NORMĂ nr. 17 din 14 martie 2016 privind stabilirea activităţilor, serviciilor şi operaţiunilor care se încadrează în categoria funcţiilor critice, criteriile pentru stabilirea liniilor de activitate de bază şi a serviciilor asociate, precum şi serviciile critice pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară poate să le ceară unui asigurător supus rezoluţiei
Având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. b) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2) şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 160 lit. h) şi k) din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor,
în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din şedinţa din data de 9 martie 2016,
Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă.
CAPITOLUL I: Definiţii şi domeniu de aplicare
Art. 1
(1)Prezenta normă reglementează:
a)criteriile privind stabilirea activităţilor, serviciilor sau operaţiunilor care se încadrează în categoria funcţiilor critice, precum şi criteriile pentru stabilirea liniilor de activitate care se încadrează în categoria liniilor de activitate de bază şi a serviciilor asociate;
b)serviciile critice sau facilităţile pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară poate să le ceară unui asigurător supus rezoluţiei pentru a permite unui destinatar să exercite în mod eficient o activitate care i-a fost transferată.
(2)Funcţiile critice sunt identificate de asigurător în contextul planului de redresare, ulterior de direcţia care exercită funcţia de rezoluţie în procesul de planificare a rezoluţiei şi de aplicare a măsurilor necesare recapitalizării asigurătorului în timp util.
(3)Serviciile critice sunt intrinsec legate de funcţiile critice, iar identificarea lor se face cu respectarea paşilor de identificare a funcţiilor critice.
Art. 2
În înţelesul prezentei norme, termenii şi expresiile utilizaţi/utilizate au semnificaţia prevăzută în Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare şi în Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor, precum şi următoarele semnificaţii:
a)activităţi, servicii sau operaţiuni - servicii şi relaţii cu terţii, precum şi operaţiuni şi activităţi furnizate terţilor;
b)economie reală - activităţile economice corelate cu activităţile de consum;
c)funcţie - set structurat de activităţi, servicii sau operaţiuni care sunt furnizate de asigurătorul supus rezoluţiei;
d)înlocuire a funcţiei - capacitatea asigurătorului de a înlocui furnizarea unei anumite funcţii la un nivel comparabil, în condiţii şi la o calitate comparabile cu cele vizate prin standardul stabilit la crearea acesteia şi într-un interval de timp rezonabil;
e)întrerupere a funcţiei - faptul că o funcţie nu mai este asigurată la un nivel comparabil, în condiţii şi la o calitate comparabile cu cele vizate prin standardul stabilit la crearea acesteia;
f)servicii asociate - o activitate sau grup de activităţi care nu generează un profit direct asigurătorului, dar care sprijină alte activităţi ale acestuia, contribuind astfel indirect la profitul societăţii;
g)servicii critice - activităţi, servicii sau operaţiuni desfăşurate în cadrul unui asigurător sau externalizate către terţi şi care, în cazul în care asigurătorul intră într-o situaţie de dificultate, ar conduce la incapacitatea asigurării continuităţii funcţiilor critice.
CAPITOLUL II: Criteriile privind stabilirea activităţilor, serviciilor sau operaţiunilor care se încadrează în categoria funcţiilor critice, precum şi criteriile pentru stabilirea liniilor de activitate care se încadrează în categoria liniilor de activitate de bază şi a serviciilor asociate
Art. 3
(1)Cadrul general al funcţiilor critice are la bază două elemente:
a)activităţile, serviciile sau operaţiunile furnizate de un asigurător către terţi care nu sunt afiliaţi acestuia;
b)imposibilitatea furnizării activităţilor, serviciilor sau operaţiunilor care are un impact semnificativ asupra activităţii terţilor, dând naştere la contagiune sau la scăderea încrederii participanţilor la piaţă, prin cel puţin una dintre situaţiile următoare:
1.(i)lipsa mecanismelor care să asigure continuitatea activităţilor, serviciilor, operaţiunilor asigurătorului;
2.(ii)lipsa furnizării serviciilor necesare terţilor în desfăşurarea activităţii acestora;
3.(iii)lipsa plăţii despăgubirilor/indemnizaţiilor;
4.(iv)deteriorarea situaţiei financiare a unui asigurător care conduce la vânzarea imediată a unor părţi însemnate de active deţinute de acesta, sub preţul de achiziţie, sau care îngreunează obţinerea de lichidităţi sau împrumuturi înaintea identificării unor surse alternative de creditare;
5.(v)rolul semnificativ al asigurătorului în calitate de terţă parte pe piaţa valorilor mobiliare, inclusiv în cazul operaţiunilor repo;
6.(vi)transferul integral sau parţial al riscurilor către o terţă parte, în special prin reasigurare, ce reprezintă o funcţie economică importantă.
(2)Îndeplinirea cumulativă a dispoziţiilor prevăzute la alin. (1) reprezintă funcţie critică.
Art. 4
Clasificarea funcţiilor critice în funcţie de importanţa activităţilor, serviciilor, operaţiunilor furnizate de un asigurător este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta normă.
Art. 5
(1)Caracterul critic al funcţiei poate fi determinat în două etape, astfel:
a)analiza impactului asupra întreruperii funcţiei astfel:
1.(i)impactul asupra terţilor care se bazează pe funcţia respectivă - dacă incapacitatea asigurării funcţiei are impact negativ direct asupra unui număr redus de contrapărţi care nu sunt sistemice din cauza dimensiunii şi interconexiunii dintre acestea, atunci funcţia nu este considerată critică;
2.(ii)impactul sistemic şi interconexiunea - dacă incapacitatea asigurării funcţiei are efecte adverse semnificative asupra economiei reale şi asupra sistemului asigurărilor, în special în ceea ce priveşte efectele de contagiune şi impactul asupra încrederii în piaţă;
3.(iii)efectul de contagiune - dacă incapacitatea asigurării funcţiei este de natură să perturbe sistemul asigurărilor şi, prin urmare, să afecteze clienţii şi încrederea lor în piaţă, dacă incapacitatea asigurării funcţiei are un efect de domino asupra numărului de participanţi la piaţa asigurărilor sau dacă piaţa funcţiei este crucială pentru alte pieţe;
b)evaluarea pieţei în raport cu funcţia respectivă, în special în ceea ce priveşte concentrarea şi înlocuirea funcţiei - dacă funcţia poate fi uşor înlocuită prin derularea acesteia de către alţi participanţi din piaţă, la un nivel comparabil, la o calitate comparabilă, la un cost acceptabil şi într-un interval de timp rezonabil, atunci nu este considerată funcţie critică.
(2)Criteriile de evaluare specifice impactului asupra terţilor cuprind următoarele elemente:
a)natura şi impactul activităţii:
1.(i)tipul funcţiei;
2.(ii)impactul la nivel global, naţional şi/sau regional;
3.(iii)numărul de clienţi şi contrapărţi;
b)relevanţa asigurătorului, luând în considerare următoarele:
1.(i)cota de piaţă;
2.(ii)interconexiunea cu alţi asigurători;
3.(iii)complexitatea - pentru evaluarea complexităţii unui asigurător sunt aplicaţi indicatori cuantificabili, cum ar fi cei utilizaţi în identificarea la nivel global a altor asigurători de importanţă sistemică;
4.(iv)desfăşurarea activităţii în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii;
c)natura clienţilor şi a părţilor interesate de funcţia respectivă - persoane fizice, juridice etc.;
d)impactul asupra perturbării funcţiei, a infrastructurii pieţei sau asupra serviciilor oferite clienţilor, luând în considerare:
1.(i)efectul asupra lichidităţii asigurătorului;
2.(ii)gradul de perturbare a activităţii asigurătorului, iar pe termen scurt necesarul de lichiditate;
3.(iii)identificarea contrapartidelor şi clienţilor;
4.(iv)viteza de reacţie a clienţilor;
5.(v)relevanţa pieţei asigurărilor în raport cu alte pieţe;
6.(vi)efectul asupra lichidităţii, operaţiunilor şi structurii altor pieţe;
7.(vii)efectul asupra altor contrapartide legate de principalii clienţi;
8.(viii)interconexiunea funcţiei cu alte servicii.
(3)Criteriile suplimentare specifice evaluării înlocuirii funcţiei se bazează pe următoarele:
a)evaluarea structurii pieţei şi a disponibilităţii de înlocuire a funcţiei:
1.(i)evaluarea structurii de concentrare a pieţei, respectiv numărul participanţilor în piaţă, inclusiv cota de piaţă, concurenţa sau participanţii unui grup care ar putea să preia funcţiile critice ale asigurătorului supus rezoluţiei;
2.(ii)dacă există alte funcţii şi pieţe care oferă, în linii mari, o funcţie echivalentă activităţii asigurătorului supus rezoluţiei;
b)dacă participanţii au capacitatea să preia toate activităţile sau clienţii;
c)evaluarea disponibilităţii altor participanţi care să preia activităţile şi motivele pentru care participanţii existenţi sau alţii noi găsesc activitatea atractivă în timp ce alţii nu sunt interesaţi;
d)evaluarea cerinţelor necesare pentru realizarea funcţiei şi analiza barierelor impuse de piaţă:
1.(i)evaluarea aranjamentelor organizaţionale sau a infrastructurii necesare care oferă funcţia respectivă, inclusiv evaluarea riscurilor, în cazul în care funcţia necesită o anumită specializare;
2.(ii)expertiza şi pregătirea angajaţilor în vederea dezvoltării funcţiei respective;
3.(iii)forma barierelor impuse de piaţă;
4.(iv)importanţa, poziţia sau reputaţia asigurătorului;
5.(v)costurile de înlocuire, respectiv identificarea ponderii funcţiei critice în cadrul activităţii asigurătorului, raportat la forţa de muncă, costurile fixe şi variabile, interconexiunile interne şi externe, complexitatea activităţii, dacă asigurătorul desfăşoară activităţi în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, cadrul de reglementare a funcţiei, în special autorizările/notificările/cerinţele de reglementare necesare, cum ar fi expunerile mari, precum şi alte impedimente legate de intrarea pe piaţă, de exemplu, concentrarea economică;
e)estimarea intervalului de timp necesar pentru alţi concurenţi de preluare a activităţii asigurătorului supus rezoluţiei în comparaţie cu intervalul de timp acceptat pentru înlocuire, astfel încât să nu existe perturbări semnificative în realizarea operaţiunii;
f)intervalul de timp solicitat de utilizatori cu privire la trecerea serviciilor către noul furnizor, paşii necesari şi costurile de mutare, în special costul suportat de participanţii din piaţă, în condiţiile în care au fost forţaţi să îşi schimbe furnizorul de servicii;
g)intervalul de timp aferent întreruperii furnizării de servicii afectează semnificativ participanţii la piaţă sau funcţionarea pieţei.
Art. 6
(1)Liniile de activitate de bază joacă un rol important în procesul de redresare şi rezoluţie. Planul de redresare trebuie să conţină, printre altele, o descriere detaliată a proceselor de determinare a valorii şi vandabilitatea liniilor de activitate de bază, operaţiunile şi activele asigurătorului.
(2)Planul de rezoluţie trebuie să conţină o prezentare a operaţiunilor critice ale asigurătorului supus rezoluţiei şi liniile de activitate de bază şi dovada că atât funcţiile critice, cât şi liniile de activitate de bază pot fi separate din punct de vedere juridic şi economic, astfel încât continuitatea să fie asigurată şi după intrarea într-o situaţie de dificultate.
(3)Asigurătorul, în cadrul planului de redresare, stabileşte liniile de activitate de bază prin aplicarea unor criterii cantitative şi calitative. În acest sens, criteriile cantitative şi calitative, care pot fi utilizate pentru determinarea liniilor de activitate de bază, sunt:
a)criterii cantitative:
1.(i)ponderea deţinută în primele brute câştigate din activitatea de asigurare şi reasigurare în cadrul grupului;
2.(ii)ponderea deţinută în rezultatul tehnic aferent activităţii de asigurare şi reasigurare;
3.(iii)fondurile proprii de bază care includ excedentul de active faţă de obligaţii, evaluate în conformitate cu art. 52 din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, din care se scade valoarea acţiunilor proprii deţinute, precum şi datoriile subordonate;
4.(iv)prima brută subscrisă pe fiecare linie de activitate şi monedă de subscriere, precum şi partea din rezultatul exerciţiului înainte de impozitare;
5.(v)ponderea deţinută de plasamentele financiare în total plasamente;
6.(vi)cota de piaţă deţinută de asigurător;
7.(vii)ponderea deţinută de rezerva de daune aferente activităţii de asigurare în total plasamente financiare şi partea din rezerva de daune aferentă contractelor cedate în reasigurare;
8.(viii)eficienţa costurilor;
b)criterii calitative:
1.(i)impactul strategic/importanţa asigurătorului pentru grupul din care face parte;
2.(ii)volumul estimat al primelor brute câştigate din activitatea de asigurare şi reasigurare pentru o perioadă de minimum 3 ani consecutivi;
3.(iii)sursele de finanţare/lichiditate;
4.(iv)strategia grupului şi cultura organizaţională;
5.(v)interesul asiguraţilor pentru produsele de asigurare oferite de asigurător.
Art. 7
(1)Cadrul general privind funcţiile sau activităţile externalizate ale asigurătorului, incluse în categoria funcţiilor critice, are la bază următoarele elemente:
a)activităţile, serviciile sau operaţiunile realizate fie de un terţ afiliat, fie de un furnizor extern de servicii;
b)activităţile, serviciile sau operaţiunile realizate de unul sau mai mulţi terţi afiliaţi;
c)deteriorarea bruscă a activităţilor, serviciilor sau operaţiunilor care reprezintă un impediment major în exercitarea funcţiilor critice sau care conduce la falimentul asigurătorului.
(2)Îndeplinirea cumulativă a dispoziţiilor prevăzute la alin. (1) reprezintă o funcţie critică. Caracterul critic al funcţiilor sau activităţilor externalizate ale asigurătorului poate fi determinat în conformitate cu etapele prevăzute la art. 5 alin. (1).
Art. 8
În categoria funcţiilor sau activităţilor externalizate ale asigurătorului sunt incluse următoarele funcţii critice:
a)servicii financiare:
1.(i)servicii de actuariat şi managementul riscului;
2.(ii)managementul activelor;
3.(iii)gestionarea daunelor;
b)servicii operaţionale:
1.(i)resurse umane;
2.(ii)tehnologia informaţiei;
3.(iii)administrarea investiţiilor imobiliare;
4.(iv)servicii juridice, de audit intern şi de conformitate.
CAPITOLUL III: Serviciile critice sau facilităţile pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară poate să le ceară asigurătorului supus rezoluţiei
Art. 9
(1)Direcţia care exercită funcţia de rezoluţie evaluează serviciile critice sau facilităţile pentru a permite destinatarului administrarea eficace a activităţilor care i-au fost transferate.
(2)Analiza unui serviciu critic sau a unor facilităţi se poate face pe baza evaluării următoarelor elemente:
a)impactul intrării în dificultate a unui serviciu asupra uneia sau mai multor funcţii critice - un serviciu este considerat critic, atunci când intrarea în dificultate conduce la apariţia unui impediment serios asupra performanţei uneia sau mai multor funcţii critice specifice beneficiarului de servicii;
b)înlocuirea serviciului - acest lucru necesită o evaluare a modului în care sunt afectate funcţiile critice şi cât de repede poate fi înlocuit serviciul respectiv, inclusiv intenţia şi capacitatea furnizorului de servicii interne sau externe să ofere servicii comparabile, la o calitate comparabilă şi la un cost acceptabil.
Art. 10
(1)Direcţia care exercită funcţia de rezoluţie poate solicita asigurătorului supus rezoluţiei să furnizeze informaţii cu privire la cel puţin următoarele servicii critice sau facilităţi:
1.resurse umane:
(i)gestionarea informaţiilor privind personalul, inclusiv contractele de muncă şi remunerarea;
(ii)comunicarea internă şi responsabilităţi;
2.tehnologia informaţiei:
(i)echipamente informatice şi de comunicaţii;
(ii)prelucrarea şi stocarea datelor;
(iii)plan de recuperare în caz de dezastru;
(iv)administrarea licenţelor de software şi de aplicaţii informatice;
(v)accesul la datele şi infrastructura administrate de un furnizor extern;
(vi)mentenanţa aplicaţiilor informatice, inclusiv fluxul datelor şi informaţiilor;
(vii)generarea de rapoarte;
(viii)asistenţă pentru utilizatori;
(ix)alte infrastructuri informatice, staţii de lucru, telecomunicaţii, servere, centre de date şi servicii conexe;
3.proceduri interne privind identificarea şi procesarea tranzacţiilor, în special acţiuni pentru prevenirea spălării banilor;
4.administrarea bunurilor imobiliare şi a spaţiilor conexe:
(i)spaţii de birouri şi depozitare;
(ii)spaţii conexe;
(iii)securitatea şi controlul accesului;
(iv)administrarea portofoliului de bunuri imobiliare;
5.servicii juridice şi funcţia de conformitate:
(i)asistenţă juridică;
(ii)asistenţă pentru conformitate;
6.servicii asociate activităţii de investiţii:
(i)coordonarea, administrarea şi gestionarea investiţiilor;
(ii)coordonarea, administrarea şi gestionarea planului de finanţare, inclusiv activele constituite şi utilizate drept garanţie;
(iii)raportarea periodică a indicatorilor de lichiditate/fonduri proprii de bază/SCR/MCR/rezerve tehnice;
7.managementul activelor şi obligaţiilor:
(i)plata despăgubirilor/indemnizaţiilor;
(ii)recuperarea despăgubirilor de la reasigurător;
8.evaluarea şi gestionarea riscurilor:
(i)administrarea riscurilor în mod agregat, la nivelul liniilor de activitate sau pe tipuri de risc;
(ii)rapoarte privind evaluarea şi gestionarea riscurilor;
9.rapoarte ale serviciilor de actuariat externalizate.
(2)Serviciile critice sau facilităţile menţionate la alin. (1) sunt furnizate în conformitate cu termenii contractuali deja agreaţi, inclusiv din punctul de vedere al valabilităţii contractului, în situaţia în care respectivele servicii şi facilităţi au fost furnizate asigurătorului supus rezoluţiei potrivit unui contract încheiat în perioada imediat anterioară aplicării acţiunii de rezoluţie.
CAPITOLUL IV: Dispoziţii finale
Art. 11
Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.
-****-

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

ANEXĂ: Clasificarea funcţiilor critice în funcţie de importanţa activităţilor, serviciilor sau operaţiunilor furnizate de un asigurător
CAPITOLUL I: Asigurări necesare terţilor, la nivel de produs de asigurare
a)asigurarea prejudiciilor produse terţilor;
b)asigurarea mijloacelor de transport aeriene;
c)asigurarea mijloacelor de transport maritime;
d)asigurarea de credite personale;
e)asigurarea de sănătate;
f)asigurarea de credite de export şi garanţii;
g)asigurarea mijloacelor de transport auto;
h)asigurarea privind indemnizaţia creditelor ipotecare;
i)asigurarea privind acoperirea clădirilor, inclusiv riscurile de catastrofă;
j)asigurarea de călătorii.
CAPITOLUL II: Despăgubiri/Indemnizaţii
(1)_
a)anuităţi (variabile sau fixe);
b)aranjament financiar care prevede plăţi periodice;
c)pensii pentru limită de vârstă;
d)compensarea lucrătorilor;
e)asigurarea de îngrijire pe termen lung;
f)asigurarea de viaţă cu componentă investiţională;
g)asigurarea de viaţă la termen;
h)asigurarea obligatorie de sănătate;
i)asigurarea de răspundere;
j)asigurarea de protecţie.
(2)Factorii luaţi în considerare la evaluarea plăţilor aferente unei clase specifice de asigurare sunt critici, dacă:
1.(i)asiguratul/contractantul/beneficiarul are dreptul de răscumpărare a poliţei de asigurare pentru obţinerea sumelor economisite sau de accelerare a încasării sumelor cuvenite la scadenţă;
2.(ii)răscumpărarea poliţei de asigurare, respectiv accelerarea încasării sumelor cuvenite la scadenţă sunt necesare asigurării stabilităţii financiare a terţilor;
3.(iii)demersurile asiguraţilor/contractanţilor/beneficiarilor care acţionează individual sau în masă nu respectă prevederile contractuale în cazul înregistrării de către asigurător a unei situaţii de criză;
4.(iv)nu există alte surse de finanţare a pierderilor suferite de asiguraţi/contractanţi/beneficiari.
CAPITOLUL III: Investiţii şi împrumuturi acordate
a)obligaţiuni de stat;
b)obligaţiuni corporative;
c)acţiuni listate;
d)acţiuni nelistate;
e)credite pe termen scurt, pe termen lung, cu scadenţă reziduală;
f)activitate captivă/fronting.
CAPITOLUL IV: Instrumente derivate
a)contracte swap şi forward pe rata dobânzii;
b)contracte swap şi forward pe curs de schimb valutar;
c)contracte futures;
d)alte instrumente derivate, indici financiari sau indicatori financiari, care pot fi decontate fizic ori în fonduri băneşti etc.
CAPITOLUL V: Reasigurare
a)contracte facultative sau tratate de reasigurare;
b)coasigurare;
c)tratate de reasigurare proporţionale: cotă-parte sau surplus;
d)tratate de reasigurare neproporţionale: excedent de daună;
e)reasigurare financiară.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 213 din data de 23 martie 2016