HOTĂRÂRE nr. 38 din 24 iunie 2014 cu privire la Cartea verde a Comisiei privind sănătatea mobilă ("m-sănătatea") - COM (2014) 219 final
În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului (nr. 1) anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,
luând în considerare Punctul de vedere comun al Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/249 din 18 iunie 2014 şi al Comisiei pentru sănătate publică nr. XXXII/261 din 18 iunie 2014,
Senatul adoptă următoarea hotărâre:
Art. 1
La punctul 3 din Cartea verde a Comisiei privind sănătatea mobilă ("m-sănătatea"), intitulat "Problemele existente", punctul de vedere al Senatului este următorul:
I.La subpunctul 3.1 - Protecţia datelor, inclusiv securitatea datelor medicale, răspunsurile la primele două întrebări sunt:
1.Care sunt garanţiile de securitate specifice soluţiilor de m-sănătate care ar putea contribui la prevenirea prelucrării neautorizate şi inutile a datelor medicale într-un context de m-sănătate?
Senatul consideră că folosirea tehnicilor ştiinţifice moderne ar trebui să aibă în vedere realizarea unui echilibru între beneficiile folosirii extensive a acestor tehnici şi interesele importante legate de viaţa privată, iar orice stat membru care doreşte să aibă un rol de pionier în dezvoltarea noilor tehnologii poartă responsabilitatea obţinerii unui echilibru corect în această privinţă.
Implementarea în domeniul sănătăţii mobile a unor soluţii tehnologice (de exemplu, de tip smartphone) ce permit colectarea şi prelucrarea unui număr considerabil de date, precum datele medicale, presupune o prelucrare pe scară largă a datelor personale şi poate reprezenta o situaţie de risc pentru protecţia datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice şi, implicit, pentru respectarea şi garantarea drepturilor fundamentale ale acestora, în special la viaţa privată. Spre exemplu, comunicările electronice ale datelor medicale efectuate între persoane vizate care utilizează soluţii tehnologice de sănătate mobilă şi diverse entităţi (medici, spitale, unităţi farmaceutice sau de cercetare etc.) pot fi expuse unor serii de riscuri, cum ar fi pierderea, distrugerea, chiar accidentală, a datelor.
Senatul susţine că prelucrarea datelor medicale în soluţiile informatice ale sistemului m-sănătate ar trebui să fie reglementate, standardizate, certificate. În lipsa unei standardizări, pacientul nu poate şti ce se întâmplă cu datele lui medicale personale.
Drept urmare, Senatul consideră că următoarele garanţii de securitate pot contribui la prevenirea prelucrării neautorizate şi inutile a datelor medicale obţinute în urma folosirii aplicaţiilor mobile:
- a) securitatea la nivel fizic să fie făcută prin stocarea şi replicarea în centre de date naţionale, proiectate şi construite astfel încât să asigure un nivel de securitate excepţional;
- b) stocarea datelor pe dispozitiv şi transmiterea lor să se facă doar cu acordul posesorului dispozitivului, sub protecţia anonimatului, tot pacientul fiind şi cel care decide punerea acestor date la dispoziţia altor utilizatori;
- c) setările aflate la dispoziţia utilizatorului ar trebui să îi permită acestuia nu doar un consimţământ explicit (setările consimţământ implicit ridicând multe probleme etice), ci şi alegerea cât mai detaliată a informaţiilor pe care le doreşte transmise şi a destinatarului, dar şi opţiuni cum ar fi netransmiterea datelor şi stocarea lor doar pe dispozitivul propriu, ştergerea tuturor datelor asociate profilului său pe care le-a autogenerat, jurnale de acces. Utilizatorul trebuie să aibă controlul datelor utilizate în aplicaţiile şi dispozitivele m-sănătate;
- d) utilizatorul ar trebui să primească avertizări privind eventualele riscuri la care se expune prin folosirea aplicaţiei sau dispozitivului. În cazul în care apare un eveniment negativ generat sau în legătură cu utilizarea aplicaţiei sau a dispozitivului, sunt necesare prevederi clare asupra responsabililor;
- e) schimbul de informaţii între actorii implicaţi, în vederea colectării datelor medicale, să fie criptat folosind canale de comunicaţii de tip VPN. Pentru întărirea încrederii cetăţenilor ar trebui folosite şi mediatizate tipurile de criptografie cu chei publice, numite şi asimetrice, care şi-au dovedit eficacitatea de-a lungul timpului. O astfel de metodă de criptare ce ar putea fi folosită în contextul m-sănătate o constituie PGP sau standardul OpenPGP. În aceste condiţii, unor entităţi terţe le-ar fi foarte dificil să acceseze, într-un mod neautorizat, datele unei anumite persoane sau ale unui grup de persoane cu anumite caracteristici, fără consimţământul acestora;
- f) accesul personalului medical la datele medicale ale unui pacient să se realizeze pe baza semnăturii digitale calificate care va confirma identitatea şi dreptul de acces al respectivei persoane la date cu caracter personal;
- g) aplicaţiile informatice utilizate de către personalul medical pentru înregistrarea şi raportarea datelor medicale ale unui pacient să fie protejate prin user şi parolă;
- h) asigurarea securităţii stocării datelor la locul de transmitere a datelor.
Asigurarea protecţiei datelor medicale organizate în volume mari ar trebui să se realizeze folosind atât echipamente cu capacitate de stocare mare, cât şi echipamente de arhivare electronică a datelor cu acces controlat şi condiţionat la datele respective, elemente care trebuie avute în vedere de către dezvoltatorul sistemelor informatice din cadrul proiectului de m-sănătate.
Senatul susţine că, în contextul unei viitoare implementări a proiectului de m-sănătate, cerinţele de securitate mai sus menţionate ar trebui să fie respectate şi în relaţia pacient - personal medical.
2.Cum ar putea dezvoltatorii de aplicaţii să pună cel mai bine în aplicare principiile de "minimizare a datelor", "protecţie a datelor începând cu momentul conceperii" şi "protecţie implicită a datelor" în aplicaţiile de m-sănătate?
Senatul consideră că:
a)producătorii de sisteme de operare şi de dispozitive, în calitate de operatori, deţin o responsabilitate importantă în ceea ce priveşte garantarea protecţiei datelor cu caracter personal şi a vieţii private a utilizatorilor de aplicaţii;
b)producătorii de sisteme de operare şi de dispozitive ar trebui să ţină seama de principiile referitoare la respectarea vieţii private începând din momentul conceperii sistemelor de m-sănătate ("privacy by design") şi de cele referitoare la respectarea vieţii private în setările standard ("privacy by defaulf);
c)problematica definirii principiului minimizării datelor ar trebui să fie dezvoltată şi tratată mai mult decât în cadrul m-sănătăţii, fiind valabilă pentru procesarea tuturor datelor medicale;
d)pentru asigurarea principiului minimizării datelor, aplicaţiile informatice ar trebui ca, în cazul acordului deţinătorului datelor, să permită accesul unei terţe entităţi doar la un subset de date absolut necesare. Acesta se poate face cu recriptarea datelor existente şi criptarea datelor ce urmează a fi colectate folosind şi cheia terţului. Criptografia cu chei publice PGP permite această funcţionalitate şi este folosită cu succes de ceva timp în securizarea şi autentificarea poştei electronice;
e)aplicaţiile de colectare a datelor personale, prin intermediul senzorilor de monitorizare, ar trebui să cripteze implicit datele personale, într-un mod în care să se împiedice accesul la date şi identificarea deţinătorului, fără consimţământul acestuia, folosind metode puternice şi eficace, înainte de a le trimite, spre stocare, pe un dispozitiv local sau către centre de stocare special concepute;
f)dezvoltatorii de aplicaţii ar trebui să asigure garantarea disponibilităţii mecanismelor corespunzătoare care permit utilizatorilor aplicaţiei să modifice parametrii procesului de prelucrare a datelor;
g)pentru a-şi respecta obligaţiile în materie de securitate şi confidenţialitate în m-sănătate, este necesar ca dezvoltatorii şi furnizorii de aplicaţii, precum şi producătorii de sisteme de operare şi de dispozitive şi terţii, să evalueze continuu, sistematic şi comprehensiv atât riscurile existente, cât şi riscurile viitoare în ceea ce priveşte protecţia datelor.
II.La subpunctul 3.2 - Volumele mari de date, răspunsul la următoarea întrebare este:
3.Care sunt măsurile necesare în vederea valorificării depline a potenţialului volumelor mari de date generate de m-sănătate în UE, respectând-se în acelaşi timp cerinţele legale şi de natură etică?
Senatul consideră că:
a)o măsură importantă ar fi anonimizarea datelor de la nivel individual, beneficiarii direcţi ai volumelor mari de date nefiind pacienţii, ci organismele profesionale, instituţiile de stat/guvernamentale implicate în elaborarea strategiilor naţionale de sănătate etc.;
b)beneficiile înscrierii în diferite programe ce presupun colectarea, accesarea şi prelucrarea datelor specifice m-sănătate ar trebui explicate şi mediatizate pe înţelesul cetăţeanului;
c)pentru a întări buna-credinţă şi scopul utilizării datelor cu caracter personal, programele ar trebui să asigure un înalt nivel de transparenţă. În orice moment, cetăţenii ar trebui să poată afla progresul şi rezultatele utilizării propriilor date personale. Mai mult, ei ar trebui să aibă posibilitatea şi poate chiar ar trebui să fie încurajaţi să se implice activ, pe bază de voluntariat, spre exemplu, în diverse programe ce presupun procesarea şi inovarea pe volume mari de date specifice contextului de m-sănătate.
III.La subpunctul 3.3 - Situaţia actuală a cadrului juridic aplicabil al UE, răspunsurile la cele două întrebări sunt:
4.Cerinţele privind siguranţa şi performanţa aplicaţiilor pentru stil de viaţă şi bunăstare sunt definite în mod corespunzător de cadrul legislativ actual al UE?
Senatul consideră că sunt necesare, în continuare, eforturi, în special în domeniul definirii mai specifice şi al asigurării standardizării şi interoperabilităţii sistemelor de m-sănătate.
Pentru un acces echitabil la aplicaţiile de m-sănătate, consolidarea legislaţiei UE ar trebui să vizeze, în primul rând, asigurarea unor (re)formulări unitare la nivelul cadrului legislativ naţional şi european.
5.Este necesar să se consolideze aplicarea legislaţiei UE în vigoare în materie de m-sănătate de către autorităţile şi instanţele competente? În caz afirmativ, de ce şi în ce mod?
Senatul consideră că este necesar să se consolideze aplicarea legislaţiei UE în vigoare în materie de m-sănătate, posibil prin crearea unui organism european care să se preocupe de colectarea datelor privind modalităţile naţionale specifice de aplicare şi care să pregătească o eventuală aplicare unitară la nivelul tuturor ţărilor membre.
IV.La subpunctul 3.4 - Siguranţa pacienţilor şi transparenţa informaţiilor, răspunsurile la următoarele două întrebări sunt:
6.Ce acţiuni privind politicile ar trebui întreprinse, dacă este cazul, pentru a asigura/a verifica eficacitatea soluţiilor de m-sănătate?
Senatul consideră că:
a)sunt necesare acţiuni pentru derularea de studii comparative prospective şi/sau retrospective care să demonstreze eficacitatea soluţiilor de m-sănătate;
b)o altă acţiune ar consta în omologarea/certificarea aplicaţiilor informatice de către autoritatea competentă în domeniul medical. Evaluarea individuală a stării de sănătate din partea pacientului nu este dezirabilă. Orice apreciere privind concluziile rezultate din datele medicale colectate prin dispozitive informatice ar trebui tranşată de către medic.
7.Cum să se asigure utilizarea în condiţii de siguranţă a soluţiilor de m-sănătate pentru cetăţenii care îşi evaluează singuri sănătatea şi bunăstarea?
Senatul consideră că asigurarea utilizării în condiţii de siguranţă a soluţiilor m-sănătate este posibilă prin punerea la dispoziţia cetăţenilor de echipamente fiabile, simplu de utilizat, care să asigure protecţia datelor transmise şi siguranţa utilizatorilor în cursul funcţionării.
V.La subpunctul 3.5 - Rolul m-sănătăţii în sistemele de sănătate şi asigurarea accesului egal, răspunsurile la cele 4 întrebări sunt următoarele:
8.Aveţi informaţii privind preluarea unor soluţii de m-sănătate în sistemele de sănătate ale UE?
Senatul susţine că soluţiile de m-sănătate sunt implementate deja în mai multe ţări. În România funcţionează sisteme de telemedicină pre- şi intraspitalicească în cadrul sistemului naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi prim ajutor calificat, precum şi un proiect-pilot de telemedicină.
9.Ce bune practici există în ceea ce priveşte organizarea asistenţei medicale pentru utilizarea la maximum a m-sănătăţii în scopul unei îngrijiri de calitate superioară (de exemplu, orientări clinice pentru utilizarea m-sănătăţii)?
Senatul consideră că aplicaţiile informatice de sănătate sunt în faza de complementaritate a actului medical. Soluţiile informatice pot fi deosebit de utile ca soluţie alternativă în situaţiile în care este dificil de realizat contactul direct medio-pacient sau în cazul monitorizării la distanţă, decisă de către medic. O soluţie informatică nu trebuie să înlocuiască un cadru medical, fiind doar o soluţie de necesitate.
Utilizarea în România a sistemului de telemedicină prespitalicească dintre autospecialele de intervenţie de urgenţă şi unităţile de primiri urgenţă ale spitalelor a permis transferul şi interpretarea rapidă a datelor pacienţilor transportaţi, precum şi activarea precoce a măsurilor din programul naţional de tratament al infarctului miocardic acut (IMA), anterior ajungerii la spital a pacientului, contribuind la scăderea semnificativă a mortalităţii prin IMA în România.
10.Dispuneţi de informaţii care confirmă contribuţia pe care m-sănătatea ar putea să o aducă la limitarea sau reducerea costurilor asistenţei medicale în UE?
Din experienţa românească, prin utilizarea sistemelor de telemedicină prespitalicească în situaţiile prevăzute la subpunctul anterior, a scăzut mortalitatea prin IMA şi a crescut procentul de pacienţi recuperaţi fără sechele post-IMA, cu scăderea cheltuielilor generate de tratamentul complicaţiilor şi cu un beneficiu evident prin reintegrarea în circuitul economico-social a pacienţilor recuperaţi.
11.Ce acţiuni politice ar putea fi adecvate la nivelul UE, precum şi la nivel naţional, pentru a sprijini accesul egal la asistenţă medicală prin intermediul m-sănătăţii, precum şi accesibilitatea acesteia?
Senatul consideră că acţiunile referitoare la sprijinirea accesului egal la servicii de m-sănătate ar trebui să vizeze asigurarea accesului la consultaţii de telemedicină pentru pacienţii din zonele defavorizate şi constituirea de reţele funcţionale de telemedicină între cabinetele medicilor de familie şi ambulatoriile de specialitate, precum şi asigurarea finanţării corespunzătoare a acestor activităţi.
În privinţa asigurării accesului egal la serviciile de sănătate prin intermediul m-sănătăţii, Senatul susţine că sunt necesare dovezi privind beneficiile clinice şi siguranţa pacienţilor. De asemenea, beneficiile economice trebuie analizate în comparaţie cu costurile necesare pentru pregătirea atât a personalului medical, cât şi a pacienţilor, dar şi cu costurile echipamentelor propriu-zise. Nu poate fi ignorată nici infrastructura existentă în domeniul telecomunicaţiilor.
Un alt element important este contextul cultural şi gradul de acceptare a soluţiilor m-sănătate şi e-sănătate atât în rândul pacienţilor, cât şi în rândul personalului medical. Deciziile şi direcţiile de dezvoltare trebuie să ţină cont de toate aceste aspecte.
Accesul egal la asistenţă medicală prin intermediul m-sănătăţii, precum şi accesibilitatea acesteia ar putea fi sprijinite prin:
a)asigurarea resurselor economice, materiale şi umane necesare asigurării serviciilor de m-sănătate în mod echitabil, pentru depăşirea diferenţelor teritoriale, de gen ş.a.;
b)realizarea unor proiecte-pilot pe grupuri-ţintă;
c)dezvoltarea unor aplicaţii pentru dispozitive mobile utile şi uşor de folosit, inclusiv de persoanele în vârstă şi de persoanele cu handicap;
d)promovarea serviciilor de m-sănătate la nivelul populaţiei prin desfăşurarea de campanii de informare şi de formare, adaptate la nevoile specifice ale grupurilor-ţintă;
e)măsurarea permanentă a gradului de satisfacţie al utilizatorilor aplicaţiilor de m-sănătate.
Astfel de acţiuni ar trebui considerate ca fiind alternative de necesitate în cazul în care, din diverse motive, relaţia directă medic-pacient este imposibilă sau întârzie, cu afectarea stării de sănătate.
VI.La subpunctul 3.6 - Interoperabilitatea, răspunsurile la cele două întrebări sunt:
12.Ce acţiuni credeţi că ar trebui întreprinse, dacă este cazul, în plus faţă de acţiunile propuse de "Planul de acţiune privind e-sănătatea 2012-2020", pentru a spori interoperabilitatea soluţiilor de m-sănătate?
Senatul nu consideră că sunt necesare acţiuni suplimentare, susţinând aplicarea acţiunilor deja propuse, cel puţin a celor privind setul de date minime, la nivelul tuturor ţărilor europene până în anul 2020.
13.Consideraţi că este necesar să se depună eforturi în vederea asigurării interoperabilităţii aplicaţiilor de m-sănătate cu dosarele medicale electronice? În caz afirmativ, cine ar trebui să facă aceasta şi în ce mod?
Senatul consideră că asigurarea interoperabilităţii aplicaţiilor de m-sănătate cu dosarele medicale electronice este obligatorie. Aceasta trebuie să fie asigurată de către administratorii celor două sisteme şi trebuie să fie prevăzută încă din construcţia conceptuală a sistemelor medicale electronice.
VII.La subpunctul 3.7 - Modele de rambursare, răspunsul la următoarea întrebare este:
14.Care sunt serviciile de m-sănătate care se rambursează în statele membre UE în care vă desfăşuraţi activitatea şi în ce măsură?
Rambursarea unor servicii care utilizează tehnologiile m-sănătate este posibilă în România începând din 2012, prin includerea lor în Contractul-cadru de furnizare de servicii medicale, în cadrul asigurărilor sociale de sănătate gestionate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Este posibilă plata pentru serviciile medicale de consultaţii şi diagnostic, furnizate de medicii de familie la distanţă prin sisteme de telemedicină rurală dezvoltate de Ministerul Sănătăţii. Acestea sunt servicii de urgenţă, consultaţii periodice pentru afecţiunile cronice, consultaţii de monitorizare activă prin plan de management integrat pentru bolile cronice cu impact major asupra poverii îmbolnăvirilor, precum şi în cazul consultaţiilor acordate pacienţilor nedeplasabili. Ca urmare a lipsei de infrastructură dezvoltată de Ministerul Sănătăţii, aceste servicii sunt însă extrem de limitate în prezent.
VIII.La subpunctul 3.8 - Responsabilitatea, răspunsul la următoarea întrebare este:
15.Ce recomandări ar trebui făcute producătorilor de m-sănătate şi cadrelor medicale pentru a-i ajuta în vederea limitării riscurilor pe care le prezintă utilizarea şi prescrierea de soluţii de m-sănătate?
Senatul consideră că atât producătorii de soluţii de m-sănătate, cât şi cadrele medicale care le utilizează trebuie să fie informaţi şi să fie conştienţi în legătură cu limitările pe care sistemele de m-sănătate le prezintă, comparativ cu serviciile medicale tradiţionale standard, astfel încât să se evite utilizarea instrumentelor de m-sănătate în situaţii nepotrivite şi nerecomandate, care ar putea să genereze riscuri pentru pacienţi (de exemplu, un consult audiovideo prin telemedicină nu poate înlocui, la nivelul actual de dezvoltare tehnologică, consultul clasic şi contactul direct între medic şi pacient).
Din punctul de vedere al legii, trebuie asigurat accesul nediscriminatoriu la serviciile din domeniul m-sănătate. Totodată, orice informaţie referitoare la eventuale costuri implicate de utilizarea serviciilor m-sănătate ar trebui să fie larg accesibilă şi disponibilă consumatorilor/utilizatorilor, pentru ca decizia de utilizare/cumpărare să poată fi luată în cunoştinţă de cauză.
IX.La subpunctul 3.9 - Cercetarea şi inovarea în materie de m-sănătate, răspunsul la următoarea întrebare este:
16.Puteţi propune teme specifice pentru priorităţile de cercetare Şi inovare, precum şi de implementare la nivel UE în materie de m-sănătate?
Ministerul Educaţiei Naţionale, în calitate de autoritate de stat pentru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare (CD&I), a publicat deja pentru consultare versiunea finală a proiectului de hotărâre de guvern pentru aprobarea documentului de strategie, respectiv Strategia naţională în domeniul cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării pentru perioada 2014-2020 şi instrumentele principale de implementare - Planul 'Naţional CD&I 2014-2020 şi componenta din Programul operaţional de competitivitate, cu obiectivul tematic "Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării pentru perioada 2014-2020". Conform acestor documente, domeniile: Sănătate şi Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, în cadrul cărora se regăsesc tematic subiectele aferente aplicaţiilor pe mobil în domeniul sănătăţii, sunt priorităţi naţionale şi, respectiv, priorităţi ale Strategiei de Specializare Inteligentă şi vor face obiectul finanţărilor pe bază competiţională.
La nivel european, temele specifice de cercetare-inovare primite din partea ţărilor membre sunt propuse Comisiei Europene prin Comitetul de program sănătate, schimbări demografice şi bunăstare - aferent Programului European de Cercetare-Inovare Orizont 2020, pe baza consultării cercetătorilor. Reprezentarea intereselor României în acest comitet este asigurată de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Ca teme specifice pentru priorităţile de cercetare, inovare şi implementare la nivelul UE în materie de m-sănătate, Senatul propune:
- a) îmbunătăţirea comunicaţiilor şi creşterea fiabilităţii transmiterii la distanţă de date;
- b) crearea de dispozitive integrate pentru culegerea şi transmiterea de date medicale de bază, uşor de utilizat de către pacienţii obişnuiţi.
X.La subpunctul 3.10 - Cooperarea internaţională, răspunsurile la cele două întrebări sunt:
17.Ce aspecte ar trebui abordate (în mod prioritar) în contextul cooperării internaţionale pentru a spori implementarea m-sănătăţii şi în ce mod?
Senatul consideră că ar trebui abordată asigurarea interoperabilităţii şi a funcţionării pe bază de standarde unitare a sistemelor de m-sănătate şi implementarea acestor sisteme, inclusiv la nivelul serviciilor medicale de diagnostic şi tratament înalt specializate, astfel încât să se asigure accesul la aceste servicii fără cheltuieli suplimentare sau cu cheltuieli minime de transport, pentru pacienţii din zonele mai îndepărtate sau greu accesibile.
18.Care sunt bunele practici de pe alte pieţe mari (de exemplu, SUA şi Asia) care ar putea fi puse în aplicare în UE pentru a stimula implementarea m-sănătăţii?
Senatul consideră că exemple de experienţe pozitive din celelalte zone geografice neeuropene (SUA, Asia) care ar putea să fie preluate în UE sunt următoarele:
a)consultaţiile la domiciliu prin telemedicină;
b)serviciile de interpretare imagistică medicală de specialitate interlocalităţi, interstatale sau intercontinentale;
c)managementul secţiilor spitaliceşti realizat de experţi aflaţi la distanţă, cu ajutorul personalului tehnic aflat la faţa locului.
XI.La subpunctul 3.11 - Accesul antreprenorilor din domeniul internetului pe piaţa m-sănătăţii, răspunsurile la cele două întrebări sunt:
19.Este accesul pe piaţa m-sănătăţii o problemă pentru antreprenorii din domeniul internetului? În caz afirmativ, care sunt dificultăţile cu care se confruntă aceştia? Cum pot fi remediate aceste dificultăţi şi de către cine?
Senatul consideră că problemele legate de accesul pe o piaţă pot face obiectul unei analize privind incidenţa legii, în momentul în care apar disfuncţionalităţi ale acelei pieţe. Pentru prevenirea acestor disfuncţionalităţi, trebuie asigurat accesul liber, neîngrădit şi nediscriminatoriu pe piaţă, pentru toţi antreprenorii din domeniu.
20.Cum ar putea Comisia, în cazul în care este necesar, să stimuleze implicarea industriei şi a antreprenorilor în m-sănătate, de exemplu, prin iniţiative cum ar fi "Start-up Europe" sau "Parteneriatul european pentru inovare privind îmbătrânirea activă şi în condiţii bune de sănătate"?
Senatul consideră că implicarea industriei şi a antreprenorilor în m-sănătate poate fi stimulată printr-o bună informare pe scară largă a mediului de afaceri în privinţa tuturor iniţiativelor de acest gen.
Art. 2
Opinia Senatului, cuprinsă în prezenta hotărâre, se transmite către Comisia Europeană şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-****-
Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 24 iunie 2014, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN-SORIN DUMITRESCU

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 483 din data de 30 iunie 2014