivă a mediatorului public, acestuia nu îi pot fi aplicate sancţiuni, cel mult acesta poate fi suspendat din Registru.
Totodată, menţionăm că, potrivit definiţiei termenului "radiere" regăsite în Dicţionarul explicativ al limbii române, acesta înseamnă ştergerea dintr-un registru a inscripţiei privitoare la anumite acte sau drepturi, a scoate din evidenţă, ceea ce presupune o operaţiune definitivă şi nu temporară; în consecinţă, recomandăm ca în loc de "radiere" să fie uzitat termenul "suspendare", mai adecvat în context.
38.La art. 105, pentru rigoarea redactării, propunem marcarea celor două ipoteze juridice reglementate ca alin. (1) şi (2).
39.Semnalăm că ultimul capitol este marcat în mod eronat ca fiind capitolul VII; în consecinţă este necesară renumerotarea.
40.Potrivit uzanţelor legislative, art. 106 alin. (1), care cuprinde norma privind intrarea în vigoare, va trebui plasat în finalul proiectului. Ca urmare, este necesară renumerotarea articolelor în mod corespunzător.
Totodată, pentru rigoarea exprimării, sintagma "în termen de 6 luni de la data publicării" trebuie înlocuită cu sintagma "la 6 luni de la data publicării".
La alin. (2), referitor la sintagma "în termen de 3 luni de la data publicării", precizăm că soluţia legislativă consacrată este de a se stabili un termen de la data intrării în vigoare a actului normativ şi nu de la data publicării. Observaţia este valabilă şi pentru alin. (3).
41.La art. 111, pentru rigoarea exprimării, este necesară reformularea sintagmei "prevederile Codului civil, penal, muncii şi cu cele ale Codului de procedură civilă", astfel încât să fie prevăzute actele normative care le reglementează.
42.Potrivit uzanţei legislative, este necesară reformularea art. 114, în sensul indicării tuturor elementelor de identificare a actului normativ supus abrogării.
Totodată, expresia "iar patrimoniul actualului Consiliu de Mediere se transmite de drept către Camera Naţională a Mediatorilor Publici din România" trebuie redată ca articol distinct, marcat în mod corespunzător.
-****-

PREŞEDINTE

DRAGOŞ ILIESCU

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 279 din data de 24 aprilie 2015