Document embed

DECIZIE nr. 883 din 15 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) lit. a) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronie.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) lit. a) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Sorin Dumitraşcu în Dosarul nr. 370/42/2014 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.395D/2015.

2. La apelul nominal, se prezintă partea Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General, prin consilierul juridic Alina Cătănoiu. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu mai sunt în vigoare. În situaţia în care instanţa de contencios constituţional ar considera însă că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, solicită respingerea acestei excepţii ca neîntemeiată, pentru considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că dispoziţiile de lege criticate nu mai sunt în vigoare, astfel că nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 14 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 370/42/2014, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) lit. a) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Excepţia a fost ridicată de Sorin Dumitraşcu cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 270 din 1 aprilie 2014, privind încetarea de drept a raportului său de serviciu.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia critică dispoziţiile art. 17 alin. (2) lit. a) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, care interzic cumulul pensiei cu veniturile salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, dacă nivelul pensiei depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. În acest sens, arată că aceste texte de lege îngrădesc dreptul la muncă, din moment ce persoanele care se află în ipoteza art. 17 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 329/2009 trebuie să renunţe ori la plata pensiei, ori la raporturile de muncă. Totodată, este îngrădit şi dreptul de a alege liber locul de muncă, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu se aplică şi în mediul privat.

7. De asemenea, autorul susţine că este încălcat şi dreptul la pensie, acesta datorându-se pentru munca efectuată în trecut şi nu are legătură cu retribuţia angajatului pentru munca prezentă. În consecinţă, cumularea celor două drepturi nu poate fi afectată. În acest sens, aminteşte cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009.

8. Totodată, arată că restrângerea exerciţiului dreptului la muncă şi a dreptului la pensie nu a fost justificată de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie.

9. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată, în esenţă, că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită. Diferenţele dintre persoanele care pot cumula pensia cu veniturile din salarii şi alte venituri la care se referă art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 329/2009 şi cele care nu mai pot cumula aceste venituri este justificată în mod obiectiv şi rezonabil de nivelul pensiei avute. De asemenea, măsura legală dispusă prin textele de lege criticate este proporţională cu situaţia bugetară avută în vedere, iar art. 53 din Constituţie şi documentele internaţionale în materia drepturilor omului admit posibilitatea diminuării rezonabile a gradului de protecţie oferită unor drepturi fundamentale, în anumite momente sau situaţii, cu respectarea unor condiţii, câtă vreme prin aceasta nu este atinsă însăşi substanţa drepturilor. Condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi fundamentale prevăzute de art. 53 din Constituţie sunt respectate.

10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

11. Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (2) lit. a) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, dispoziţii potrivit cărora:

- Art. 17 alin. (2) lit. a): "(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care: a)la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;";

- Art. 18 alin. (1): "Pensionarii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat."

15. Curtea reţine că dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, la care fac trimitere dispoziţiile art. 17 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, prevăd că "Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat."

16. Totodată, Curtea observă că, prin articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, a fost modificat cap. IV din Legea nr. 329/2009. Astfel, potrivit articolului unic al ordonanţei de urgenţă menţionate, "În cuprinsul cap. IV din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma «salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat» se înlocuieşte cu sintagma «câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat»".

17. De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate prin articolul unic din Legea nr. 134/2014 pentru abrogarea unor prevederi din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014. Având în vedere însă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate în prezenta cauză continuă să-şi producă efectele asupra situaţiei autorului excepţiei, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea acestor dispoziţii de lege.

18. Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 41 referitor la dreptul la muncă, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, invocă şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. Totodată, consideră că s-a adus atingere dispoziţiilor art. 6 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, dispoziţii referitoare la dreptul la muncă.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost analizate din perspectiva conformităţii lor cu prevederile constituţionale invocate de autorul acesteia. Astfel, prin Decizia nr. 79 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 5 mai 2014, Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, Decizia nr. 297 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 20 iulie 2011, Decizia nr. 368 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011, Decizia nr. 378 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011, Decizia nr. 544 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 15 iunie 2012, şi Decizia nr. 1.032 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2013, Curtea a reţinut că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită.

20. Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul cu alte venituri respectă condiţiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justă şi echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. De asemenea, a arătat că soluţia legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituţional.

21. Totodată, Curtea a reţinut că măsura adoptată de legiuitor este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectiv situaţia de criză economică în care se regăseşte statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

22. Curtea a mai stabilit că angajaţii din mediul public nu se află în aceeaşi situaţie juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajaţi în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele de bugetul public naţional, de încasările şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizaţiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat şi un angajator.

23. Tot prin deciziile mai sus amintite, Curtea a amintit Decizia din 20 martie 2012, pronunţată în Cauza Ionel Panfile împotriva României (paragrafele 17-25), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că măsura interzicerii cumulului pensiei cu salariul este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim, respectă justul echilibru între interesele generale ale comunităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum şi faptul că, în domeniul social, statul dispune de o marjă largă de apreciere.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

25. Referitor la invocarea în prezenta cauză a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 21 din Constituţie, Curtea, analizând atât conţinutul textelor de lege criticate, cât şi pe cel al motivării excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că aceste prevederi constituţionale nu au incidenţă în cauză.

26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sorin Dumitraşcu în Dosarul nr. 370/42/2014 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 17 alin. (2) lit. a) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2015.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 143 din data de 24 februarie 2016