DECIZIE nr. 106 din 10 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Traian Bărdăuş în Dosarul nr. 18.543/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 551D/2014.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
5. Prin Încheierea din 29 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 18.543/281/2007, Judecătoria Ploieşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Excepţia a fost ridicată de Traian Bărdăuş cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 încalcă prevederile constituţionale referitoare la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, la egalitatea în drepturi, la prezumţia de nevinovăţie şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece redactarea lor este lapidară, nu explicitează termenii utilizaţi şi creează posibilitatea săvârşirii unor abuzuri în aplicarea legii de către autorităţile în drept, procurori şi judecători. Astfel, arată că formularea neclară a textului de lege criticat lasă loc arbitrarului, întrucât rămâne la latitudinea fiecărui complet de judecată şi a fiecărui procuror să aprecieze ce presupun, în cauza respectivă, sintagmele "cu încălcarea legii" şi "conform legii". Practic, condamnarea unei persoane este lăsată la aprecierea instanţei, însă nu după principiul aplicării în mod egal şi unitar a legii, ci potrivit interpretării acesteia de la caz la caz, situaţie care contravine în mod evident principiului egalităţii cetăţenilor consacrat de art. 16 din Constituţie şi, în special, al egalităţii în faţa legii, cu atât mai mult cu cât sistemul nostru de drept nu se ghidează după jurisprudenţă, aceasta neechivalând cu legea - fiind încălcate, astfel, şi dispoziţiile art. 124 din Legea fundamentală. Textul de lege fiind defectuos redactat, lipsa de claritate a termenilor folosiţi de legiuitor determină şi încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, în sensul că prin simpla acordare de subvenţii cu încălcarea legii se prezumă obţinerea unui folos necuvenit. De asemenea, sintagma "obţinerea [...] pentru altul" nu îşi are rostul, în condiţiile în care, dacă se acordă subvenţia, în mod evident, aceasta este în interesul altuia, şi anume al celui care primeşte subvenţia. Autorul excepţiei consideră că, tocmai din cauza acestor exprimări neclare şi ambigue, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul art. 10 al Legii nr. 78/2000 acordarea de credite şi utilizarea acestora, întrucât aceleaşi dispoziţii care se referă la subvenţii se refereau şi la credite şi erau evident neconstituţionale. Pe cale de consecinţă, dacă aceste dispoziţii au fost neconstituţionale în ceea ce priveşte creditele, acelaşi regim juridic trebuie să îl aibă şi subvenţiile.
7. Judecătoria Ploieşti - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 683/2005 şi nr. 1.020/2012. Mai arată că modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 sunt constituţionale. În acest sens, face trimitere la deciziile nr. 104/2008 şi nr. 1.020/2012 ale Curţii Constituţionale.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, modificate prin art. 79 pct. 6 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: [...] b) acordarea de subvenţii cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform legii, a respectării destinaţiei subvenţiilor;".
13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 683 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 13 ianuarie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 124 din Constituţie şi a reţinut că reglementarea care incriminează fapta de a acorda subvenţii cu încălcarea legii, respectiv de a nu urmări, conform legii, destinaţiile subvenţiilor, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, nu aduce atingere principiilor constituţionale care guvernează înfăptuirea justiţiei, neafectând în vreun fel imparţialitatea, unicitatea, egalitatea şi independenţa acesteia.
15. De asemenea, prin Decizia nr. 1.020 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 10 ianuarie 2013, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 nu aduc atingere nici prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai constatat că, în ceea ce priveşte invocarea, ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate, a art. 16 din Legea fundamentală, o atare încălcare nu poate fi reţinută, întrucât principiul egalităţii cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit. În plus, modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate de către procuror şi instanţa de judecată nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
16. Astfel, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei potrivit căreia dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 stabilesc un regim discriminatoriu între persoanele cercetate penal în funcţie de modul de interpretare a organului judiciar, întrucât dispoziţiile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor care au săvârşit faptele incriminate prin respectiva normă penală, cu consecinţele şi în împrejurările stabilite de lege. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, şi Decizia nr. 1.017 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 26 iulie 2010, principiul consacrat de art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.
17. În ceea ce priveşte sintagmele "cu încălcarea legii" şi "conform legii", acestea se raportează la regimul juridic al subvenţiilor, regim care este stabilit de legiuitor, atât sub aspectul acordării subvenţiilor, cât şi sub aspectul respectării destinaţiei acestora, astfel că nu poate fi reţinută nici critica referitoare la lipsa de claritate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
18. De asemenea, incriminarea faptelor de acordare de subvenţii cu încălcarea legii şi de neurmărire, conform legii, a respectării destinaţiei subvenţiilor nu aduce nicio atingere prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, potrivit căruia "până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată".
19. De altfel, criticile formulate în cauză de autorul excepţiei se bazează pe compararea formei actuale a textului art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu forma anterioară modificării acestuia prin Legea nr. 69/2007 [privind modificarea lit. b) şi c) ale art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 29 martie 2007, formă în care erau incriminate - pe lângă faptele de acordare de subvenţii cu încălcarea legii şi de neurmărire, conform legii, a respectării destinaţiei subvenţiilor - şi acordarea de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor şi neurmărirea creditelor restante. Or, simplul fapt că legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 incriminările referitoare la creditare, nu constituie, în sine, un motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiilor referitoare la subvenţii din acelaşi text de lege.
20. Totodată, autorul excepţiei este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare de către procuror şi instanţa de judecată a dispoziţiilor de lege criticate. Eventualele greşeli de aplicare a legii nu pot constitui însă motive de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Traian Bărdăuş în Dosarul nr. 18.543/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 269 din data de 22 aprilie 2015