Document embed

DECIZIE nr. 215 din 2 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Corneliu - Liviu Popescu în Dosarul nr. 4.342/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 629D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorul excepţiei a depus note de şedinţă în care arată următoarele: cunoaşte conţinutul Deciziei nr. 397 din 3 iulie 2014 prin care excepţia de neconstituţionalitate a fost admisă, în consecinţă apreciază că aceasta a devenit inadmisibilă; informează Curtea Constituţională despre faptul că în procesul în care a ridicat excepţia a renunţat la judecarea cauzei şi solicită judecarea excepţiei în lipsă. De asemenea, magistratul - asistent referă că partea Inspecţia Judiciară a depus note scrise prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate ca urmare a admiterii acesteia prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care Curtea a admis excepţia din perspectiva unor critici identice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentinţa civilă nr. 777 din 7 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.342/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia a fost ridicată de Corneliu-Liviu Popescu într-o cauză având ca obiect anularea rezoluţiei de clasare şi obligarea pârâtei Inspecţia Judiciară să soluţioneze favorabil sesizarea disciplinară formulată împotriva unui magistrat în sensul începerii cercetării disciplinare prealabile. Aceasta deoarece, prin rezoluţia de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, s-a constatat că nu există indiciile săvârşirii unor abateri disciplinare şi s-a clasat sesizarea în temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) teza a treia din Legea nr. 317/2004.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora "rezoluţia de clasare este definitivă" aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (3)-(5) şi art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală. Astfel, imposibilitatea controlului legalităţii rezoluţiei de clasare emise de un inspector judiciar semnifică faptul că, în cazul în care un astfel de act este ilegal, efectele sale juridice se vor produce obligatoriu, ceea ce aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia respectarea legii este obligatorie, celor ale art. 16 alin. (2) în conformitate cu care nimeni nu este mai presus de lege, precum şi celor ale art. 1 alin. (3) potrivit cărora România este stat de drept. Dacă rezoluţia de clasare este definitivă şi nu poate fi atacată în justiţie şi supusă controlului de legalitate exercitat de un judecător înseamnă că inspectorul judiciar care a emis-o se situează deasupra legii pe care o poate încălca în deplină impunitate. Inspecţia Judiciară este o autoritate publică distinctă, cu personalitate juridică, ce nu face parte din autoritatea judecătorească, iar din modul de reglementare a atribuţiilor acesteia rezultă că este vorba despre o autoritate administrativă autonomă. În aceste condiţii imposibilitatea controlului judecătoresc al unui act al Inspecţiei Judiciare, rezoluţia de clasare, contravine principiului constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor reglementat prin art. 1 alin. (4) din Constituţie, care presupune în mod necesar controlul lor reciproc.

7. Textul de lege criticat aduce atingere, de asemenea, şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie care consacră dreptul de acces liber la justiţie în cazul vătămării drepturilor, libertăţilor sau intereselor legitime şi prevede expres că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Or, caracterul definitiv al rezoluţiei de clasare a sesizării disciplinare, în interpretarea dată de pârâta Inspecţia Judiciară care a ridicat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în anularea rezoluţiei de clasare şi a solicitat respingerea acţiunii, împiedică orice cenzură a rezoluţiei de clasare din partea unei instanţe judecătoreşti. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile legale care împiedicau accesul la o instanţă de judecată. În acest sens, prin deciziile nr. 148 din 16 aprilie 2003 şi nr. 433 din 21 octombrie 2004 s-a statuat că interzicerea accesului la justiţie împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii este neconstituţională prin raportare la dreptul de acces la justiţie. A fortiori, aceeaşi este soluţia în cazul actelor Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

8. Prin deciziile nr. 356 din 24 septembrie 2013 şi nr. 399 din 8 octombrie 2013, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege criticat, statuând exclusiv asupra constituţionalităţii caracterului definitiv al rezoluţiei de clasare pe motive de formă, subliniind expres că este vorba despre o soluţie care nu este dată în fond. Or, în cauză, aprecierea făcută de inspectorul judiciar nu este una privitoare la forma sesizării, ci una de fond, asupra probelor. Absenţa oricărei posibilităţi de acţiune în justiţie face astfel să nu existe nicio garanţie împotriva arbitrariului de care poate da dovadă un inspector judiciar respingând pe fond o sesizare disciplinară într-o procedură care nu este publică, orală, contradictorie, care nu permite ca autorul sesizării să se apere. Soluţia legislativă este neconstituţională prin raportare la celelalte soluţii în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor, precum şi la jurisprudenţa constituţională în materia accesului liber la justiţie împotriva actelor Consiliului Superior al Magistraturii.

9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 21 din Constituţie, deoarece accesul liber la justiţie nu este un drept nelimitat şi absolut. Dreptul reclamantului la un proces echitabil este respectat şi efectiv exercitat prin verificarea petiţiei sale de către Inspecţia Judiciară şi prin soluţionarea sa într-o anumită modalitate - clasare - fără ca accesul liber la justiţie să însemne în toate cazurile sesizarea instanţei de judecată şi cercetarea fondului cauzei. Dacă reclamantul nu este de acord cu soluţia pronunţată de Inspecţia Judiciară în rezolvarea petiţiei sale nu înseamnă că acesta nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul larg al termenului, şi nu înseamnă că, automat, are dreptul de a parcurge şi etapa jurisdicţională care, în cazul rezoluţiei de clasare, este suprimată prin voinţa legiuitorului.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul - raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în actul de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012. În realitate, din motivarea excepţiei, Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având următorul cuprins:

- Art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală: "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: b) clasarea sesizării, [...] În cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;".

15. Dispoziţiile art. 45 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, la care prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) fac referire, au următorul cuprins: "(2) În cazul în care Inspecţia Judiciară este titulară a acţiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori. [...]

(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare: [...]

b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2)".

16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) teza întâi potrivit căruia "România este stat de drept[...]", alin. (4) referitor la organizarea statului potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, alin. (5) potrivit căruia "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" art. 16 alin. (2) în conformitate cu care "Nimeni nu este mai presus de lege" şi art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiţie şi (2) potrivit căruia nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, Curtea observă că prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, pronunţată ulterior sesizării în prezenta cauză, a admis excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

18. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare. Totodată, inspectorul dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiţie prin posibilitatea atacării soluţiei la instanţa judecătorească. În această situaţie, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluţia de clasare este definitivă şi, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

19. Ca urmare a admiterii excepţiei şi observând că decizia menţionată a fost pronunţată şi publicată la un moment ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare de Curte.

20. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în cauză, instanţa de judecată urmează să respecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în temeiul deciziei anterior menţionate prin care s-a admis excepţia, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidenţa acestor ultime articole în speţă.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Corneliu-Liviu Popescu în Dosarul nr. 4.342/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 2 aprilie 2015.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 418 din data de 12 iunie 2015