Document embed

DECIZIE nr. 18 din 15 septembrie 2014 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv dacă în aplicarea art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 pedeapsa închisorii executabilă mai mare de 5 ani aplicată pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se înlocuieşte cu a) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată egală cu durata pedepsei închisorii ori cu b) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

Dosar nr. 19/1/2014/HP/P

Corina Michaela Jîjîie	- preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului
Rodica Cosma	- judecător la Secţia penală
Simona Neninţă	- judecător la Secţia penală
Lucia Tatiana Rog	- judecător la Secţia penală
Săndel Lucian Macavei	- judecător la Secţia penală
Luminiţa Zglimbea	- judecător la Secţia penală
Simona Daniela Encean	- judecător la Secţia penală
Rodica Aida Popa	- judecător la Secţia penală - judecător-raportor
Maricela Cobzariu	- judecător la Secţia penală
Corina Ionela Vîlcea	- magistrat-asistent

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 1.296/233/2014, prin încheierea de şedinţă din data de 16 mai 2014, prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept, respectiv: dacă în aplicarea art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal pedeapsa închisorii executabilă mai mare de 5 ani aplicată pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se înlocuieşte cu a) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată egală cu durata pedepsei închisorii ori cu b) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani.

Judecător-raportor a fost desemnat, conform prevederilor art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, doamna judecător Rodica Aida Popa - judecător la Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale art. 27² alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa a fost prezidată de preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Corina Michaela Jîjîie.

La şedinţa de judecată a participat doamna Corina Ionela Vîlcea, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27⁶ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna Iuliana Nedelcu, procuror şef secţie în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că au fost depuse hotărâri relevante în materie pronunţate de Tribunalul Iaşi, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj, Judecătoria Craiova, Tribunalul Gorj, Judecătoria Târgu Jiu, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad, Judecătoria Arad, Tribunalul Timiş, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Judecătoria Oradea, Judecătoria Satu Mare, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Bacău, Judecătoria Bacău, Judecătoria Miercurea-Ciuc, Tribunalul Constanţa, Judecătoria Medgidia, Judecătoria Constanţa, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Giurgiu, Judecătoria Olteniţa, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galaţi, precum şi opiniile magistraţilor din cadrul Tribunalului Vaslui, Judecătoria Vaslui, Judecătoria Huşi, Judecătoria Bârlad, Tribunalul Iaşi, Judecătoria Craiova, Judecătoria Segarcea, Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinţi, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Judecătoria Vânju Mare, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad, Tribunalul Timiş, Tribunalul Caraş-Severin, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Tribunalul Satu Mare, Judecătoria Oradea, Curtea de Apel Alba Iulia şi instanţele aflate în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, Judecătoria Târgu-Neamţ, Curtea de Apel Târgu Mureş, Judecătoria Târnăveni, Judecătoria Miercurea-Ciuc, Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Judecătoria Luduş, Judecătoria Topliţa, Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Braşov, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Judecătoria Târgu Secuiesc, Judecătoria Braşov, Curtea de Apel Constanţa şi instanţele ce se află în circumscripţia acestei instanţe, Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Argeş, Tribunalul Vâlcea, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Giurgiu, Tribunalul Ialomiţa, Curtea de Apel Constanţa şi instanţele ce se află în circumscripţia acesteia, respectiv Tribunalul Constanţa, Judecătoria Constanţa, Tribunalul Tulcea, Judecătoria Medgidia, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Vrancea, precum şi opinia Universităţii de Vest din Timişoara - Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative şi opinia Direcţiei legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a mai arătat că raportul a fost comunicat condamnatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, la dosar nefiind depus un punct de vedere din partea acestuia.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut că, în interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, fără ca măsura educativă să fie limitată la durata maximă de 5 ani prevăzută de art. 125 alin. (2) teza I din Codul penal.

Totodată, a arătat că suplimentează concluziile în formă scrisă faţă de aspectele menţionate în raportul prezentat de judecătorul raportor.

Astfel, a considerat necesar ca faţă de opiniile exprimate în doctrină, prezentate, de altfel, şi de judecătorul raportor prin interpretarea dispoziţiilor alin. (2) din art. 21 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa executabilă mai mare de 15 ani, însă fără a depăşi 20 de ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 15 ani.

Ipoteza mai sus menţionată nu a fost avută în vedere de legiuitor, iar suplimentar faţă de argumentele relevate de raport, a invocat şi principiul legalităţii pedepsei prevăzut de art. 2 alin. (3) din Codul penal, considerând că acesta este aplicabil, pe calea analogiei, şi în cazul răspunderii minorilor, unde singura sancţiune este măsura educativă, această interpretare fiind permisă şi în materia dreptului substanţial penal, atunci când este o analogie în favoare, iar nu în defavoare.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare privind sesizarea formulată.

ÎNALTA CURTE,

Asupra chestiunii de drept sesizate, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea de şedinţă din data de 16 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 1.296/233/2014, în baza art. 476 şi următoarele din Codul de procedură penală, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept, respectiv: dacă în aplicarea art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 pedeapsa închisorii executabilă mai mare de 5 ani aplicată pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se înlocuieşte cu a) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată egală cu durata pedepsei închisorii ori cu b) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani.

II. Expunerea succintă a cauzei

Prin Sentinţa penală nr. 766/20.04.2010 a Judecătoriei Galaţi (definitivă la data de 26 mai 2010), CP a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), g) şi i) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele şi art. 74 alin. 1 lit. c), în referire la art. 76 alin. 1 lit. d) din Codul penal.

Instanţa de condamnare a constatat că fapta ce face obiectul cauzei este concurentă, în sensul art. 33 lit. a) din Codul penal, cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 1.111/18.06.2008, nr. 1.567/26.09.2008 şi nr. 1.569/26.09.2008 ale Judecătoriei Galaţi şi, pe cale de consecinţă, a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.111/18.06.2008 a Judecătoriei Galaţi (definitivă la data de 7 octombrie 2008), în pedepsele componente:

- pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 şi alin. 2 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele şi art. 41 alin. 2 din Codul penal (faptă săvârşită la data de 03/04.01.2008);

- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) şi alin. 2¹ lit. a) şi c) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 99 şi următoarele din Codul penal (faptă săvârşită la data de 12./12.01.2008), cu înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 36 alin. 1 din Codul penal, în referire la art. 33 lit. a) - art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, a contopit:

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză;

- pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de viol prin Sentinţa penală nr. 1.111/18.06.2008 a Judecătoriei Galaţi;

- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prin Sentinţa penală nr. 1.111/18.06.2008 a Judecătoriei Galaţi;

- pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a) şi g) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele, art. 74 alin. 1 lit. a) şi c), în referire la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal (faptă săvârşită la data de 15/16.01.2007), aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.567/26.09.2008 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la data de 20 octombrie 2008 prin neapelare;

- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele, art. 74 alin. 1 lit. a) şi c), în referire la art. 76 alin. 1 lit. d) din Codul penal (faptă săvârşită la data de 26.08.2006), aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.569/26.09.2008 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la data de 24 octombrie 2008 prin neapelare, urmând ca numitul CP să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită la 8 ani şi 6 luni închisoare. Din pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 36 alin. 3 din Codul penal, instanţa a dedus perioada executată de la 16 ianuarie 2008 la zi.

După rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 766/20.04.2010, s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 935/2010, executarea pedepsei începând la data de 16.01.2008 şi urmând să înceteze la data de 15.07.2016.

La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal care prevede doar măsuri educative în ceea ce priveşte minorii, respectiv:

- stagiul de formare civică;

- supravegherea;

- consemnarea la sfârşit de săptămână;

- asistarea zilnică;

- internarea într-un centru de reeducare;

- internarea într-un centru de detenţie.

Ca urmare a noilor prevederi legale, Comisia de evaluare a situaţiei juridice a condamnaţilor aflaţi în executarea pedepselor constituită în cadrul Penitenciarul de Maximă Siguranţă Galaţi a sesizat instanţa de executare (Judecătoria Galaţi) în vederea aplicării noului Cod penal în ceea ce îl priveşte pe condamnatul CP.

Prin Sentinţa penală nr. 225/04.02.2014, Judecătoria Galaţi a admis sesizarea Comisiei şi, pe cale de consecinţă, în baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 187/2012, a dispus înlocuirea pedepsei rezultante de 8 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 766 din 20 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria Galaţi, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă 5 (cinci) ani.

A dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 935/2010 (emis în baza Sentinţei penale nr. 766 din 20 aprilie 2010, pronunţată de Judecătoria Galaţi) şi, constatând că măsura educativă a internării într-un centru de detenţie a fost deja executată de la data de 16 ianuarie 2008 la zi, a dispus punerea în libertate de îndată a persoanei condamnate.

Prin Adresa nr. T 19.751/04.02.2014, Penitenciarul Galaţi a comunicat punerea în libertate a condamnatului CP.

Împotriva Sentinţei penale nr. 225/04.02.2014, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a exercitat în termen legal calea de atac a contestaţiei, motivul acesteia fiind acela că instanţa de fond ar fi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 187/2012 şi art. 125 din noul Cod penal. În concret, în motivarea contestaţiei s-a arătat că, potrivit art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, în cazul pluralităţii de infracţiuni, înlocuirea făcându-se cu privire la pedeapsa rezultantă. Prin urmare, parchetul a opinat că în mod greşit s-a dispus înlocuirea pedepsei rezultante de 8 ani şi 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani, în cauză impunându-se înlocuirea cu măsura internării pe o durată egală cu durata pedepsei rezultante stabilite anterior prin Sentinţa penală nr. 766/20.04.2010 a Judecătoriei Galaţi, respectiv 8 ani şi 6 luni.

III. Punctul de vedere al instanţei care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită Tribunalul Galaţi, prin încheierea pronunţată, constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală referitoare la admisibilitatea sesizării instanţei supreme cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, reţinând că prezenta cauză se afla în stadiul procesual al căii de atac a contestaţiei împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Galaţi, neexistând o cale de atac ulterioară; critica adusă de procuror hotărârii instanţei de fond vizează modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, respectiv dacă în cazul pedepselor cu închisoare aplicate pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii, acestea se înlocuiesc cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, dar nu mai mult de 5 ani ori pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, chiar dacă aceasta depăşeşte 5 ani; chestiunea de drept în litigiu nu a mai făcut obiectul unui recurs în interesul legii deja soluţionat, în curs de soluţionare ori al vreunei proceduri întemeiate pe dispoziţiile art. 475 din Codul procedură penală.

De asemenea, asupra chestiunii de drept arătate a fost evidenţiată practica instanţelor judecătoreşti ca fiind contradictorie, neexistând un punct de vedere majoritar. Din verificările efectuate de instanţă în sistemul ECRIS al instanţelor judecătoreşti din Galaţi au fost identificate două hotărâri prin care chestiunea de drept litigioasă a fost soluţionată diferit.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 305/10.02.2014 a Judecătoriei Galaţi a fost admisă sesizarea Comisiei de evaluare a situaţiei juridice a condamnaţilor aflaţi în executarea pedepselor, constituită în Penitenciarul Galaţi, privind aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce priveşte condamnatul, a fost înlocuită pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare (stabilită în exclusivitate pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii) cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani, s-a constatat că măsura educativă a internării a fost deja executată în perioada 16 ianuarie 2008-15 ianuarie 2013 şi s-a dispus punerea în libertate de îndată a persoanei condamnate. Hotărârea nu a fost atacată cu contestaţie, potrivit legii.

Prin Sentinţa penală nr. 80/10.02.2014 a Tribunalului Galaţi a fost admisă sesizarea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de Comisia de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Galaţi cu privire la persoana privată de libertate şi a fost înlocuită pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 63/12.04.2011 a Tribunalului Brăila cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani.

Împotriva acestei hotărâri a fost formulată contestaţie de către procuror, iar prin Decizia penală nr. 6/18.02.2014, Curtea de Apel Galaţi a admis contestaţia, a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi, în rejudecare, a înlocuit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 63/12.04.2011 a Tribunalului Brăila cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 12 ani.

S-a subliniat că la luarea acestei măsuri instanţa de control judiciar a avut în vedere faptul că dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 stabilesc "în mod clar şi fără echivoc că pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, iar în cazul pluralităţii de infracţiuni, înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă. În acest context, prevederile art. 21 alin. (1), (3) din Legea nr. 187/2012 au caracter de normă specială şi se aplică cu prioritate, în raport cu art. 125, 129 din noul Cod penal care vizează măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, norme-cadru cu caracter general" (extras din Decizia penală nr. 6/18.02.2014 a Curţii de Apel Galaţi).

Tribunalul Galaţi, în considerentele încheierii prin care sesizează instanţa supremă, interpretează coroborat dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 cu cele ale art. 125 din noul Cod penal, arătând că înlocuirea ar fi limitată de pragul maxim de 5 ani prevăzut de lege în privinţa măsurii educative a internării într-un centru de detenţie. S-a menţionat că, în susţinerea acestei concluzii, se poate invoca ipoteza teoretică în care inculpatul (minor) ar fi judecat sub imperiul noului Cod penal pentru aceleaşi fapte ca şi cele pentru care a fost condamnat intimatul şi în privinţa căruia instanţa de judecată nu ar putea stabili măsura internării pe o durată mai mare de 5 ani.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 nu prevăd expres o limită maximă a măsurii educative a internării. Atunci când legiuitorul a dorit să limiteze înlocuirea pedepsei închisorii la un anumit prag maxim, a făcut menţiuni exprese în lege [a se vedea dispoziţiile alin. (2) ale art. 21 din Legea nr. 187/2012, care prevăd că pedeapsa închisorii care depăşeşte 20 de ani, aplicată pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, va fi înlocuită cu internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani).

Astfel, modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal este esenţială în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei cauze. Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, Tribunalul Galaţi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cerere având ca obiect pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se stabilească dacă în aplicarea art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 pedeapsa închisorii executabilă mai mare de 5 ani aplicată pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se înlocuieşte cu:

a) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată egală cu durata pedepsei închisorii; ori cu

b) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani.

Tribunalul Galaţi a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea cererii adresate instanţei supreme.

IV. Legislaţia relevantă

Art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

"(1) Pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.

(2) Pedeapsa închisorii care depăşeşte 20 de ani, aplicată pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se va înlocui cu internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani.

(3) În cazul pluralităţii de infracţiuni, înlocuirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se face cu privire la pedeapsa rezultantă.

(4) Partea executată din pedeapsa închisorii, precum şi durate reţinerii şi arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenţie."

Art. 125 din Codul penal în vigoare. Internarea într-un centru de detenţie

"(1) Măsura educativă a internării într-un centru de detenţie constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale.

(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.

(3) Dacă în perioada internării minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa prelungeşte măsura internării, fără a depăşi maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.

(4) În cazul în care pe durata internării, minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării, instanţa poate dispune:

a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;

b) liberarea din centrul de detenţie, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea, instanţa impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării.

(6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenţie.

(7) În cazul săvârşirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru de detenţie cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii şi dispune:

a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detenţie;

b) prelungirea duratei acestei internări în condiţiile prevăzute în alin. (3)."

V. Punctul de vedere al părţii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Condamnatul CP nu a formulat un punct de vedere scris privind chestiunea de drept supusă analizei, drept conferit de dispoziţiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

VI. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele de judecată arondate

Examinând punctele de vedere exprimate de curţile de apel şi instanţele arondate, precum şi jurisprudenţa ataşată acestora, ce au fost transmise instanţei supreme referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării, a rezultat o practică neunitară.

Astfel, unele curţi de apel, tribunale şi judecătorii au arătat, în mod explicit, că normele tranzitorii statuate în art. 21 din Legea nr. 187/2012 au caracter special, în raport cu dispoziţiile art. 125 din Codul penal, ceea ce conduce la aplicarea lor în mod exclusiv, aşa încât pedeapsa executabilă aplicată minorilor se înlocuieşte cu măsura educativă a internării întru-un centru de detenţie pe o durată egală cu pedeapsa aplicată (curţile de apel Alba Iulia, Oradea, Cluj-Napoca, Timişoara, tribunalele Bucureşti, Giurgiu, Ialomiţa, Bacău, Neamţ, Argeş, Mureş, Arad, Timiş, Caraş-Severin, Dolj, Mehedinţi, Tribunalul pentru Minori Braşov, judecătoriile Giurgiu, Târgu-Neamţ, Miercurea-Ciuc, Gheorghieni, Topliţa, Târgu Secuiesc, Craiova).

Alte instanţe au exprimat punctul de vedere în sensul că pedeapsa executabilă aplicată minorilor mai mare de 5 ani sau 15 ani se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani sau 15 ani atunci când pedeapsa la care au fost condamnaţi minorii depăşeşte 20 de ani, invocând limitele măsurii prevăzute în art. 125 din Codul penal actual, pe calea interpretării sistematice; această opinie majoritară a fost exprimată de curţile de apel Galaţi, Bacău, Braşov, Târgu Mureş, Constanţa, tribunalele Constanţa, Vâlcea, Vaslui, judecătoriile Odorheiu Secuiesc, Luduş, Segarcea.

VII. Doctrina în materia aplicării dispoziţiilor referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 187/2012

Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014 a conferit prilejul exprimării în doctrină a unor puncte de vedere şi cu privire la dispoziţiile mai sus menţionate.

În acest sens, evidenţiem comentariul exprimat de Tudorel Toader, Maria-Ioana Michinici, Anda Crişu-Ciocîntă, Mihai Dunea, Ruxandra Răducanu, Sebastian Răduleţu¹ cu privire la legea penală mai favorabilă, apreciind că "în comparaţie cu pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, aplicată în temeiul Codului penal din 1969, măsura educativă a internării într-un centru de detenţie...este mai blândă.... Ca dispoziţie tranzitorie, art. 21 din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. Dacă pedeapsa închisorii aplicată pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii depăşeşte 20 de ani, se va înlocui cu internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani. În cazul pluralităţii de infracţiuni, înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă. În astfel de situaţii, partea executată din pedeapsa închisorii, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenţie."

¹ Tudorel Toader, Maria-Ioana Michinici, Anda Crişu-Ciocîntă, Mihai Dunea, Ruxandra Răducanu, Sebastian Răduleţu, Noul Cod penal, Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, 2014, pag. 229.

De asemenea, Norel Neagu² a menţionat existenţa unor situaţii tranzitorii în aplicarea legii penale în timp cu privire la pedepsele executabile cu închisoarea aplicabile minorilor prevăzute în dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 187/2012.

² Coord. Mihai Adrian Hotca, M. Gorunescu, N. Neagu, R.-F. Geamănu, M. Dobrinoiu, M. C. Sinescu, R. Slăvoiu, L.- D. Al-Kawadri, C. Nedelcu, A Hărătu, Instrumente juridice, Noul Cod penal, Note. Corelaţii. Explicaţii, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, pag. 301.

O interpretare a aplicării dispoziţiilor legale mai sus enunţate este dată de Mihail Udroiu şi Victor Constantinescu³, care au opiniat că în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, în condiţiile art. 6 din Codul penal, referitor la pedepsele executabile aplicate definitiv la momentul intrării în vigoare a noului Cod penal, prin prevederile art. 21 alin. (1) "se instituie obligativitatea înlocuirii cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, pentru o perioadă egală cu pedeapsa închisorii aplicate prin hotărârea definitivă."

___

³ Mihail Udroiu, Victor Constantinescu, Noul Cod penal, Codul penal anterior-Prezentare comparativă, observaţii, ghid de aplicare, legea penală mai favorabilă, Editura Hamangiu, 2014, pag. 192.

Autorii au considerat că dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol sunt inaplicabile, "întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 109 C.pen. 1969, coroborat cu practica judiciară sub imperiul vechiului Cod, pedeapsa rezultantă ce putea fi aplicată minorilor, inclusiv după aplicarea sporului prevăzut de art. 34 C.pen.1969, era cea de 20 de ani închisoare."

Aceiaşi autori au ajuns însă la o altă concluzie în ipoteza unei pedepse executabile cu închisoarea mai mare de 15 ani, în sensul că "dacă pedeapsa definitiv aplicată este închisoarea mai mare de 15 ani (maximul măsurii educative a internării într-un centru de detenţie), instanţa va înlocui pedeapsa cu internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani."

VIII. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale

Nu a fost pronunţată nicio decizie cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale ce fac obiectul dezlegării problemei de drept.

IX. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii a cărei dezlegare se solicită şi, de asemenea, această chestiune nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

În cuprinsul concluziilor scrise, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat următoarele: "În interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, fără ca măsura educativă să fie limitată la durata maximă de 5 ani prevăzută de art. 125 alin. (2) teza I din Codul penal."

În concluziile orale, reprezentantul Parchetului a apreciat necesar ca faţă de opiniile exprimate în doctrină, prezentate de altfel şi de judecătorul-raportor, să se reţină că, prin interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pedeapsa executabilă mai mare de 15 ani, fără însă a depăşi 20 de ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 15 ani.

X. Opinia specialiştilor consultaţi

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia unor specialişti cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.

Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, prin profesorul dr. Viorel Paşca, a exprimat opinia că "Prevederile art. 21 din Legea nr. 187/2012 au caracter special faţă de cele cuprinse în art. 125 din noul Cod penal, nu pot fi interpretate decât în integralitatea lor. Dacă legiuitorul ar fi avut intenţia ca pedeapsa închisorii aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii să nu depăşească maximul de 5 ani al măsurii educative a internării într-un centru de detenţie, ar fi prevăzut expres aceasta şi s-ar fi referit şi la teza a II-a a dispoziţiilor art. 125 din noul Cod penal, când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă şi internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani. Dimpotrivă, legiuitorul în mod unitar a prevăzut în cuprinsul art. 21 din Legea nr. 187/2012 că pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, sau în cazul pluralităţii de infracţiuni pe o durată egală cu pedeapsa rezultantă, ori în cazul închisorii care depăşeşte 20 de ani, cu internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani, fără a face nicio referire la prevederile art. 125 din noul Cod penal. Prevederile art. 21 din Legea nr. 187/2012 şi cele ale art. 125 din noul Cod penal au intrat în vigoare la aceeaşi dată. Este evident că legiuitorul a vrut să trateze situaţiile tranzitorii într-un mod diferit de cel prevăzut de art. 125 din noul Cod penal, caz în care doar dispoziţiile legii speciale au aplicabilitate în asemenea situaţii."

XI. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Direcţia de specialitate a opiniat că în "aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012, pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa rezultantă a închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal anterior pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, nefiind incidente prevederile art. 125 alin. (2) teza I din noul Cod penal.

Prin urmare, s-a apreciat că instanţa dispune înlocuirea pedepsei închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii aplicate prin hotărârea definitivă de condamnare, inclusiv în cazul în care aceasta este mai mare de 5 ani."

S-a mai reţinut că un prim argument care susţine această concluzie este dat de modul în care a fost redactată norma, în sensul că aceasta are un caracter explicit, respectiv că pedeapsa executabilă aplicată se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, fără stabilirea vreunei limite a duratei măsurii şi fără a institui aplicabilitatea prevederilor art. 125 alin. (2) teza I din noul Cod penal.

Un al doilea argument constă în natura dispoziţiilor respective, şi anume caracterul special al prevederilor art. 21 din Legea nr. 187/2012, acestea fiind incluse în cap. IV "Dispoziţii speciale privind regimul sancţionator aplicabil minorilor" al titlului I "Dispoziţii privind aplicarea în timp a legii penale", ceea ce rezultă şi din expunerea de motive a legii. Din conţinutul acesteia rezultă regulile speciale pentru soluţionarea situaţiilor tranzitorii determinate de modificarea fundamentală a regimului sancţionator al minorilor şi consacrarea unui sistem bazat exclusiv pe măsuri educative.

Al treilea argument îl reprezintă criteriile diferite la care se raportează dispoziţiile ce fac obiectul sesizării, în sensul că limitele măsurii educative a internării într-un centru de detenţie, prevăzute în art. 125 alin. (2) din noul Cod penal, se raportează la criteriul pedepsei prevăzute de lege, în timp ce dispoziţiile speciale ale art. 21 din Legea nr. 187/2012 operează în cazul înlocuirii cu criteriul duratei pedepsei închisorii executabile, aplicate prin hotărârea definitivă de condamnare.

Al patrulea argument îl constituie împrejurarea că voinţa de reglementare a legiuitorului privind norma statuată în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, în sensul de a limita durata măsurii educative privative de libertate, în anumite ipoteze (pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa rezultantă a închisorii executabilă depăşeşte 20 de ani), este reflectată explicit în cuprinsul dispoziţiei speciale.

Argumentele expuse se referă la pedepsele executabile, aplicate prin hotărâri definitive de condamnare în baza Codului penal anterior pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, de maximum 15 ani închisoare.

Un alt aspect de interpretare a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 187/2012 este relevat în punctul de vedere exprimat de direcţia de specialitate a instanţei supreme, şi anume cel privind pedepsele executabile, aplicate prin hotărâri definitive de condamnare în baza Codului penal anterior pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, mai mari de 15 ani închisoare, dar care nu depăşesc 20 de ani închisoare, opinându-se că înlocuirea se realizează, în baza dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 187/2012, pe calea interpretării şi aplicării corelate a acestora.

În concret, se arată că în ipoteza pedepsei care depăşeşte 15 ani închisoare, dar care nu este mai mare de 20 de ani închisoare, în aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 187/2012, instanţa înlocuieşte pedeapsa închisorii executabile sau pedeapsa rezultantă a închisorii executabile, stabilită în baza Codului penal anterior pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani.

De exemplu, în temeiul art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012, o pedeapsă sau o pedeapsă rezultantă de 19 ani închisoare ar fi înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 19 ani, iar în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, o pedeapsă sau o pedeapsă rezultantă care depăşeşte 20 de ani închisoare ar fi înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani.

În concluzie, Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a apreciat că limita maximă de 15 ani a duratei măsurii educative a internării într-un centru de detenţie, prevăzută în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi, în acelaşi timp, în art. 125 alin. (2) teza a II-a din noul Cod penal, constituie o limită maximă aplicabilă şi pedepselor mai mari de 15 ani închisoare, dar care nu depăşesc 20 de ani închisoare.

În consecinţă, în cazul acestor pedepse, înlocuirea operează în temeiul art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 187/2012, fiind aplicabilă limita de 15 ani a duratei măsurii educative a internării într-un centru de detenţie, prevăzută în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

XII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Judecătorul-raportor a examinat sesizarea, considerând că aceasta întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât Dosarul nr. 1.296/233/2014 se află pe rolul Tribunalului Galaţi, Secţia penală, în faza de judecată a contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, în ultimă instanţă.

De asemenea, chestiunea de drept supusă dezlegării, şi anume interpretarea în vederea aplicării a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 187/2012, este de natură a determina judecarea pe fond a cauzei, iar prevederile invocate nu au mai făcut, până la momentul sesizării, obiectul niciunei alte hotărâri prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici al vreunui recurs în interesul legii soluţionat de aceeaşi instanţă.

Totodată, judecătorul-raportor a expus doctrina relevantă asupra dispoziţiilor supuse dezlegării, respectiv comentariul exprimat de Tudorel Toader, Maria-Ioana Michinici, Anda Crişu-Ciocîntă, Mihai Dunea, Ruxandra Răducanu, Sebastian Răduleţu cu privire la legea penală mai favorabilă în condiţiile dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 187/2012, aspectele prezentate de Norel Neagu, precum şi interpretarea dată de autorii Mihail Udroiu şi Victor Constantinescu referitoare la aceleaşi dispoziţii, relevând caracterul de obligativitate al alin. (1) al art. 21, precum şi ipoteza pedepsei executabile cu închisoarea mai mare de 15 ani, în sensul că, "dacă pedeapsa definitiv aplicată este închisoarea mai mare de 15 ani (maximul măsurii educative a internării într-un centru de detenţie), instanţa va înlocui pedeapsa cu internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani".

De asemenea, judecătorul-raportor a prezentat opinia exprimată de Facultatea de Drept şi ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara şi punctul de vedere formulat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însuşindu-şi punctele de vedere de specialitate exprimate.

Raportul întocmit relevă noutatea regimului sancţionator al minorilor în noile dispoziţii ale Codului penal, subliniindu-se faptul că, prin conţinutul lor şi locul unde au fost prevăzute de către legiuitor, dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 187/2012 au caracter de norme tranzitorii, reprezentând o reglementare ce are un caracter special, în raport cu dispoziţiile art. 125 din Codul penal.

De asemenea este evidenţiată natură juridică a dispoziţiilor menţionate ce rezultă explicit din prevederea lor în titlul I "Dispoziţii privind aplicarea în timp a legii penale", cap. IV "Dispoziţii speciale privind regimul sancţionator aplicabil minorilor", ceea ce îi conferă normei şi un conţinut distinct, în raport cu prevederile art. 125 din Codul penal în vigoare, referitoare la măsura educativă a internării într-un centru de detenţie.

În alin. (2) al art. 21 din Legea nr. 187/2012 se prevede criteriul duratei exprese de 15 ani a măsurii internării într-un centru de detenţie, atunci când pedeapsa închisorii aplicată pentru infracţiuni comise de minori depăşeşte 20 de ani.

Din interpretarea art. 21 alin. (1)-(3) din norma mai sus menţionată rezultă că pedeapsa executabilă sau pedeapsa rezultantă în cazul pedepsei executabile aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii mai mare de 15 ani, care însă nu depăşeşte 20 de ani, se înlocuieşte cu măsura internării într-un centru de detenţie pe o durată de 15 ani, în caz contrar creându-se o situaţie de inegalitate de tratament în aplicarea acestei norme, în raport cu ipoteza reglementată în alin. (2).

În concluzie, judecătorul-raportor consideră, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Codul penal cu referire la art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Codul penal, că:

- pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni executabilă aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii, al cărei cuantum este până în 15 ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, şi nicidecum cu perioada de 5 ani prevăzută în art. 125 alin. (2) teza I din Codul penal;

- pedeapsa executabilă sau pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni executabilă aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii mai mare de 15 ani, însă care nu depăşeşte 20 de ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani.

XIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, reţine următoarele:

A. Cu privire la condiţiile de admisibilitate a sesizării

Legiuitorul român a prevăzut în Codul de procedură penală în vigoare un nou instrument de unificare a practicii judiciare neunitare, respectiv sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În conţinutul dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală sunt statuate condiţiile de sesizare a instanţei supreme pe care trebuie să le îndeplinească instanţa care uzează de această instituţie procesual penală.

Astfel, sunt reglementate mai multe condiţii cumulative, şi anume acelea referitoare la faza procesuală a cauzei în care se iveşte chestiunea de drept, felul instanţei care poate sesiza şi stadiul procesual al cauzei, natura juridică a chestiunii de drept, precum şi aceea de a nu fi făcut obiectul vreunuia din instrumentele juridice de rezolvare a problemei respective.

Altfel spus, este necesar ca acea cauză în care există o chestiune de drept ce urmează să fie supusă dezlegării să se afle "în cursul judecăţii", respectiv instanţa să fi fost sesizată, iar procesul să se afle în curs de desfăşurare; instanţele pe rolul cărora se află o asemenea cauză să fie din cele expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, iar cauza respectivă să se găsească în ultima cale de atac - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curte de apel sau tribunal, învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; chestiunea de drept supusă dezlegării să conducă la soluţionarea pe fond a cauzei respective; condiţia negativă, în sensul că instanţa supremă nu s-a pronunţat asupra problemei de drept printr-o hotărâre prealabilă sau prin recurs în interesul legii.

În contextul prezentei sesizări, considerăm că aceasta întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 475 din Codul de procedură penală, şi anume Dosarul nr. 1.296/233/2014 se află pe rolul Tribunalului Galaţi, Secţia penală, în faza de judecată a contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, tribunalul fiind una dintre instanţele enumerate expres şi limitativ de către legiuitor, ce poate judeca calea de atac exercitată, aceasta având caracter exclusiv şi intrând în sfera accepţiunii de "în ultimă instanţă".

B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Codul penal în vigoare cuprinde o nouă reglementare a minorităţii şi în special a sancţiunilor aplicabile minorilor, în raport cu reglementarea prevăzută în Codul penal din 1969.

Noutatea rezidă în faptul că a fost înlocuit regimul sancţionator mixt, constând în măsuri educative şi pedepse, cu acela fundamentat numai pe măsuri educative, neprivative şi privative de libertate, statuându-se astfel un caracter mai blând al sancţiunilor ce se pot aplica unei categorii speciale de infractori, cum sunt minorii, care răspund penal.

În asigurarea aplicării legii penale în timp, a caracterului mai favorabil al acesteia la momentul intrării în vigoare a noilor dispoziţii ale Codul penal referitoare şi la minoritate, în ceea ce priveşte situaţia condamnaţilor minori la pedepse cu închisoarea, voinţa expresă a legiuitorului a fost de a reglementa în norme tranzitorii situaţia acestora.

Aşadar, prin conţinutul lor şi locul unde au fost prevăzute de către legiuitor, dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 187/2012 au caracter de norme tranzitorii, reprezentând o reglementare ce are un caracter special, în raport cu dispoziţiile art. 125 din Codul penal.

Această natură juridică a dispoziţiilor menţionate rezultă explicit din prevederea lor în titlul I "Dispoziţii privind aplicarea în timp a legii penale", cap. IV "Dispoziţii speciale privind regimul sancţionator aplicabil minorilor", ceea ce îi conferă normei şi un conţinut distinct, în raport cu prevederile art. 125 din Codul penal în vigoare, referitoare la măsura educativă a internării într-un centru de detenţie.

Din perspectiva tehnicii de reglementare a conţinutului dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 187/2012, legiuitorul a introdus condiţii diferite decât cele care conferă aplicabilitate de sine stătătoare măsurii educative a internării într-un centru de detenţie, prevăzută la art. 125 din Codul penal.

Astfel, caracterul mai favorabil al normei statuate în art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 este dat de obligativitatea înlocuirii pedepsei executabile sau pedepsei rezultante executabile cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, a cărei durată este diferită de cea prevăzută în art. 125 alin. (2) teza I din Codul penal (2 la 5 ani) şi anume este egală cu durata pedepsei închisorii.

Voinţa legiuitorului în conţinutul acestei norme a fost de a înlocui numai sancţiunea pedepsei executabile sau a pedepsei rezultante executabile cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, natura juridică a acesteia fiind mai blândă, însă ca durată ea urmează să fie egală cu pedeapsa aplicată, fără a se face vreo referire la limitele măsurii statuate în art. 125 alin. (2) din Codul penal, respectiv de 5 ani.

În concluzie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată în aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Codul penal cu referire la art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 187/2012, că:

- pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni executabilă aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii, al cărei cuantum este până la 15 ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, şi nicidecum cu perioada de 5 ani prevăzută în art. 125 alin. (2) teza I din Codul penal;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Tribunalul Galaţi, Secţia penală, prin încheierea din 16 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.296/233/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv dacă în aplicarea art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 pedeapsa închisorii executabilă mai mare de 5 ani aplicată pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se înlocuieşte cu a) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată egală cu durata pedepsei închisorii ori cu b) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani.

Stabileşte că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 din Codul penal cu referire la art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 187/2012:

- pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni executabilă aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii al cărei cuantum este până în 15 ani se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii;

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE

A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

judecător CORINA MICHAELA JÎJÎIE

Magistrat-asistent,

Corina Ionela Vîlcea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 775 din data de 24 octombrie 2014