Document embed

DECIZIE nr. 346 din 17 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 12 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 10 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel-Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 12 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 10 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Daniel Dragoş Oiţă în Dosarul nr. 20.397/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 290D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei. Lipsesc părţile statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că, deşi măsurile dispuse prin Legea nr. 118/2010 au fost motivate de necesitatea de a apăra siguranţa naţională, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării nu a fost consultat cu prilejul adoptării acestui act normativ. Securitatea naţională este o atribuţie a Guvernului şi nu poate fi în antiteză cu ordinea constituţională, or, prin textele de lege criticate, a fost încălcat dreptul la muncă.

4. Totodată, susţine că a existat o discriminare, în sensul că salariaţii din instituţiile publice au fost discriminaţi faţă de cei din mediul privat, aceştia din urmă nefiind obligaţi să suporte aceleaşi măsuri. De asemenea, arată că, în calitate de militar trimis în misiune, nu ar fi putut opta pentru încetarea contractului de muncă, aşa cum ar fi putut proceda alţi salariaţi.

5. În sfârşit, susţine că, în măsura în care dreptul la muncă nu trebuie absolutizat, nici dreptul statului de a controla dreptul la muncă nu trebuie absolutizat.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate s-au aplicat în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără privilegii ori discriminări, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 20 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 20.397/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 12 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 10 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor - cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

8. Excepţia a fost ridicată de Daniel Dragoş Oiţă cu prilejul soluţionării unei acţiuni privind drepturi salariale.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 12 din Legea nr. 118/2010 sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât creează o discriminare între destinatarii acestor dispoziţii de lege şi cei care intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

10. De asemenea, consideră că, reducându-i veniturile salariale, statul român l-a obligat să desfăşoare o muncă forţată, contrară art. 42 din Constituţie.

11. Referindu-se la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 320/2009, autorul excepţiei arată că acestea sunt discriminatorii, întrucât instituie un set de măsuri restrictive inegale în raport cu toţi lucrătorii români din mediul privat sau ai organismelor internaţionale cu sedii în România, precum şi în raport cu toţi cetăţenii români care lucrează în străinătate, exceptând pe cei trimişi de statul român.

12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 12 din Legea nr. 118/2010 nu încalcă art. 53 din Constituţie, chiar dacă constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă, întrucât legea nu garantează un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia ca drept câştigat. De asemenea, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 329/2009, arată că restrângerea exerciţiului dreptului la muncă are ca unic scop evitarea riscului iminent al instabilităţii economice a ţării, iar limitarea vizează exerciţiul dreptului, nu substanţa acestuia.

13. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

14. Avocatul Poporului, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.414//2009, 1.418/2011, 1.034/2012, 591/2012 şi 314/2013, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 12 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi cele ale art. 10 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009.

18. Dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 12 din Legea nr. 118/2010 au următoarea redactare:

- Art. 1 alin. (1):

"(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.";

- Art. 2 alin. (1) lit. a) şi d): "(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora:

a) cuantumul drepturilor reprezentând salarizarea în valută şi alte drepturi în valută şi în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate şi, respectiv, ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prevăzute în anexa nr. V/3 la Legea-cadru nr. 330/2009 şi în Hotărârea Guvernului nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare în valută şi celelalte drepturi în valută şi în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare; [...]

d) cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament;";

- Art. 12: "Cuantumul indemnizaţiilor acordate în temeiul art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele care se află în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi se diminuează cu 15%. Dacă din calcul rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei."

19. Art. 10 din Legea nr. 329/2009 are următorul conţinut:

"(1) În vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situaţia de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare, au obligaţia de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri:

a) Să acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fără plată pentru o perioadă de până la 10 zile lucrătoare;

b) să reducă programul de lucru;

c) să dispună o măsură ce combină alternativele prevăzute la lit. a) şi b);

d) altă măsură cu efect echivalent.

(2) Cu respectarea prevederilor alin. (1), autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a-şi organiza activitatea astfel încât să asigure continuitatea serviciilor de interes public.

(3) Modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte cu acordul salariatului, după consultarea organizaţiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.

(4) În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opţiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul şi numărul de zile libere, precum şi reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituţiei publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depăşească nivelul prevăzut la alin. (1).

(5) Angajatorul nu poate acorda zilele libere prevăzute la alin. (1) în zilele de sărbătoare legală.

(6) Zilele libere sau, după caz, reducerea programului de lucru prevăzute la alin. (1) şi la alin. (3)-(5) nu afectează durata concediului de odihnă anual şi sunt asimilate unei perioade de activitate, inclusiv în specialitate, efectivă. Salariatul beneficiază în această perioadă de toate drepturile cuvenite, potrivit legii, altele decât cele salariale.

(7) Pentru personalul militar din instituţiile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, măsura prevăzută la alin. (1) lit. a) se aplică pentru un număr de până la 14 zile calendaristice."

20. Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetăţeni, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 42 referitor la interzicerea muncii forţate şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, susţine că au fost încălcate prevederile art. 20 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţii referitoare la interzicerea discriminării.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 12 din Legea nr. 118/2010, Curtea constată că, deşi acestea au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, ele continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea acestor texte de lege.

22. Astfel, Curtea constată că autorul excepţiei critică existenţa unei pretinse inegalităţi de tratament juridic sub aspectul aplicării măsurilor de restrângere a drepturilor personalului plătit din fonduri publice, inegalitate ce ar fi evidenţiată de dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, potrivit cărora "Personalul din instituţiile publice care a intrat sub incidenţa Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, şi ale cărui venituri de natură salarială nu au fost diminuate potrivit Legii nr. 118/2010, cu modificările şi completările ulterioare, nu beneficiază de majorările salariale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă ". În acest sens, autorul susţine că aceste din urmă dispoziţii de lege demonstrează că au existat categorii de personal care nu au suportat reduceri salariale, astfel că s-a creat un tratament juridic diferit între acestea şi persoanele care au fost supuse măsurilor instituite prin Legea nr. 118/2010.

23. Referitor la compatibilitatea dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 cu prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 447 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2012, a reţinut că aceste dispoziţii de lege s-au aplicat în mod uniform în cadrul aceleiaşi categorii de salariaţi ce beneficiază de drepturile salariale stabilite conform Legii-cadru nr. 330/2009. Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că "principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor angajaţilor, ci impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat."

24. Tot cu referire la dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2) lit. a) şi d) şi art. 12 din Legea nr. 118/2010, autorul excepţiei arată că acestea reprezintă o încălcare a prevederilor art. 42 şi art. 53 din Constituţie, întrucât, în condiţiile reducerilor salariale, au obligat, în practică, personalul bugetar să presteze o muncă forţată.

25. Cu privire la critici similare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 447 din 3 mai 2012, în care a arătat că "nicio prevedere din legislaţia românească nu obligă salariaţii din sectorul bugetar a-şi continua activitatea în cadrul aceleiaşi instituţii în care şi-au desfăşurat-o anterior diminuării cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei. Dimpotrivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă, astfel încât salariatul, în orice moment doreşte, poate solicita desfacerea contractului de muncă în cazul în care nu mai este mulţumit de condiţiile de muncă sau de cuantumul salariului ori din alte motive, fie ele imputabile angajatorului. Pentru toate aceste motive, nu se poate reţine încălcarea prevederilor referitoare la protecţia dreptului la muncă invocate de autorul excepţiei."

26. În ceea ce priveşte argumentul invocat de autorul excepţiei în Şedinţa publică din data de 17 iunie 2014 în faţa Curţii Constituţionale, potrivit căruia, în calitate de militar, nu ar fi putut opta pentru încetarea raportului de muncă, Curtea reţine că acesta este un aspect de fapt particular, ce ţine de însăşi natura profesiei aleasă de autorul excepţiei, ale cărei restricţii şi limitări îi sunt cunoscute şi nu reprezintă un element care să justifice reconsiderarea celor reţinute prin decizia mai sus amintită.

27. Examinând în continuare critica de neconstituţionalitate adusă prevederilor art. 10 din Legea nr. 329/2009, Curtea constată că aceasta are în vedere existenţa unei pretinse discriminări între personalul plătit din fonduri publice şi persoanele care nu sunt plătite din astfel de fonduri.

28. Răspunzând unor critici similare, prin Decizia nr. 379 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011, Curtea a statuat că, "prin măsurile instituite de Legea nr. 329/2009, legiuitorul a avut în vedere intervenţia asupra unor fonduri publice în vederea reducerii efectelor crizei economice şi a reorientării lor pentru relansarea economică. Astfel de măsuri nu ar fi putut să se răsfrângă şi asupra salariaţilor care nu erau plătiţi din fondurile publice, întrucât nu ar fi avut niciun impact asupra acestor fonduri. [...] Astfel, din această perspectivă, reiese în mod evident că salariaţii aflaţi în ipoteza normei de lege criticate nu se află în aceeaşi situaţie cu cei din sectorul privat, astfel că tratamentul juridic instituit nu este de natură a crea privilegii ori discriminări între persoane aflate în situaţii identice."

29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

30. În sfârşit, referitor la cele invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în Şedinţa publică din 17 iunie 2014 în faţa Curţii Constituţionale, potrivit cărora actul normativ criticat ar fi fost adoptat cu încălcarea art. 119 din Constituţie, întrucât nu s-a solicitat punctul de vedere al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Curtea constată că nu se poate pronunţa cu privire la acest aspect, cererea urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. Astfel, Curtea reţine că nu a fost sesizată cu privire la această critică de neconstituţionalitate prin încheierea din 20 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, autorul neavând posibilitatea de a-şi completa excepţia de neconstituţionalitate direct în faţa Curţii Constituţionale.

31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Dragoş Oiţă în Dosarul nr. 20.397/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 12 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 10 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 iunie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 591 din data de 7 august 2014