Document embed

HOTĂRÂRE nr. 683 din 19 august 2015 privind aprobarea Strategiei Naţionale şi a Planului Naţional pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic

Se aprobă Strategia Naţională şi Planul Naţional pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

-****-

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Graţiela Leocadia Gavrilescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Sevil Shhaideh

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

Ministrul economiei, comerţului şi turismului,

Mihai Tudose

Ministrul energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri,

Andrei Dominic Gerea

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

Ministrul muncii, familiei,

protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

Ministrul fondurilor europene,

Marius Nica

ANEXĂ: STRATEGIA NAŢIONALĂ ŞI PLANUL NAŢIONAL pentru gestionarea siturilor contaminate din România

Capitolul I INTRODUCERE

Capitolul II NECESITATE ŞI SCOP

Capitolul III SITUAŢIA ACTUALĂ A SITURILOR POTENŢIAL CONTAMINATE/CONTAMINATE DIN ROMÂNIA

Secţiunea 1 Principalele sectoare economice cu impact asupra solului, subsolului şi apelor subterane/de suprafaţă

Secţiunea a 2-a Proprietarii siturilor

2.1. Situri privatizate

2.2. Situri în proprietatea statului

2.3. Siturile orfane/abandonate

Secţiunea a 3-a Inventarul naţional al siturilor potenţial contaminate/contaminate

Secţiunea a 4-a Analiza SWOT

Secţiunea a 5-a Cadrul legal

5.1. Legislaţia Uniunii Europene

5.2. Legislaţia naţională

Capitolul IV OBIECTIVELE STRATEGIEI

Secţiunea 1 Obiectivul general

Secţiunea a 2-a Obiective specifice

2.1. Obiective specifice de mediu

2.2. Obiective specifice socioeconomice

2.3. Obiective specifice tehnice

Capitolul V PRINCIPII DE BAZĂ

Secţiunea 1 Principiul "poluatorul plăteşte"

Secţiunea a 2-a Conformitatea cu normele Uniunii Europene

Secţiunea a 3-a Principiul subsidiarităţii

Secţiunea a 4-a Tratamentul egal

Secţiunea a 5-a Repartizarea sarcinilor

Secţiunea a 6-a Judecata uniformă

Secţiunea a 7-a Abordarea pe baza RBLM

Secţiunea a 8-a Revizuiri repetate ale deciziilor

Capitolul VI GESTIONAREA SITURILOR POTENŢIAL CONTAMINATE/CONTAMINATE

Secţiunea 1 Conceptul "Sursă-Cale-Receptor"

Secţiunea a 2-a Metodologia de gestionare a siturilor potenţial contaminate/contaminate

2.1. Faza 1: Inventariere şi investigare

Investigarea

2.1.1. Investigarea istorică II

2.1.2. Investigarea preliminară IP

2.1.3. Investigarea detaliată ID

2.2. Faza 2: Acţiunile de remediere

Capitolul VII OBIECTIVE-ŢINTĂ ŞI MODALITĂŢI DE ACŢIUNE PENTRU STRATEGIE

Prioritizare şi criterii de încadrare

1.1. Evaluarea preliminară a riscului

1.2. Clasificarea siturilor contaminate

1.2.1. Listele A, B, C şi D stabilite în schema de flux

1.2.2. Liste generate online

Capitolul VIII SUSŢINEREA OBIECTIVELOR ŞI INDICATORILOR

Secţiunea 1 Mecanisme de finanţare

Estimarea necesarului de finanţare

Secţiunea a 2-a Surse de finanţare

Secţiunea a 3-a Abordarea sectorială

Secţiunea a 4-a Mecanisme instituţionale

Secţiunea a 5-a Necesar de personal

Secţiunea a 6-a Mecanisme legislative necesare implementării prezentei strategii

Secţiunea a 7-a Informarea publicului

Secţiunea a 8-a Necesităţi privind dezvoltarea cadrului legal şi instituţional

Secţiunea a 9-a Abordarea remedierii siturilor contaminate vizează următoarele:

Capitolul IX MONITORIZARE ŞI EVALUARE

Capitolul X INSTITUŢII RESPONSABILE

Capitolul XI IMPLEMENTAREA STRATEGIEI ŞI A PLANULUI DE ACŢIUNE

Capitolul XII PLAN DE ACŢIUNE

CAPITOLUL I: Introducere

Ca urmare a desfăşurării activităţilor economice, atât istorice, cât şi de dată recentă, în lipsa unui cadru legislativ adecvat de prevenire a poluării şi protecţie a solului şi subsolului, în România există un număr de 1.393 de situri contaminate/potenţial contaminate, inventariate la momentul actual.

România conştientizează riscurile potenţiale care decurg din activităţile antropice, cu posibil impact semnificativ asupra sănătăţii umane, a calităţii solurilor, apelor subterane şi apelor de suprafaţă, ecosistemelor şi altele asemenea. La nivelul anilor 2007-2008 s-a realizat un prim inventar al siturilor contaminate/potenţial contaminate. Acestea au fost identificate de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin unităţile din subordine, pe baza analizei documentaţiilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare, un număr de 1.393 de situri contaminate/potenţial contaminate reprezentând zone în care s-au desfăşurat în principal activităţi miniere şi metalurgice, petroliere, chimice, alte activităţi industriale la scară mare sau la scară mică.

În contextul european şi naţional, preocupările pentru protecţia solului, utilizarea durabilă a acestuia, conservarea şi, acolo unde este posibil, refacerea capacităţii/proprietăţilor sale necesare îndeplinirii cât mai multor funcţii înregistrează o evoluţie ascendentă semnificativă.

În cadrul procesului de armonizare a politicilor naţionale cu cele ale Uniunii Europene şi de transpunere şi implementare a normelor şi reglementărilor Uniunii Europene, problema poluării solului şi apelor subterane reprezintă unul dintre aspectele fundamentale ale protecţiei mediului.

Remedierea siturilor contaminate este una dintre principalele componente ale dezvoltării durabile a comunităţilor la fiecare nivel administrativ. Ea poate sta la baza îmbunătăţirii condiţiilor de mediu, coeziunii sociale şi creşterii economice. În acest sens se are în vedere introducerea de reglementări funcţionale privind prioritizarea, investigarea şi remedierea terenurilor ce ar putea prezenta un risc inacceptabil pentru sănătatea umană şi mediu din cauza moştenirii contaminării istorice datorate activităţilor industriale trecute. Aceste terenuri sunt în proprietate publică sau privată, încă în exploatare (activitate curentă) sau scoase din uz (activitate trecută), suspecte de a fi "contaminate".

În acest context, Strategia Naţională şi Planul Naţional pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România, denumite în continuare strategie, au fost elaborate pentru a aborda problemele legate de contaminarea solului şi apei subterane, ca urmare a activităţilor antropice trecute şi recente desfăşurate pe siturile industriale, şi pentru eliminarea sau limitarea (potenţialelor) riscuri pentru sănătatea umană şi mediu.

Strategia este promovată de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, conform atribuţiilor şi responsabilităţilor ce îi revin privind gestionarea siturilor contaminate pentru atingerea şi menţinerea unui nivel ridicat de securitate ecologică şi siguranţa de mediu.

Implementarea strategiei este un proces complex în care sunt implicate diverse părţi care urmăresc reducerea impactului asupra mediului generat de contaminarea solului şi a apei subterane.

CAPITOLUL II: Necesitate şi scop

Ca în multe alte ţări europene, şi în România industrializarea are o lungă istorie, ca rezultat al acesteia a apărut o poluare semnificativă a terenurilor şi apei subterane. Siturile contaminate au un impact semnificativ atât asupra mediului, cât şi asupra sănătăţii umane. România a trecut în ultimele două decenii printr-o tranziţie majoră, în care multe dintre companiile şi industriile active în perioada socialistă s-au închis sau au fost restructurate, cuplată cu scăderea capacităţii de a remedia siturile contaminate în scopul reutilizării lor.

Pentru rezolvarea problemelor de poluare este necesară elaborarea unui document-cadru care să ofere o privire de ansamblu asupra principiilor şi procedurilor ce vor trebui aplicate pentru a afla dacă un teren prezintă sau nu riscuri inacceptabile pentru sănătatea umană şi mediu.

Trebuie stabilit un cadru prin care terenurile pot fi investigate în numele sau de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi autoritatea competentă pentru domeniul gospodăririi apelor. Astfel se asigură suportul legal pentru autoritatea competentă pentru protecţia mediului de a decide dacă există un risc inacceptabil pentru sănătatea umană sau mediu, pentru a putea clasifica terenul respectiv ca sit contaminat, fiind create totodată pârghii clare pentru a notifica titularul sitului contaminat sau aviza o acţiune corectivă pe terenul respectiv pentru a se asigura gestionarea tuturor riscurilor datorate surselor de poluare prezente pe situl respectiv. Clasificarea unui teren ca "Sit contaminat" se realizează pe principiile evaluării riscurilor.

Riscul este definit ca:

a)probabilitatea sau frecvenţa apariţiei unui pericol definit; şi

b)mărimea consecinţelor.

Prin urmare, este necesară promovarea unui document - cadru prin care să se stabilească clar modul în care România va aborda acţiunea de remediere a terenurilor afectate de poluare şi a zonelor limitrofe unde poluarea cauzează un risc inacceptabil pentru receptori.

Strategia îşi propune să ofere o imagine de ansamblu asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a investiga terenul afectat de poluare şi a zonelor limitrofe şi pentru a decide dacă acesta este un "sit contaminat", precum şi asupra modului în care vor fi reglementate acţiunile corective şi de validare a terenului remediat pentru protejarea receptorilor. Pentru a acumula experienţă, strategia porneşte de la abordarea bazată pe risc recunoscută la nivel internaţional care trebuie implementată ca atare. Cu timpul se vor acumula informaţii suplimentare şi mai multă experienţă care apoi vor fi transpuse într-o strategie adaptată. Astfel, strategia reprezintă un prim pas major în elaborarea întregului proces de inventariere, investigare şi remediere a unui număr mare de situri contaminate la nivel naţional, precum şi pentru inventarierea siturilor potenţial contaminate sau care nu necesită acţiuni corective/de remediere pentru folosirea lor curentă sau planificată. Sunt necesare recomandări privind clarificarea răspunderii financiare pentru investigarea şi remedierea acestor terenuri, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Scopul acestei strategii este acela de a trasa principiile în domeniul gestionării siturilor contaminate până în 2015, definit ca termen scurt, de rezolvare a problemei siturilor contaminate care necesită acţiune urgentă până în 2020, definit ca termen mediu, şi de finalizare a acţiunii până în 2050, definit ca termen lung. Strategia reprezintă pentru România începutul unui proces care, pentru a-şi atinge obiectivele stabilite, se va desfăşura pe parcursul următoarelor decenii. Cu trecerea timpului, experienţa acumulată va permite adaptarea şi consolidarea strategiei.

Acest document, după aprobare, va reprezenta punctul de pornire pentru viitoarele dezvoltări legislative, care prin prevederile lor trebuie să asigure că se pun în aplicare procesele de remediere durabilă a "sitului contaminat".

CAPITOLUL III: Situaţia actuală a siturilor potenţial contaminate/contaminate din România

SECŢIUNEA 1: Principalele sectoare economice cu impact asupra solului, subsolului şi apelor subterane/de suprafaţă

1.1.Industria minieră şi metalurgică

Mineritul şi metalurgia sunt activităţi care se desfăşoară în România de mai mult de 2.000 de ani. România a extras cărbune, cupru, aur, argint, uraniu, sare şi altele asemenea. Aproximativ 60 de minerale diferite au fost extrase din trecut până în prezent din resursele subsolului României. Procesarea şi depozitarea deşeurilor s-au făcut în multe dintre cazuri fără măsuri preventive, ca urmare a lipsei cadrului legislativ, efectul fiind afectarea calităţii factorilor de mediu. În consecinţă, multe situri miniere, de exemplu judeţele: Alba, Maramureş, Hunedoara, Harghita, Suceava şi alte asemenea, au un impact semnificativ asupra sănătăţii umane şi a mediului.

Impactul principal asupra mediului din industria minieră provine de la iazurile de decantare şi de la haldele de steril, precum şi de la instalaţiile de prelucrare. În Programul procesului de închidere şi ecologizare a obiectivelor miniere 2007-2020 al Guvernului nu există o metodologie generală clară şi precisă de remediere a contaminării solului şi apei subterane, fapt ce nu duce la o remediere durabilă a siturilor contaminate. Poluarea solului şi a apei subterane cu o varietate de poluanţi: în special ioni de metalele grele, cianuri, hidrocarburi, aciditate, salinitate şi altele asemenea în zonele unde s-au desfăşurat activităţi miniere, infiltrarea contaminanţilor în sol, ape subterane şi de suprafaţă, emisiile în aer au de asemenea impact major asupra calităţii factorilor de mediu.

1.2.Industria chimică

România deţine combinate chimice, petrochimice şi fabrici de medicamente care funcţionează de mulţi ani. Majoritatea siturilor pe care sunt amplasate aceste facilităţi sunt într-o stare tehnică şi de mediu precară. O parte dintre aceste combinate desfăşoară încă activităţi, dar majoritatea sunt abandonate şi necesită acţiuni de remediere. Instalaţiile rămase pe aceste situri abandonate reprezintă surse de contaminare ce constituie riscuri imediate pentru mediu şi sănătatea umană. Industria chimică şi farmaceutică este caracterizată prin numărul mare de situri, unde nivelul de poluare este foarte complex.

Poluanţii solului, subsolului şi apei subterane din acest sector sunt foarte numeroşi şi diverşi. Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică a fost şi este foarte diversă în România, fiecărui proces de producţie fiindu-i asociate o diversitate de chimicale utilizate ca materii prime sau rezultate ca produse finale, produse intermediare sau deşeuri.

1.3.Industria petrolieră

De mai mult de 150 de ani industria petrolieră este considerată în România ca fiind extrem de importantă pentru dezvoltarea economică. Activităţile din acest sector acoperă întregul ciclu, de la producţie până la desfacere. Industria petrolieră poate fi caracterizată prin multiplele situri, respectiv câmpuri de sonde/puţuri de extracţie, depozite, staţii de distribuţie carburanţi, rafinării, bataluri şi altele asemenea, fiecare având un impact semnificativ specific asupra mediului. Siturile contaminate aferente industriei petroliere variază de la cele mici, câmpuri de extracţie, la cele mari şi complexe, rafinării sau instalaţii mari de depozitare-distribuţie a produselor petroliere. Contaminarea solului şi freaticului asociată industriei petroliere constă în prezenţa poluanţilor de tipul hidrocarburilor uşoare şi/sau grele şi a metalelor cum sunt: plumb, zinc, cupru şi nichel.

1.4.Depozitele vechi de pesticide

În România există zone vechi de depozitare a pesticidelor care prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană şi mediu. Aceste depozite sunt amplasate în general pe suprafeţe relativ mici, dar care conţin substanţe foarte periculoase pentru sănătatea umană şi mediu.

1.5.Alte activităţi la scară mare

În plus faţă de activităţile majore menţionate mai sus, mediul a fost afectat semnificativ şi de alte activităţi la scară mare, cum ar fi industria de prelucrare a metalelor, depozitele de deşeuri menajere neconforme, siturile militare, industria de prelucrare a lemnului, centralele electrice pe cărbune, activităţi de transport, activităţi de service şi altele asemenea.

NOTA:

Cu toate că există tehnici generale de remediere pentru anumite tipuri de poluanţi descrişi mai sus, metoda specifică de remediere ce va fi aplicată depinde întotdeauna de specificul sitului; metoda de remediere selectată depinde nu numai de tipul poluantului, legătura sursă-cale-receptor, dar şi de condiţiile geologice şi receptorii identificaţi în vecinătatea sitului. Conform metodologiei prezentate în această strategie, selectarea tehnicii de remediere se bazează pe evaluarea riscului şi analiza opţiunilor de remediere.

SECŢIUNEA 2: Proprietarii siturilor

Siturile contaminate, din punctul de vedere al dreptului de proprietate, pot fi împărţite în următoarele categorii:

2.1.Situri privatizate

O parte dintre complexele industriale moştenite din perioada socialismului au fost privatizate după 1990. În acea perioadă, legislaţia de mediu începea să se dezvolte şi, prin urmare, acordurile de privatizare prevedeau obligaţii minime legale de mediu pentru unităţile privatizate.

2.2.Situri în proprietatea statului

Statul român deţine încă multe situri cunoscute ca fiind contaminate sau potenţial contaminate. O parte dintre aceste situri sunt încă operaţionale, de exemplu hale feroviare, unităţi miniere şi altele asemenea, iar altele au fost abandonate. Siturile proprietate de stat variază de la mici dimensiuni până la complexe industriale.

2.3.Siturile orfane/abandonate

Un sit orfan este considerat un sit care nu are un proprietar legal, pe care a fost abandonată activitatea industrială. Siturile orfane reprezintă în general obiective industriale deţinute anterior de stat care sunt în stare precară. Pe majoritatea acestor situri s-au desfăşurat diferite activităţi poluante.

SECŢIUNEA 3: Inventarul naţional al siturilor potenţial contaminate/contaminate

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a realizat în perioada 2007-2008 inventarul naţional preliminar privind siturile potenţial contaminate/contaminate, pe baza datelor disponibile. Ţinând cont de prevederile legislaţiei de mediu specifice şi de nivelul informaţiilor din inventar s-a considerat necesară împărţirea siturilor în două categorii, şi anume:

a)situri potenţial contaminate;

b)situri contaminate.

În prima categorie intră siturile pentru care există informaţii despre activităţile anterioare desfăşurate pe amplasament, dar nu există elaborat raport de bilanţ de mediu nivel II şi/sau raport de evaluare a riscului. Urmează ca după elaborarea acestora şi pe baza informaţiilor obţinute să se stabilească dacă vor fi trecute la categoria situri contaminate sau necontaminate.

Inventarul naţional a fost actualizat de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în luna noiembrie 2013 pe baza datelor obţinute de la autorităţile publice locale pentru protecţia mediului, iar în cele ce urmează sunt prezentate datele actualizate privind siturile potenţial contaminate/contaminate.

NOTE:

1.Pentru această categorie de situri nu există elaborate rapoarte de bilanţ de mediu nivel II sau rapoarte de evaluare a riscului.

2.După realizarea investigaţiilor stabilite prin legislaţia de mediu în vigoare se va stabili dacă ele sunt sau nu contaminate.

3.Includerea lor în această categorie s-a făcut pe baza informaţiilor existente privind activităţile desfăşurate în trecut.

4.Obligaţia investigării revine proprietarilor siturilor, iar pentru cele orfane, abandonate, această obligaţie revine lichidatorului sau administraţiei publice locale pe raza cărora se află.

5.Fişele cu informaţii detaliate despre fiecare sit contaminat se găsesc la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi/sau la agenţiile pentru protecţia mediului judeţene.

6.Lista cu siturile potenţial contaminate a fost elaborată pe baza datelor din inventarul naţional existent la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi în urma actualizării inventarului din noiembrie 2013.

Repartiţia pe judeţe a siturilor potenţial contaminate este prezentată în tabelul de mai jos:

Nr. Crt.	Judeţ	Număr situri potenţial contaminate
1.	Alba	17
2.	Arad	24
3.	Argeş	111
4.	Bacău	103
5.	Bihor	67
6.	Bistriţa-Năsăud	8
7.	Botoşani	5
8.	Braşov	5
9.	Brăila	19
10.	Bucureşti	2
11.	Buzău	36
12.	Caraş Severin	9
13.	Călăraşi	1
14.	Cluj	9
15.	Constanţa	12
16.	Covasna	16
17.	Dâmboviţa	77
18.	Dolj	31
19.	Galaţi	30
20.	Giurgiu	223
21.	Gorj	6
22.	Harghita	30
23.	Ialomiţa	10
24.	Iaşi	2
25.	Ilfov	6
26.	Maramureş	109
27,	Mureş	5
28.	Neamţ	29
29.	Olt	43
30.	Prahova	10
31.	Satu Mare	4
32.	Sălaj	23
33.	Sibiu	11
34.	Suceava	6
35.	Teleorman	60
36.	Timiş	7
37.	Tulcea	4
38.	Vâlcea	8
39.	Vrancea	5
Total		1183

În a doua categorie intră siturile pentru care există informaţii despre activităţile anterioare desfăşurate pe amplasament, există elaborat cel puţin un raport de bilanţ de mediu nivel II şi există sau nu elaborat raport de evaluare a riscului. Considerăm că în acest caz există informaţii relevante despre contaminarea sitului, urmând ca ele să fie reactualizate când se va promova proiectul respectiv de remediere.

NOTE:

1.Pentru această categorie de situri există elaborate rapoarte de bilanţ de mediu nivel II sau rapoarte de evaluare a riscului.

2.Includerea lor în această categorie s-a făcut şi pe baza informaţiilor existente privind activităţile desfăşurate în trecut.

3.Obligaţia remedierii revine proprietarilor siturilor, iar pentru cele orfane, abandonate, această obligaţie revine lichidatorului sau administraţiei publice locale pe raza cărora se află.

4.Fişele cu informaţii detaliate despre fiecare sit contaminat se găsesc la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi/sau la agenţiile pentru protecţia mediului judeţene.

5.Lista cu siturile contaminate a fost elaborată pe baza datelor din inventarul naţional existent la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi în urma actualizării inventarului din noiembrie 2013.

Numărul de situri contaminate corespunzător fiecărui judeţ este prezentat în tabelul de mai jos:

Nr. crt.	Denumire judeţ	Repartizarea pe judeţe a siturilor contaminate
1	Alba	6
2	Arad	10
3	Argeş	2
4	Bihor	17
5	Bistriţa-Năsăud	5
6	Braşov	8
7	Brăila	2
8	Bucureşti	4
9	Caraş - Severin	33
10	Călăraşi	1
11	Cluj	19
12	Constanţa	5
13	Covasna	4
14	Dâmboviţa	2
15	Giurgiu	1
16	Gorj	7
17	Harghita	2
18	Hunedoara	41
19	Iaşi	5
20	Mehedinţi	4
21	Mureş	2
22	Olt	1
23	Prahova	9
24	Satu Mare	1
25	Suceava	6
26	Teleorman	1
27	Timiş	2
28	Tulcea	1
29	Vâlcea	9
	Total	210

Menţionăm faptul că împărţirea siturilor contaminate în cele două categorii, şi anume: situri potenţial contaminate şi situri contaminate, s-a făcut pe baza informaţiilor existente în fişele aferente fiecărui sit.

Informaţiile referitoare la siturile potenţial contaminate sunt numai descrieri ale activităţilor desfăşurate anterior, fără a exista investigări pe amplasament, conform cerinţelor legislaţiei de mediu în vigoare.

Pentru categoria de situri contaminate există elaborate Raport la bilanţul de mediu nivel II şi/sau studii de evaluare a riscului. Acestea au fost elaborate în baza legislaţiei de mediu în vigoare şi prin elaborarea lor s-au obţinut informaţii despre legătura poluantului şi nivelul de contaminare a factorului de mediu sol şi apă subterană. Chiar dacă nivelul de investigare nu este conform cu practica internaţională, aceste informaţii nu pot fi ignorate.

Până în prezent nu există o evidenţă clară la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului câte din siturile contaminate au fost remediate şi cum a evoluat calitatea factorilor de mediu din zonele învecinate acestora.

Nu există o situaţie dară câte din aceste situri contaminate sunt în vecinătatea/interiorul Reţelei "Natura 2000"

Inventarul naţional privind siturile potenţial contaminate/contaminate trebuie actualizat anual, ţinând cont de faptul că există situri contaminate care sunt în proces de remediere sau remedierea a fost încheiată.

SECŢIUNEA 4: Analiza SWOT

Analiza SWOT asigură un cadru relativ simplu de suport al deciziilor cu privire la alternativele strategice care derivă din evaluarea situaţiei actuale, identificarea punctelor tari şi slabe, examinarea oportunităţilor şi ameninţărilor pentru gestionarea siturilor contaminate.

PUNCTE TARI		OPORTUNITĂŢI
1.	remedierea siturilor contaminate are ca efect reducerea riscurilor pentru sănătatea umană şi mediu;	1.	creşterea speranţei de viaţă a oamenilor prin reducerea riscului de poluare a mediului;
2.	beneficii pentru comunitate - locuri de muncă, creştere/recuperare economică prin redezvoltarea fostelor platforme industriale;	2.	remedierea creează premisele pentru dezvoltarea pieţei imobiliare în zonă şi se accentuează regenerarea zonelor afectate de contaminare;
3.	realizarea inventarului naţional al siturilor potenţial contaminate/contaminate, care va fi actualizat anual;	3.	respectarea orizontului-ţintă naţional din 2050 când se preconizează să nu mai existe situri contaminate;
4.	identificarea şi eliminarea riscurilor inacceptabile pentru sănătatea umană şi mediu;	4.	refacerea calităţii factorilor de mediu în zonele afectate de poluare;
5.	participarea tuturor celor interesaţi şi afectaţi în comitetul de coordonare a proiectelor de remediere;	5.	asigurarea transparenţei în luarea deciziilor în fiecare etapă a ciclului de gestionare a siturilor contaminate:
6.	există pe plan european şi internaţional legislaţie clară privind reutilizarea cu prioritate a brownfield-urilor.	6.	redezvoltarea fostelor situri industriale remediate şi crearea de noi oportunităţi pentru dezvoltatori/antreprenori şi chiar activităţi sociale.

PUNCTE SLABE		AMENINŢĂRI
1.	date şi informaţii incomplete privind siturile potenţial contaminate/contaminate din inventarul naţional;	1.	există riscul ca anumite situri remediate să fie din nou incluse în inventar, ca urmare a faptului că terenurile învecinate nu au fost remediate;
2.	prioritizarea siturilor contaminate în vederea remedierii lor pentru crearea premiselor privind dezvoltarea durabilă a comunităţii;	2.	în anumite cazuri, lipsa unei planificări teritoriale privind utilizarea durabilă a terenurilor ce au făcut obiectul unor dezvoltări industriale anterioare, în anumite cazuri, monitorizarea insuficientă a prevederilor planurilor urbanistice generale;
3.	legislaţia naţională actuală nu este clară în privinţa metodologiei de inventariere, investigare, evaluare a riscurilor şi remediere a siturilor contaminate, precum şi pentru redezvoltarea siturilor remediate, lipsa unui mecanism de finanţare a lucrărilor de remediere, lipsa unor mecanisme de încurajare prin stimulente fiscale a acelor operatori/dezvoltatori care doresc remedierea siturilor contaminate;	3.	apariţia neconcordanţelor între actele emise de diferite autorităţi publice centrale;
4.	lipsa fondurilor/finanţărilor care să ajute la remedierea siturilor;	4.	lipsa transparenţei în deciziile luate privind finanţarea proiectelor de remediere;
5.	nu există cadru instituţional adecvat şi personal calificat în domeniu.	5.	număr limitat de informaţii şi nivel de conştientizare redus al publicului, inclusiv în ceea ce priveşte implicarea lui în procesul de remediere.

SECŢIUNEA 5: Cadrul legal

Cadrul legal aplicabil strategiei cuprinde atât legislaţia Uniunii Europene, cât şi cea naţională. La elaborarea strategiei s-a ţinut cont de următoarele acte normative:

1.Legislaţia Uniunii Europene:

a)Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei;

b)Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman;

c)Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi a deteriorării;

d)Directiva 2006/11/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 februarie 2006 privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase deversate în mediul acvatic al Comunităţii;

e)Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice;

f)Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică.

2.Legislaţia naţională:

a)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b)Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale;

c)Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

d)Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2007 privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului;

e)Hotărârea Guvernului nr. 1.403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;

f)Hotărârea Guvernului nr. 53/2009 pentru aprobarea Planului naţional de protecţie a apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării, cu modificările şi completările ulterioare;

g)Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 184/1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu;

h)Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde un capitol dedicat protecţiei solului şi subsolului. Acesta prevede obligaţia proprietarilor de terenuri şi a utilizatorilor de a aduce terenul la o stare astfel încât să poată fi reutilizat şi în viitor. În plus, acest act adoptă principiul "poluatorul plăteşte", stipulând că orice entitate care comite un act de poluare trebuie să suporte daunele.

Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2007 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.403/2007 fac distincţie între un sit potenţial contaminat şi un sit contaminat. Procesul de actualizare trebuie să se concentreze pe adaptarea metodologiei şi a criteriilor care stau la baza acestei diferenţieri deoarece strategia consideră că această distincţie nu trebuie să se bazeze numai pe evaluarea rezultatelor analitice, ci şi pe evaluarea riscului uman şi ecologic, în plus, în ceea ce priveşte gestionarea siturilor contaminate, selectarea acţiunilor corective/de remediere adecvate se va face pe baza unei investigări detaliate şi a evaluării riscurilor.

Valorile de referinţă pentru calitatea solului reprezentând criteriile pentru diferenţierea unui sit potenţial contaminat de unul contaminat şi stabilirea necesităţii remedierii sunt prevăzute în Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 756/1997.

Valorile de referinţă pentru investigarea, evaluarea şi remedierea apelor subterane din siturile contaminate sunt stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 53/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL IV: Obiectivele strategiei

SECŢIUNEA 1: Obiectivul general

Obiectivul general al strategiei este protejarea sănătăţii umane şi mediului de efectele contaminanţilor rezultaţi din activităţile antropice cu respectarea principiilor privind dezvoltarea durabilă.

SECŢIUNEA 2: Obiective specifice

1.1.Obiective specifice de mediu

a)reducerea suprafeţei ocupate de situri contaminate;

b)îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu din zonele de amplasare şi implementarea unei gestionări unitare la nivel naţional.

1.2.Obiective specifice socioeconomice:

a)remedierea siturilor contaminate trebuie astfel făcută încât să fie atinsă o stare corespunzătoare pentru folosinţa ulterioară planificată;

b)asigurarea protecţiei resurselor de apă, a securităţii alimentare şi a sănătăţii umane;

c)promovarea utilizării viitoare a siturilor remediate pentru dezvoltarea economică şi socială în detrimentul scoaterii din circuitul agricol şi silvic a terenurilor productive.

1.3.Obiective specifice tehnice:

a)dezvoltarea, armonizarea şi punerea în aplicare a cadrului legislativ pentru remedierea siturilor contaminate şi încurajarea reutilizării acestora cu prioritate;

b)dezvoltarea capacităţii instituţionale pentru gestionarea siturilor contaminate;

c)dezvoltarea pieţei serviciilor în domeniul investigării şi remedierii siturilor contaminate;

d)dezvoltarea şi aplicarea celor mai bune tehnici existente, ce nu generează costuri excesive, pentru investigarea şi remedierea siturilor contaminate;

e)promovarea şi implementarea conceptului privind riscul acceptabil.

CAPITOLUL V: Principii de bază

Metodologia dezvoltată în cadrul strategiei se bazează pe următoarele principii:

1. principiul "poluatorul plăteşte";

2. conformitatea cu normele Uniunii Europene;

3. principiul subsidiarităţii;

4. tratamentul egal;

5. repartizarea sarcinilor;

6. judecată uniformă;

7. abordare pe baza riscului acceptabil;

8. revizuiri repetate ale deciziilor.

Explicitarea principiilor enumerate mai sus:

SECŢIUNEA 1: Principiul "poluatorul plăteşte"

Principiul "poluatorul plăteşte", corelat cu responsabilităţile pe care le au din acest punct de vedere atât proprietarul, cât şi utilizatorul, prevede necesitatea stabilirii unui cadru legislativ şi economic conform căruia costurile aferente daunelor aduse mediului şi remedierii acestora trebuie suportate de către cei care au cauzat poluarea.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/52006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost reglementat principiul "poluatorul plăteşte", iar Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde dispoziţii cu privire la protejarea solului şi subsolului.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările şi completările ulterioare, conform art. 1, "stabileşte cadrul de reglementare al răspunderii de mediu, bazată pe principiul «poluatorul plăteşte», în scopul prevenirii şi reparării prejudiciului asupra mediului". Acest principiu este stipulat în art. 19 al Hotărârii Guvernului nr. 1.403/2007: "Poluatorul are obligaţia de a suporta costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi al ecosistemelor terestre". Principiul "poluatorul plăteşte" este punctul de pornire pentru definirea prezentei strategii.

SECŢIUNEA 2: Conformitatea cu normele Uniunii Europene

Strategia are în vedere prevederile directivelor Uniunii Europene în vigoare legate de protecţia mediului şi a sănătăţii umane, precum Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi Consiliului, Directiva 98/83/CE a Consiliului, Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, Directiva 2006/11/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, Directiva 92/43/CEE a Consiliului şi altele asemenea. O directivă a Uniunii Europene legată de protecţia solului şi subsolului nu este încă în vigoare, dar există o abordare generală comună a problemelor legate de contaminarea solului şi subsolului. Această abordare se bazează pe evaluarea şi gestionarea riscului asociat cu poluanţii solului şi ai subsolului. Conceptul se numeşte pe scurt "Risk-Based Land Management", denumit în continuare RBLM.

SECŢIUNEA 3: Principiul subsidiarităţii

Principiul subsidiarităţii este un principiu fundamental adoptat la nivel internaţional, aplicat în organizarea internă a statelor democratice. Conform acestui principiu, problemele sunt soluţionate la nivelul care deţine cele mai multe cunoştinţe despre problema respectivă. Prin urmare, nu este indicat ca autoritatea publică centrală să se ocupe de acţiuni care pot fi tratate de agenţiile locale. Aplicat la strategie, acest principiu înseamnă că proprietarul sau operatorul sitului poate contacta uşor autorităţile judeţene competente pentru aspecte legate de prezenta strategie. Autorităţile naţionale sunt responsabile cu stabilirea normelor generale de aplicare a strategiei, activitatea de control revenind autorităţilor locale cu competenţă în acest sens.

SECŢIUNEA 4: Tratamentul egal

România a moştenit ca rezultat al revoluţiei industriale numeroase situri contaminate. Istoricul contaminării şi aspectele legate de proprietate diferă de la sit la sit. Pe parcursul desfăşurării activităţilor antropice, fiecare proprietar al sitului potenţial contaminat/contaminat a avut o contribuţie în ceea ce priveşte poluarea, asigurându-se astfel cadrul respectării principiului "poluatorul plăteşte", instituit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi în speţă a principiului tratamentului egal.

SECŢIUNEA 5: Repartizarea sarcinilor

Se estimează că în România sunt necesare eforturi financiare şi umane mari pentru desfăşurarea activităţilor de remediere a siturilor contaminate. Acest fapt implică angajamentul activ al tuturor părţilor interesate: consultanţi, instituţii, societăţi private, organizaţii guvernamentale, civili şi altele asemenea. În plus, principiul repartizării sarcinilor prevede că sarcinile, hotărârile, acţiunile trebuie trasate nivelului competent din cadrul organizaţiei guvernamentale. Prin repartizarea sarcinilor, responsabilitatea pentru evoluţia operaţiunilor de remediere se împarte între diverse autorităţi guvernamentale, instituţii şi autorităţi locale, care vor deveni interesate pentru tratarea problemelor vizate.

SECŢIUNEA 6: Judecata uniformă

Prin judecată uniformă se înţelege evaluarea similară a cazurilor asemănătoare. Problemele de importanţă similară vor fi întotdeauna evaluate la fel, ceea ce înseamnă că aceste probleme vor fi prezentate într-un mod asemănător. Pentru a stimula caracterul similar în colectarea, analizarea şi raportarea datelor, strategia include metode şi criterii standardizate. Principiul "repartizarea sarcinilor" implică participarea în proiecte a unui număr de consultanţi şi institute de cercetare şi dezvoltare. Unele aspecte legate de operaţiunile de remediere pot fi desfăşurate doar de instituţii acreditate şi autorizate care deţin instrumentele şi personalul adecvat în consecinţă, respectarea principiului "repartizarea sarcinilor" subliniază încă o dată importanţa standardizării. Vor fi necesare norme legale şi tehnice uniforme pentru a se ajunge la unificarea diverselor măsuri prevăzute în cadrul strategiei.

SECŢIUNEA 7: Abordarea pe baza RBLM

Prin abordarea pe baza analizei riscului în gestionarea contaminării solului şi apei subterane se înţelege identificarea efectelor adverse asupra sănătăţii umane şi/sau mediului sau a potenţialului de migrare a poluanţilor şi instituirea de măsuri adecvate pentru atenuarea riscurilor identificate astfel încât să se atingă riscul acceptabil. Aceste măsuri includ aspecte precum: schimbarea folosinţei actuale a sitului contaminat, remediere, curăţare, restricţii de acces şi altele asemenea.

SECŢIUNEA 8: Revizuiri repetate ale deciziilor

Procedura de gestionare a siturilor contaminate în cadrul strategiei anticipează evaluarea unui sit în şase faze: (1) inventariere; (2) investigare istorică; (3) investigare preliminară; (4) investigare detaliată; (5) acţiuni corective/de remediere; (6) evaluarea finalizării acţiunilor corective/de remediere. Obiectivul parcurgerii fiecărei faze este evaluarea informaţiilor disponibile şi a celor nou-colectate, inclusiv din activităţi desfăşurate, investigări şi elaborarea modelului conceptual care constituie baza pentru luarea deciziilor cu privire la acţiunile viitoare. Această abordare asigură faptul că pe parcursul procesului de remediere a unui sit orice nouă informaţie obţinută va fi luată în considerare şi că vor fi întreprinse numai activităţile necesare şi suficiente. Fiecare fază a acestei proceduri este planificată şi raportată unitar autorităţilor competente care vor încadra situl şi vor lua măsurile ulterioare care se impun.

CAPITOLUL VI: Gestionarea siturilor potenţial contaminate/contaminate

SECŢIUNEA 1: Conceptul "Sursă-Cale-Receptor"

Un concept-cheie în gestionarea siturilor contaminate îl constituie modelul "Sursă-Cale de propagare-Receptor". Este un model simplu şi robust care identifică riscul asociat cu orice pericol depistat. Premiza acestui model este aceea că un pericol de mediu presupune un risc doar în cazul în care există o cale de propagare prin care pericolul se poate manifesta.

În această strategie se face referire la doi termeni: "sit contaminat istoric" şi "sit potenţial contaminat istoric". Aceşti termeni se bazează pe identificarea a cel puţin unui model "Sursă-Cale-Receptor" pe siturile unde în trecut au fost desfăşurate activităţi industriale. În urma procesului de evaluare a impactului şi/sau a riscului se constată dacă legătura poluantului are/nu are impact semnificativ asupra sănătăţii umane şi mediului.

Conceptul "Sursă-Cale-Receptor" cuprinde 3 componente, şi anume:

a)sursa de contaminare, respectiv o substanţă biologică, chimică sau radioactivă;

b)calea de transfer prin care o substanţă poate ajunge la receptor;

c)receptorul care poate fi afectat de un poluant.

Sursa de poluare poate fi definită ca fiind:

a)o substanţă chimică de sinteză sau naturală;

b)un organism biologic;

c)un element radioactiv.

Căile de transport (transfer) pot fi orice mijloc natural sau artificial prin care substanţa poate veni în contact cu un receptor, în accepţiunea prezentei strategii solul poate fi considerat una din căile de transport.

Figura nr. 1: Conceptul "Sursă-Cale-Receptor"

Receptorul este definit ca fiind:

a)populaţia;

b)resursele de apă de suprafaţă, de exemplu râuri, lacuri şi Marea Neagră, respectiv apa subterană;

c)un ecosistem care cuprinde un habitat sau o specie;

d)terenul utilizat pentru activităţi agricole/transport/agrement;

e)zone rezidenţiale/publice/comerciale/şantiere de construcţii;

f)zona silvică şi altele asemenea.

Fiecare din aceste elemente poate exista independent, dar ele creează un risc numai atunci când sunt legate între ele şi de aceea un anumit contaminant printr-un anumit vector afectează un anume receptor. Acest tip de legătură combinată, contaminant - cale de transfer (transport) - receptor este definită ca model "Sursă-Cale-Receptor".

SECŢIUNEA 2: Metodologia de gestionare a siturilor potenţial contaminate/contaminate

Această metodologie este prezentată sub forma unei scheme de flux în figura nr. 2 şi se împarte în două faze consecutive, fiecare cu procesele sale:

a)faza 1 - Inventariere şi investigare;

b)faza 2 -Acţiuni de remediere.

Metodologia va fi sprijinită de o serie de proceduri/ghiduri tehnice pentru susţinerea implementării strategiei din planul de acţiuni.

Fluxul metodologiei porneşte de la o bază de date a siturilor potenţial contaminate/contaminate care vor fi incluse ulterior pe una din cele patru liste (A-D) care indică gradul de contaminare al unui amplasament. Pe baza acestei clasificări se vor stabili ce măsuri trebuie luate, aşa cum rezultă din figura nr. 2.

1.Faza 1: Inventariere şi investigare

(1)_

Scopul Inventarului naţional este identificarea siturilor potenţial contaminate/contaminate. Chestionarul trebuie să fie completat de către proprietarii sau operatorii siturilor. Agenţiile pentru protecţia mediului responsabile vor verifica şi introduce aceste date în Sistemul informaţional pentru situri contaminate CoSIS (aplicaţie web), conceput special în acest scop. Pentru a se obţine o bază de date comparabile se impune introducerea uniformă a datelor. Sistemul informaţional pentru situri contaminate este gestionat de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

(2)Investigarea

Proprietarul/Utilizatorul sitului trecut pe lista siturilor potenţial contaminate - lista A este obligat să înceapă investigarea necesară care se realizează în trei paşi:

a) investigarea istorică II;

b) investigarea preliminară IP;

c) investigarea detaliată ID.

a)Investigarea istorică II

Investigarea istorică se va concentra pe adunarea de informaţii despre istoricul activităţilor desfăşurate pe sit şi în imediata vecinătate a acestuia.

Etapa de investigare istorică implică printre altele: colectarea, analiza, sinteza tuturor datelor disponibile despre amplasament în cadrul unei subetape de studiu documentar, vizita pe amplasament în cadrul căreia sunt realizate observaţii detaliate despre amplasament şi zonele adiacente ale acestuia, interviuri cu lucrători care cunosc activităţile desfăşurate pe amplasament sau cu rezidenţii din zonele adiacente, interpretarea într-un mod unitar şi critic a tuturor informaţiilor colectate, concretizată într-un model conceptual iniţial al sitului potenţial contaminat.

Colectarea acestor date sporeşte gradul de eficienţă al pasului următor de investigare, deoarece identifică siturile potenţial contaminate şi le limitează la anumite zone.

b)Investigarea preliminară IP

Investigarea preliminară constă în principal în prelevarea de probe de sol şi apă subterană de la sit pentru efectuarea de analize chimice pentru confirmarea/neconfirmarea contaminării.

Scopul investigării preliminare este de a confirma existenţa şi intensitatea poluării solului şi subsolului în zonele cu contaminare observată sau în zonele considerate susceptibile de a fi contaminate, delimitate în urma investigării istorice şi a vizitei pe amplasament, precum şi de a confirma inexistenţa contaminării în zonele presupuse necontaminate delimitate ca atare în prima etapă de investigare.

Numărul necesar de probe depinde de dimensiunea sitului şi de numărul surselor potenţiale de contaminare identificate în baza activităţilor trecute sau curente de pe sit. Investigarea preliminară reprezintă o primă evaluare generală pentru care punctul de pornire este reprezentat de datele obţinute în cadrul investigării istorice. Rezultatele analitice sunt evaluate prin comparaţie cu valorile de intervenţie - evaluarea generică de risc - nivelul 1 şi/sau cu valorile de fond natural.

În situaţia în care aceste valori de nivel 1 nu sunt depăşite, situl este trecut pe lista D, adică nu necesită alte investigări. În cazul în care aceste valori sunt depăşite, situl rămâne pe lista A şi va fi examinat în continuare.

c)Investigarea detaliată ID

Investigarea detaliată are rolul de a descrie situaţia contaminării respective şi de a delimita poluanţii identificaţi în sol şi/sau apa subterană, în scopul aplicării acţiunilor de remediere.

Situl evaluat în baza investigării detaliate este transferat pe lista B, respectiv lista siturilor contaminate dovedite şi va intra în faza de acţiuni corective/de remediere.

2.Faza 2: Acţiunile de remediere

Asupra siturilor de pe lista siturilor contaminate - lista B se va face o evaluare a riscului ER detaliată în funcţie de tipul, natura şi întinderea contaminării, legată de actuala şi viitoarea folosinţă a sitului. Pe baza acestei evaluări sunt stabilite obiectivele de remediere.

Planul de acţiuni de remediere (PAR) defineşte cerinţele minime şi obiectivele pentru executarea acţiunilor de remediere. Opţiunea de remediere selectată se va conforma principiului abordării unui management bazat pe analiza riscului. Prin urmare, tehnicile de remediere/acţiunile corective evaluate pot fi diverse de la excavări de sol contaminat la doar împrejmuirea sitului contaminat. Opţiunile de remediere pot fi pe termen scurt, de exemplu excavările, sau pe un termen mai lung, cele pe termen lung necesitând monitorizare şi stabilirea unor obiective de remediere temporare, de exemplu în cazul atenuării naturale.

Când valorile de remediere sunt atinse, acest lucru se va confirma prin noua investigare numită "Evaluarea finalizării acţiunilor de remediere EFAR". Dacă rezultatele acestei ultime investigări indică reducerea contaminării la niveluri acceptabile din perspectiva riscurilor şi a folosinţei destinate sitului, situl este mutat pe altă listă, adică fie pe lista C - contaminare reziduală, dar care nu necesită alte măsuri atât timp cât destinaţia sitului nu este schimbată, abordare bazată pe evaluarea riscului, fie pe lista D unde nu există o contaminare.

Figura nr. 2: Schema de flux pentru gestionarea siturilor contaminate

CAPITOLUL VII: Obiective-ţintă şi modalităţi de acţiune pentru strategie

Prioritizare şi criterii de încadrare

1.1.Evaluarea preliminară a riscului

Acestor situri din inventar le sunt alocate câte un scor pe baza unei evaluări preliminare a datelor disponibile. Pe baza datelor din chestionar se va efectua o evaluare preliminară a riscului în vederea acordării unui scor de risc fiecărui sit.

Calculul scorurilor se va efectua automat atunci când informaţiile din chestionar sunt introduse în baza de date online. Aşa cum reiese din tabelul de mai jos, scorul de risc este calculat pentru factorii de mediu sol, apă subterană, aer şi apă de suprafaţă şi se bazează pe principii de risc "Sursă-Cale- Receptor".

Punctajul de risc final total PRF clasează situl respectiv pe lista naţională, respectiv locală de prioritizare a siturilor potenţial contaminate/contaminate.

Tabelul - Calculul scorului de risc

Mediu	Sursă	Mobilitate	Receptor		Punctaj de risc final (PRF)
Mediu	Sursă	Mobilitate	uman	ecosistem	Punctaj de risc final (PRF)
Sol	S_s	M_s	R_su	R_se	PRF₁ = S_s + M_s + R_su + R_se
Apă subterană	S_asb	M_as	R_asbu	R_asbe	PRF₂ = S_asb + M_as + R_asbu + R_asbe
Aer	S_a	M_a	R_au	R_ae	PRF₃ = S_a + M_a + R_au + R_ae
Apă suprafaţă	S_as	M_as	R_asu	R_ase	PRF₄ = S_as + M_as + R_asu + R_ase
					PRF_total = PRF₁+PRF₂+PRF₃+PRF₄

După introducerea datelor din chestionar în CoSIS, va fi executat automat calculul scorurilor, rezultând un scor de risc şi o prioritizare iniţială a sitului - lista A. Lista A indică faptul că există motive pentru a presupune o posibilă contaminare, situl va trebui examinat în continuare, conform fazelor de investigare.

Scopul acestui proces de inventariere este de a identifica şi prioritiza, la nivel naţional şi teritorial, siturile contaminate în vederea realizării proiectelor de remediere.

În procesul de elaborare a listei, următoarele aspecte vor fi considerate:

a)activităţi poluante trecute şi curente, tipul de industrie, managementul deşeurilor şi altele asemenea;

b)accidente sau incidente ce au dus la deversări de substanţe periculoase;

c)tipul de substanţe periculoase (poluanţi) implicate;

d)locaţia sitului în relaţie cu aşezările umane şi zonele naturale protejate;

e)caracteristicile geografice şi geologice ale sitului;

f)statutul legal şi operaţional.

Informaţiile disponibile pentru fiecare sit sunt evaluate şi exprimate într-un scor al sitului. Scorul sitului reprezintă nivelul de risc potenţial pentru sănătatea umană şi mediu asociat cu fiecare sit. În concluzie, sistemul de prioritizare propus se aplică tuturor siturilor potenţial contaminate. Siturile potenţial contaminate/contaminate definesc urgenţa demarării următorului pas (investigarea istorică şi preliminară).

Considerând faptul că fondurile disponibile pentru proiecte pentru situri contaminate sunt limitate, scopul acestei liste este de a oferi asistenţă autorităţilor statului în procesul de prioritizare şi selecţie pentru alocarea de fonduri şi alte resurse financiare.

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, va selecta proiectele de remediere ce vor fi finanţate pe baza criteriilor de selecţie considerând eligibilitatea, relevanţa proiectelor, iar beneficiarii proiectelor finanţate din aceste fonduri sunt autorităţile locale (municipalităţi, consilii locale, asociaţii de municipalităţi).

Inventarul siturilor şi datele acestora, inclusiv scorul de evaluare, vor fi de asemenea folosite de alte organizaţii ce vor finanţa investigarea sau remedierea siturilor contaminate şi care pot avea la rândul lor alte cerinţe referitoare la statutul legal şi operaţional al siturilor.

Publicul va putea folosi acest inventar pe baza riscului ca o sursă de informaţii referitoare la riscul pentru sănătate şi riscul financiar asociat cu o anumită zonă, inclusiv împrejurimile sale.

Investitorii privaţi pot folosi acest inventar pentru investigarea terenurilor din punctul de vedere al riscului financiar şi pentru elaborarea proiectelor de dezvoltare imobiliară a "brownfields".

1.2.Clasificarea siturilor contaminate

Pe baza scorurilor obţinute de situri, siturile contaminate vor fi clasificate în continuare la nivel naţional astfel: situri prioritare urgente, situri cu prioritate ridicată, situri cu prioritate medie şi situri cu prioritate scăzută. Această clasificare suplimentară din punctul de vedere al priorităţii în funcţie de risc este realizată în scopul de a ajuta autorităţile şi alte instituţii finanţatoare în procesul de alocare a fondurilor pentru întregul proces: investigare, evaluare de risc şi acţiuni corective de remediere.

Pentru siturile ce au fost evaluate în baza chestionarului, propunem următorul sistem de prioritizare, bazat pe scor:

Nr. crt.	Punctaj PRF_total	Clasificare
1.	PRF_total > = 80 puncte	Prioritate de investigare detaliată urgentă
2.	60 puncte < = PRF_total < = 80 puncte	Prioritate de investigare detaliată ridicată
3.	30 puncte < = PRF_total < = 60 puncte	Prioritate de investigare detaliată moderată
4.	PRF_total < 30 puncte	Prioritate de investigare detaliată scăzută

Astfel, sistemul de prioritizare propus se aplică tuturor siturilor potenţial contaminate şi siturilor contaminate. Scorul unui sit (potenţial) contaminat defineşte cât de urgentă este demararea pasului următor (investigarea istorică şi preliminară).

Ca indicaţie generală, un scor mai mare de 30 puncte este primul semn că pentru situl respectiv sunt necesare investigarea istorică şi cea preliminară şi că situl ar trebui clasificat pe lista A, urmând a fi supus investigării istorice/preliminare după verificarea în prealabil de către autoritatea competentă dacă prin informaţiile furnizate de chestionar situl îndeplineşte condiţiile legislaţiei în vigoare. Verificarea informaţiilor pentru fiecare sit de către autoritatea competentă (validare) va determina încadrarea legală a sitului.

Siturile care au obţinut scoruri mai mici de 30 puncte este foarte puţin probabil să mai necesite alte investigaţii. Autoritatea competentă va valida informaţiile furnizate de chestionar pentru a verifica încadrarea în condiţiile impuse de legislaţia în vigoare. Verificarea informaţiilor pentru fiecare sit de către autoritatea competentă (validare) va determina încadrarea legală a sitului. Cu toate acestea, chiar aceste situri sunt şi ele verificate şi chiar apare ca necesară investigarea suplimentară, acestea reprezintă situri cu prioritate scăzută.

1.3.Listele A, B, C şi D stabilite în schema de flux

Pe baza schemei de flux, la nivel naţional vor fi stabilite patru liste de situri. Aceste patru liste sunt:

a)lista A cu toate siturile potenţial contaminate;

b)lista B cu siturile contaminate ce necesită implementarea unor acţiuni de remediere stabilite pe baza evaluării de risc;

c)lista C cu situri ce nu necesită acţiuni de remediere, fapt stabilit în urma evaluării de risc;

d)lista D - lista cu situri ce nu mai sunt contaminate.

Chestionarul este evaluat de către autorităţi - agenţiile pentru protecţia mediului, care decid dacă este necesară investigarea suplimentară a siturilor potenţial contaminate, adică stabilesc care dintre situri sunt trecute pe lista A conform art. 5 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2007 sau dacă nu este necesară nicio acţiune suplimentară, adică stabilesc care dintre situri sunt trecute pe lista D.

Siturile contaminate care vor fi supuse remedierii vor fi plasate pe lista B, după studierea şi aprobarea rapoartelor de investigare, iar siturile care au fost investigate şi în baza studiului de risc nu necesită acţiuni suplimentare vor fi plasate pe lista C - figura nr. 2.

1.4.Liste generate online

Sistemul CoSIS va genera Lista de prioritizare pe baza riscului a inventarului naţional al siturilor contaminate şi listele cu clasificarea în funcţie de prioritate în situri cu prioritate urgentă, situri cu prioritate ridicată, situri cu prioritate medie şi situri cu prioritate scăzută, atât la nivel de judeţ, cât şi la nivel naţional.

Listele A, B, C şi D oficiale, obţinute pe baza cerinţelor legale, vor fi elaborate şi actualizate de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, care va stabili modul de elaborare şi actualizare a acestor liste, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Este important ca toate siturile să fie întotdeauna menţinute în baza de date naţională şi modificările şi/sau măsurile la un sit să fie înregistrate.

CAPITOLUL VIII: Susţinerea obiectivelor şi indicatorilor

SECŢIUNEA 1: Mecanisme de finanţare

Estimarea necesarului de finanţare

În prezent există inventariate 1.393 de situri contaminate/potenţial contaminate, înscrise în baza de date ce cuprinde inventarul naţional. Această acţiune a demarat în anul 2007 şi numărul siturilor înregistrate este de aşteptat să crească prin impunerea strictă a unei scheme obligatorii de declarare.

Tabelul 1 de mai jos prezintă costurile estimative pentru siturile potenţial contaminate care necesită investigare şi evaluări de risc, urmând ca pe baza acestora să se stabilească dacă necesită sau nu lucrări de remediere

Tabelul 1: Costuri estimative pentru siturile potenţial contaminate

Număr situri potenţial contaminate

Acţiuni investigare

Acţiuni remediere

Total costuri

(Euro)

Evaluare impact şi risc

Preţ mediu
(Euro)

Costuri Subtotal
(Euro)

Număr situri potenţial contaminate

Preţ mediu
(Euro)

Costuri Subtotal
(Euro)

1.183 situri

1.183

40.000

47.320.000

1.183

6.000.000

7.098.000.000

7.145.320.000

NOTĂ:

Aceste cifre estimative au ca sursă media costurilor din ţările membre U.E. pentru evaluarea de risc şi pentru remedierea siturilor contaminate.

Tabelul 2 prezintă costurile estimative pentru siturile contaminate care necesită reactualizarea evaluării de risc, urmând ca pe baza acestora să se stabilească lucrări de remediere.

Tabelul 2: Costuri estimative pentru siturile contaminate

Număr situri contaminate	Activităţi investigare			Acţiuni remediere			Total costuri (Euro)
Număr situri contaminate	Actualizare Evaluare impact şi risc	Preţ mediu (Euro)	Costuri Subtotal (Euro)	Număr situri contaminate	Preţ mediu (Euro)	Costuri Subtotal (Euro)	Total costuri (Euro)
210 situri	210	20.000	4.200.000	210	6.000.000	1.260.000.000	1.264.200.000

NOTA:

Aceste cifre estimative au ca sursă media costurilor din ţările membre U.E. pentru evaluare de risc şi pentru remedierea siturilor contaminate.

Aşa cum reiese de mai sus, costul total al acestor operaţiuni este estimat la 8,40952 miliarde euro. Estimarea pleacă de la premiza că Guvernul României va aplica o administrare bazată pe analiza evaluării riscului. Acest lucru înseamnă că remedierea siturilor va fi asumată până la atingerea unui nivel de risc acceptabil pentru folosinţa acestora.

Întreaga activitate de inventariere, investigare şi remediere a siturilor contaminate va dura mulţi ani. Această strategie reprezintă primul pas către o abordare a problematicii siturilor contaminate. În orice caz, acest prim pas este văzut ca foarte important deoarece va pune bazele dezvoltării unei pieţe relativ noi, respectiv foraje, analizele chimice, consultanţa, antreprenorii pentru activităţi legate de mediu şi altele asemenea, şi va crea noi locuri de muncă.

Multe din siturile contaminate sunt în proprietate privată, dar există şi situri din domeniul public pentru care este responsabil statul român. Poluatorul va suporta costurile de remediere ale sitului contaminat, conform principiului "poluatorul plăteşte".

SECŢIUNEA 2: Surse de finanţare

1.Fonduri structurale ale Uniunii Europene Aşa cum s-a prevăzut în Programul operaţional Infrastructură mare POIM 2014-2020, elaborarea unui document strategic de către autorităţile române pentru selectarea proiectelor ce vor fi cofinanţate de la fondurile structurale ale Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2014-2020 şi remedierea siturilor contaminate istoric, respectiv platformele industriale dezafectate, reprezintă o prioritate pentru Guvernul României, în contextul în care aceasta reprezintă şi o condiţionalitate ex-ante, impusă de Comisia Europeană. Obiectivul este promovarea proiectelor de remediere a siturilor contaminate istoric aflate în proprietatea statului român. Aceste proiecte de remediere pot fi selectate pentru cofinanţare de la fondurile structurale ale Uniunii Europene. Siturile remediate vor fi redezvoltate de către administraţiile publice centrale şi locale, după caz, ţinând cont de folosinţa curentă şi viitoare a terenului. Pentru exerciţiul financiar 2014-2020 pentru remedierea siturilor contaminate istoric a fost alocată suma de 126,595,744.71 euro.

2.Finanţare de stat

Finanţarea de stat pentru remedierea siturilor contaminate istoric se poate asigura în baza contractelor multianuale încheiate în limita fondurilor prevăzute cu această destinaţie prin bugetul anual de venituri şi cheltuieli al Fondului pentru mediu şi al Administraţiei Fondului pentru Mediu, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

3.Alte finanţări externe

Pentru a lua măsuri imediate pe siturile contaminate cu prioritate urgentă, care prezintă un grad ridicat de poluare pentru sănătatea umană sau a mediului înconjurător, pot fi solicitate finanţări externe de la instituţii financiare internaţionale, bănci de dezvoltare şi/sau cooperare internaţională, precum şi alţi finanţatori, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind datoria publică. Pe lângă beneficiul adus populaţiei locale, astfel de proiecte vor contribui şi la dezvoltarea pieţei imobiliare cu situri remediate.

4.Investiţii din sectorul privat

De o foarte mare importanţă pe lângă fondurile alocate de stat este şi atragerea de investitori străini pentru remedierea siturilor contaminate "brownfields". Participarea sectorului privat este de dorit pentru siturile de întindere mare considerate de investitori ca locaţii prioritare.

SECŢIUNEA 3: Abordarea sectorială

Pentru a încuraja cooperarea cu sectorul privat, guvernul trebuie să stimuleze dezvoltarea abordării sectoriale. În funcţie de complexitatea şi întinderea siturilor contaminate se recomandă o abordare mixtă pentru îndeplinirea cerinţelor pentru mai multe sectoare industriale menţionate.

Ghiduri şi programe specifice cu scopuri dezvoltate în consultanţă cu reprezentanţi ai acestor domenii vor aborda şi clarifica diferitele probleme care vor apărea în urma implementării strategiei de management prezentată în acest document.

SECŢIUNEA 4: Mecanisme instituţionale

Este important să fie implicaţi toţi factorii interesaţi pentru asigurarea unei abordări comune. Prevederile strategiei trebuie să ţină cont de politicile şi programele elaborate de celelalte autorităţi publice centrale pentru a se asigura un cadru unitar de implementare la nivel naţional.

Răspunderea pentru coordonare în domeniul gestionării siturilor contaminate o are Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin Serviciul situri contaminate.

Se impune întărirea capacităţii instituţionale pentru gestionarea siturilor contaminate, la nivel teritorial şi naţional.

Se impune totodată întărirea capacităţii instituţionale pentru oficiile juridice din cadrul autorităţilor pentru protecţia mediului. Se va crea un colectiv de jurişti specializaţi pentru consiliere juridică şi pentru a administra cadrul legal de atribuire a răspunderii.

SECŢIUNEA 5: Necesar de personal

Pentru implementarea strategiei este nevoie de personal calificat şi competent. Personalul autorităţii competente pentru protecţia mediului trebuie să aibă calificările necesare pentru a face faţă şi înţelege provocările strategiei şi pentru a lua decizii conforme cu prevederile ei, atât pe timpul analizei rezultatelor investigării, cât şi pe parcursul realizării şi finalizării remedierii.

Deşi se anticipează că siturile contaminate vor fi remediate pe parcursul a circa 35 de ani este probabil ca acest lucru să nu fie posibil în lipsa introducerii unor stimulente fiscale pentru încurajarea redezvoltării siturilor contaminate, descrise anterior, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Se estimează că din numărul de situri contaminate mai mult de jumătate vor necesita acţiuni corective durabile pe o perioadă de 30 de ani.

SECŢIUNEA 6: Mecanisme legislative necesare implementării prezentei strategii

1.Cadru legislativ de mediu specific

Conform planului de acţiuni, acţiuni detaliate în cadrul strategiei.

2.Armonizarea legislaţiei naţionale

Conform planului de acţiuni, acţiuni detaliate în cadrul strategiei

3.Alte aspecte relevante în susţinerea mecanismelor legislative

Se consideră necesară introducerea de modificări ale cadrului de planificare urbană, pentru a se crea un aşa-numit "câmp de joc egal" între dezvoltarea terenurilor verzi, situri contaminate şi refacerea fostelor situri industriale abandonate brownfield. Acestea se referă în primul rând la aplicarea remedierii terenului supus redezvoltării în cadrul procedurii de eliberare a certificatului de urbanism, pentru a se asigura că acesta este adecvat folosinţei dorite şi că poluarea datorată folosinţei anterioare a fost remediată, dar şi la descurajarea introducerii de noi terenuri în intravilan în detrimentul regenerării urbane a siturilor contaminate.

Un important aspect secundar este necesitatea de a include explicit în planurile de amenajare a teritoriului a siturilor contaminate. Bazele de date cu siturile contaminate istoric vor permite ca acestea să fie identificate şi caracterizate, iar menţionarea acestor informaţii în cartea funciară va facilita încorporarea acestor date în planurile de amenajare a teritoriului. În acest mod se poate clarifica pentru toată lumea, inclusiv pentru dezvoltatori, ce situri sunt disponibile pentru regenerare urbană. Este de asemenea important ca acest proces să fie flexibil în ceea ce priveşte folosinţele ulterioare, deoarece termenele îndelungate ale regenerării implică faptul că vor exista în mod inevitabil modificări pe piaţa imobiliară la nivel teritorial înainte ca multe situri să fie gata pentru redezvoltare: folosinţa care părea cea mai adecvată la începutul procesului poate să nu mai fie soluţia preferată la final deoarece finanţarea regenerării poate fi finanţată de sectorul public - apare un beneficiu mai semnificativ dacă opţiunile pentru viitor sunt lăsate cât mai flexibile.

SECŢIUNEA 7: Informarea publicului

Această secţiune se ocupă de modul în care populaţia va fi informată despre strategie, de politicile de management pentru identificarea şi remedierea siturilor contaminate şi de modul în care se va face conştientizarea populaţiei cu privire la toate aspectele legate de remedierea unui sit contaminat.

Comunicarea riscurilor asociate cu siturile contaminate

1.Raportul privind starea terenurilor

Raportul privind starea terenurilor este un document introdus în domeniul public pentru diseminare activă, de către proprietarul actual sau viitor al terenului, după caz.

2.Procese de luare a deciziilor

Comunicarea informaţiilor legate de riscuri către factorii interesaţi reprezintă un aspect important al gestionării riscurilor. Cerinţa de a comunica informaţiile legate de riscuri poate apărea în diferite faze ale procedurilor relevante de mediu, însă este important să se asigure comunicarea cu factorii interesaţi într-o fază cât mai incipientă a procesului. Comunicarea efectivă încă de la început va ajuta la dezvoltarea încrederii, înţelegerii, va câştiga aprecierea publicului şi a factorilor interesaţi.

Trebuie realizată o analiză echilibrată pentru a decide cum vor fi comunicate informaţiile şi forma pe care trebuie să o aibă acestea. Problemele de analizat sunt:

a)gradul de implicare a diferitelor părţi interesate;

b)gradul de îngrijorare şi percepţia riscurilor;

c)tipul de informaţii necesare;

d)termenele de realizare;

e)modalităţi de prezentare;

f)canale de comunicare disponibile.

Este important să ne asigurăm că, indiferent de metodele de comunicare a riscurilor adoptate, factorii interesaţi înţeleg procesul, că sunt implicaţi în proces, că există un acord de principiu şi deciziile luate sunt acceptate.

Strategia poate fi considerată ca fiind o chestiune relativ recentă în România, însă impactul acesteia va fi semnificativ asupra tuturor părţilor interesate. În consecinţă, stabilirea de către Guvern a unor căi precise de comunicare şi participare cu toate părţile interesate pentru ca acestea să conştientizeze obligaţiile legale care le revin este de extremă importanţă.

Administraţia va fi deschisă marelui public cu privire la abordarea şi riscurile prezentate de siturile contaminate. Promovarea avantajelor gestionării siturilor contaminate va aduce atât suport public, cât şi politic, prin mai multe mijloace de comunicare, precum lucrări tehnice, conferinţe, seminare, comunicate de presă şi altele asemenea.

SECŢIUNEA 8: Necesităţi privind dezvoltarea cadrului legal şi instituţional

În conformitate cu abordarea din strategie rolul Guvernului este să ofere un sistem legal şi instituţional pentru implementarea strategiei.

Rolul principal al Guvernului în cadrul acestei strategii trebuie să fie acela de a crea o organizaţie care să coordoneze procesul, având în vedere faptul că detaliile/dezvoltările tehnice ale investigării şi remedierii vor fi îndeplinite de către factorii comerciali precum consultanţi, ingineri sau laboratoare. Guvernul trebuie să faciliteze, să stimuleze, să evalueze acest proces, să îl sprijine printr-o legislaţie adecvată care să creeze cadrul necesar desfăşurării în bune condiţii a procesului şi să poată fi aplicate sancţiuni drastice pentru neconformarea la această legislaţie.

Implementarea strategiei necesită o abordare graduală datorită scopului său complex şi cuprinzător. Pentru funcţionarii publici, dar şi pentru sectorul privat, se va asigura timpul necesar instruirii "on the job" în vederea dezvoltării procesului şi pieţei de profil.

Strategia se concentrează pe rezolvarea contaminării solurilor şi apelor subterane contaminate. Strategia Uniunii Europene privind solul impune statelor membre dezvoltarea unor strategii pentru sol cu obiective mai cuprinzătoare. Prin urmare, strategia trebuie dezvoltată în continuare pentru o administrare mai durabilă a terenurilor.

Pentru gestionarea diverselor aspecte complexe ale strategiei este necesară o organizare solidă a tuturor structurilor subordonate autorităţii centrale de mediu, fundamentată pe principii obiective şi ştiinţifice, care să acopere diversele responsabilităţi din cadrul strategiei pe nivele de competenţă - naţional şi teritorial:

1.Elaborarea legislaţiei subsecvente şi promovarea de ghiduri specifice.

2.Dezvoltarea instituţională la nivel naţional, teritorial:

a)structura organizatorică;

b)angajarea de personal calificat şi competent;

c)asigurarea unui program periodic de instruire pentru personal;

d)administrarea şi actualizarea periodică a Inventarului naţional;

e)conştientizarea şi participarea publicului în toate fazele de remediere;

f)managementul financiar al cadrului instituţional.

3.Dezvoltarea cunoştinţelor tehnice:

a)stimularea inovaţiei cercetării şi dezvoltării;

b)actualizarea standardelor pentru sol;

c)stabilirea metodologiei pentru riscul acceptabil;

d)introducerea standardelor/celor mai bune practici internaţionale pentru o abordare corespunzătoare, egală şi transparentă a acţiunilor de investigare şi remediere;

e)promovarea de standarde ocupaţionale specifice acestei activităţi;

f)formarea de specialişti în domeniul gestionării siturilor contaminate, introducerea de cursuri specializate în programa şcolară universitară.

SECŢIUNEA 9: Abordarea remedierii siturilor contaminate vizează următoarele:

1.Gestionarea siturilor contaminate aflate în proprietatea administraţiei publice centrale sau locale:

a)prioritizare;

b)asigurarea surselor de finanţare pentru depoluarea sitului şi reintroducerea în noi activităţi socioeconomice;

c)abordarea sectorială a tipurilor comune de situri/activităţi industriale;

d)supervizare tehnică şi contractuală acţiuni de investigare/remediere;

e)implementarea activităţilor de remediere;

f)monitorizarea factorilor de mediu sol şi apă.

2.Gestionarea siturilor deţinute de sectorul privat:

a)prioritizare;

b)abordarea sectorială a tipurilor comune de situri/activităţi industriale;

c)evaluarea tehnică şi aprobarea acţiunilor de investigare şi remediere;

d)implementarea activităţilor de remediere;

e)monitorizarea factorilor de mediu sol şi apă.

CAPITOLUL IX: Monitorizare şi evaluare

1.Indicatori-cheie de performanţă

Pentru a urmări îndeplinirea obiectivelor strategiei au fost stabiliţi o serie de indicatori majori cuantificabili de realizare - IMR.

2.IMR pentru evoluţia procesului de gestionare a solurilor contaminate

Numărul total estimat de situri - identificare sit:

a)numărul de situri identificate;

b)numărul de situri pe care s-a făcut evaluarea impactului şi riscului raportat la total situri potenţial contaminate;

c)numărul de situri ce necesită lucrări de remediere;

d)numărul de situri cu lucrări de remediere deja finalizate, raportat la total situri contaminate;

e)suprafaţa totală estimată de situri contaminate [ha]:

f)suprafaţa siturilor deja identificate prin bilanţ de mediu nivel II şi risc [ha];

g)suprafaţa siturilor aflate în faza de elaborare bilanţ de mediu nivel II şi risc [ha], raportată la suprafaţa totală situri contaminate;

h)suprafaţa totală pe care se desfăşoară acţiuni de remediere [ha], raportată la suprafaţă totală situri contaminate;

i)suprafaţa totală remediată [ha] raportată la suprafaţă totală de situri contaminate.

3.IMR pentru modul în care evoluează cheltuielile

a)cheltuieli pentru evaluarea riscului [mil. lei] raportate la estimarea cheltuielilor totale;

b)cheltuielile pentru măsurile de remediere durabilă [mil. lei] raportate la anul precedent;

c)cheltuielile pentru măsurile de întreţinere după remediere [mil. lei];

d)cheltuielile pentru revalorificare [mil. lei];

e)cheltuieli totale [mil. lei].

4.IMR pentru evoluţia procesului de management al fostelor terenuri industriale şi comerciale abandonate:

a)suprafaţă revalorificată [ha] din total suprafaţă remediată;

b)procent de clădiri noi construite pe aceste terenuri [%] din total [%] suprafaţă remediată.

CAPITOLUL X: Instituţii responsabile

Obligaţiile ce derivă din prezenta strategie la nivel naţional şi teritorial revin instituţiilor deja existente şi celor noi care vor fi create în subordinea autorităţii centrale pentru protecţia mediului. Astfel, actualele autorităţi competente pentru protecţia mediului din România sunt Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului de la nivel teritorial şi naţional, Administraţia Naţională "Apele Române" - ANAR, sprijinite de Garda Naţională de Mediu - GNM, care vor îndeplini împreună cerinţele impuse de prezenta strategie.

Se consideră necesară conştientizarea problematicii ridicate de siturile contaminate tuturor factorii interesaţi implicaţi în proces per ansamblu, pentru a se putea în final respecta obiectivele adoptate în strategie.

Deoarece strategia este structurată pe baza unei metode în paşi, diferitelor autorităţi le revin obligaţii şi responsabilităţi în paşi diferiţi, dar uneori consecutivi.

Potrivit principiului subordonării, autorităţile locale şi teritoriale, care au cunoştinţele generale şi de specialitate cele mai detaliate, sunt autorităţile competente pentru implementarea efectivă a cerinţelor strategiei.

Întregul proces este controlat şi supravegheat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împreună cu organismele specializate din subordine sau coordonare, avându-se în vedere următoarele:

a)dezvoltarea şi modernizarea subsistemului naţional integrat de monitorizare a solului şi a apei subterane din siturile contaminate;

b)să dezvolte şi să implementeze programe, prin campanii de sensibilizare, informare, educaţie în domeniul siturilor contaminate;

c)să formuleze o propunere pentru mecanismele de stimulare financiară şi economică, reducerea sau scutirea de taxe, impozite şi să aplice taxe de impozitare pentru neconformare, cu respectarea reglementărilor europene în domeniul ajutorului de stat;

d)să promoveze programele de măsuri pentru a reface siturile contaminate şi să ofere instrumente/mecanisme de punere în aplicare.

În cazul în care poluatorul nu a fost identificat, iar situl este un sit orfan sau abandonat, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor îşi va asuma responsabilitatea coordonării gestionării finanţării şi realizării remedierii siturilor contaminate.

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor va fi sprijinit de Guvernul României, ministerele şi alte autorităţi publice centrale sau locale cu responsabilităţi în implementarea acestei strategii, astfel:

a)Garda Naţională de Mediu;

b)Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

c)Administraţia Naţională "Apele Române";

d)autoritatea publică centrală pentru sănătate publică;

e)Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară;

f)autorităţile publice locale;

g)Ministerul Afacerilor Interne;

h)Ministerul Finanţelor Publice.

Obligaţiile şi responsabilităţile ministerelor şi altor autorităţi publice centrale sau locale nominalizate în implementarea strategiei vor face obiectul unei norme ulterioare aprobării strategiei.

În ceea ce priveşte proprietarii terenurilor, aria obligaţiilor şi responsabilităţilor este orientativă şi putem enumera astfel:

Proprietarii terenurilor trebuie:

a)să completeze şi să transmită autorităţii competente pentru protecţia mediului chestionarul de inventariere a siturilor contaminate şi să răspundă pentru veridicitatea celor declarate;

b)să execute, să transmită autorităţii competente pentru protecţia mediului evaluările de impact şi risc şi să răspundă pentru calitatea investigaţiilor;

c)să asigure finanţarea proiectării şi implementării acţiunilor corective/de remediere iniţiate de beneficiar sau notificate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului;

d)să îşi asume răspunderea legală pentru obţinerea tuturor actelor de reglementare cerute pentru remedierea siturilor contaminate;

e)să întocmească şi să depună la autoritatea competentă pentru protecţia mediului Declaraţia de validare a acţiunii corective, la finalizarea lucrărilor;

f)să întocmească şi să răspundă pentru calitatea datelor din rapoartele privind starea sitului.

De asemenea, în ceea ce priveşte aria obligaţiilor şi responsabilităţilor prin normele viitoare ale legislaţiei specifice pentru situri contaminate, aşa cum se regăsesc în plaiul de acţiuni, în acest sens, se are în vedere completarea cadrului legislativ cu următoarele:

a)conţinutul şi procedura de emitere a Notificării privind clasificarea ca "sit contaminat";

b)prevederi privind răspunderea pentru acţiunile de remediere, avându-se în vedere următoarele criterii:

A.acţiuni ale unui singur operator (un poluator);

B.acţiuni combinate ale operatorilor (mai mult decât un poluator);

C.răspunderea în comun cu statul;

D.răspunderea pentru situri orfane sau abandonate;

c)prevederi privind asigurări de mediu în proiectele de remediere a terenurilor contaminate;

d)tipurile de daune semnificative ce trebuie avute în vedere la evaluarea riscului;

e)modelul conceptual al sitului.

CAPITOLUL XI: Implementarea strategiei şi a planului de acţiune

Implementarea strategiei se face conform planului de acţiune detaliat în continuare, a obligaţiilor şi a răspunderilor prezentate în cuprinsul strategiei.

CAPITOLUL XII: Plan de acţiune

Obiectiv specific		Ţintă	Acţiuni necesare	Rezultat	Termen de realizare	Instituţie responsabilă	Surea de finanţare
Mediu	Reducerea suprafeţei ocupate de situri contaminate	Atingerea nivelului de risc acceptabil pentru sănătatea umană şi mediu pe flecare sit remediat	Prioritizarea siturilor contaminate	Eliminarea suprafeţelor contaminate	2050	MMAP/APM/ANPM/ ANAR/MS Proprietari/titulari situri	Fonduri structurale/ surse proprii/ împrumuturi/ bugetul de stat
			Investigarea detaliată a fiecărui sit contaminat
			Promovarea proiectului de remediere
			Analiza/aprobarea proiectului de remediere de către comitetul de coordonare
			Implementarea proiectului de remediere
			Evaluarea finalizării acţiunilor de remediere
		Asigurarea finanţării în funcţie de priorităţi	Alocarea fondurilor de finanţare de la buget şi fonduri europene cu prioritate pentru remedierea siturilor contaminate prioritare	Siturile prioritare sunt remediate.	Începând din 2016	MMAP/MDRAP/ Proprietari	Fonduri structurale/ surse proprii/ împrumuturi/ bugetul de stat
		Informaţii actualizate	Actualizarea anuală a listelor cu inventare	Inventar actualizat anual	După aprobarea strategiei	MMAP/ANPM	Bugetul de stat
	Îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu din zonele de amplasare şi implementarea unei gestionări unitare la nivel naţional	Calitatea factorilor de mediu, sol şi apă să nu mai fie afectată de contaminanţii de pe situri.	Program de monitorizare preremediere	Calitatea conformă a factorilor de mediu cu prevederile standardelor de mediu	La finalizarea fiecărui proiect de remediere	ANPM/APM/ANAR Proprietari/ titulari situri	Fonduri structurale/ surse proprii/ împrumuturi/ bugetul de stat
			Program de monitorizare pe durata realizării lucrărilor de remediere
			Program de monitorizare postremediere
			Monitorizare de validare
			Aplicarea legislaţiei specifice unitar la nivel naţional şi teritorial	Cadru unitar aplicat	Proiecte de remediere	ANPMAPM/ANAR	Bugetul de stat
Socio - economic	Remedierea siturilor contaminate trebuie făcută astfel încât să fie atinsă o stare corespunzătoare pentru folosinţa ulterioară planificată.	Reintroducerea în circuitul economic a suprafeţelor remediate	Adaptarea proiectului de remediere pentru viitoarea folosinţă a terenului remediat	Terenuri reutilizate	Stabilirea folosinţei viitoare pentru fiecare proiect de remediere	Autorităţi locale ANPM/APM	Fonduri structurale/ surse proprii/ împrumuturi/ bugetul de stat
	Asigurarea protecţiei resurselor de apă, a securităţii alimentare şi a sănătăţii umane	Protejarea resurselor de apă a securităţii alimentare şi a sănătăţii umane	Promovarea de acte de reglementare care să fie în concordanţă cu prevederile legale	Resurse de apă, securitate alimentară şi sănătate umană protejată	Specific fiecărui proiect pentru care se emit acte de reglementare	APM/ANAR/ DSP/OSPA	Bugetul de stat/ Venituri proprii
	Promovarea utilizării viitoare a siturilor remediate pentru dezvoltarea economică şi socială în detrimentul scoaterii din circuitul agricol şi silvic a terenurilor productive	Valorificarea viitoare a terenurilor remediate	Dezvoltarea pieţei "brownfield"	Scăderea presiunii asupra scoaterii din circuitul agricol/silvic a terenurilor	Începând cu anul 2016	Autorităţi locale/ proprietari	Surse proprii
	Informarea şi participarea publicului	Comunicare coerentă	Promovarea cadrului legal specific	Public informat şi participant la luarea deciziilor privind remedierea	După aprobarea strategiei	MMAP pentru iniţiere alte ministere/agenţii guvernamentale	Bugetul de stat/ surse proprii/ fonduri structurale
			Declaraţii publice privind investigarea	Public informat şi participant la luarea deciziilor privind remedierea	După aprobarea strategiei	APM/ANAR/ autorităţi locale/ proprietari	Bugetul de stat/ surse proprii/ fonduri structurale
			Transparenţă privind finanţarea proiectelor de remediere		După aprobarea strategiei	APM/ANAR/ autorităţi locale/ proprietari	Bugetul de stat/ surse proprii/ fonduri structurale
Tehnice	Dezvoltarea, armonizarea şi punerea în aplicare a cadrului legislativ pentru remedierea siturilor contaminate şi încurajarea reutilizării acestora cu prioritate	Proceduri clare de reglementare a remedierii siturilor contaminate	Promovarea legislaţiei specifice pentru situri contaminate	Cadru legal adaptat cerinţelor domeniului	După aprobarea strategiei	MMAP pentru iniţiere alte ministere/agenţii guvernamentale	Bugetul de stat
		Ghiduri/ normative/standarde specifice domeniului	Promovarea legislaţiei secundare	Ghiduri/normative/ standarde aprobate şi aplicate	După aprobarea strategiei	MMAP pentru iniţiere alte ministere/agenţii guvernamentale	Bugetul de stat
	Dezvoltarea capacităţii instituţionale pentru gestionarea siturilor contaminate	Gestionarea unitară la nivel naţional a proiectelor de remediere	Înfiinţarea serviciului situri contaminate în cadrul MMAP	Serviciu specializat în promovarea politicilor, strategiilor şi reglementărilor în domeniul siturilor contaminate	După aprobarea strategiei	MMAP	Bugetul de stat
			Înfiinţarea la nivel local de compartimente specializate în cadrul autorităţilor de mediu locale	Abordare coerentă a problematicii contaminării solului	După aprobarea strategiei	MMAP	Bugetul de stat
			Angajarea de personal competent şi calificat care să gestioneze problematica siturilor contaminate	Personal calificat şi competent	După aprobarea strategiei	MMAP/MS	Bugetul de stat
			Program special de instruire pentru personalul implicat	Personal instruit	După aprobarea strategiei	MMAP/MS	Bugetul de stat
	Dezvoltarea pieţei serviciilor în domeniul investigării şi remedierii siturilor contaminate	Promovarea competentei	Promovare cadru legal	Noi oportunităţi pentru locuri de muncă în servicii, precum şi noi oportunităţi de cercetare-dezvoltare	După aprobarea strategiei	MMAP	Bugetul de stat/surse proprii
	Dezvoltarea şi aplicarea celor mai bune tehnici existente, ce nu generează costuri excesive, pentru investigarea şi remedierea siturilor contaminate	Remediere durabilă	Impunerea prin legislaţie secundară a faptului că toate acţiunile de remediere vor corespunde BATNEEC, definit ca standard minimal	Terenurile sunt reabilitate folosind un volum minim de resurse naturale şi la un cost benefic pentru sănătatea umană, mediul natural şi mediul economic.	După aprobarea strategiei	MMAP/proprietari	Bugetul de stat/surse proprii/fonduri structurale

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 656 din data de 31 august 2015