Document embed

DECIZIE nr. 726 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (6), art. 8 alin. (1), art. 24 alin. (4), art. 30 alin. (1) lit. j), art. 39, art. 41, art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (2) şi art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, în ansamblul lor şi, în special, a prevederilor art. 44 din acestea

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 8, art. 24 alin. (4), art. 29 lit. j), art. 39, art. 41, art. 49, art. 50 alin. (2) şi art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, excepţie ridicată de Elena Simion şi Stelian Simion în Dosarul nr. 6.566/94/2012 al Judecătoriei Buftea şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 172D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorii excepţiei, precum şi preşedintele Asociaţiei de proprietari a blocului D Buftea, cu împuternicire la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, Asociaţia de proprietari a blocului D Buftea, prin reprezentant, a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei, invocând în acest sens considerentele Deciziei nr. 516 din 9 octombrie 2014, precum şi un set de acte din care rezultă întârzieri la plata facturilor către furnizori.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorilor excepţiei. Autorul Stelian Simion solicită admiterea excepţiei, susţinând, în esenţă, următoarele: art. 6 din Legea nr. 230/2007 este neconstituţional deoarece nicio instanţă de judecată nu face comunicarea încheierii de înfiinţare a asociaţiei de proprietari către cei care nu sunt înscrişi în asociaţie, din acest motiv recursul său fiind respins; art. 8 din Legea nr. 230/2007 aduce atingere dreptului de proprietate deoarece permite modificarea, cu un cvorum de două treimi, a acordului de asociere; art. 24 din Legea nr. 230/2007 este neconstituţional deoarece asociaţia ia măsuri şi în numele acelora care nu sunt membri; art. 30 din Legea nr. 230/2007 este neconstituţional deoarece penalizările sunt stabilite abuziv, constituind sancţiuni în sine, fără a fi percepute de fapt de către furnizori; art. 39 este neconstituţional deoarece în temeiul acestuia o majoritate impune soluţii abuzive unei minorităţi; spaţiile din clădire ar trebui folosite conform destinaţiei acestora, iar nu în scopul hotărât de o minoritate; autorii sunt supuşi unei discriminări deoarece taxa judiciară de timbru pentru cererile de chemare în judecată se plăteşte numai de către aceştia, iar nu şi de asociaţie. Celălalt autor al excepţiei îşi însuşeşte punctul de vedere anterior expus.

5. Reprezentantul Asociaţiei de proprietari a blocului D Buftea solicită respingerea excepţiei, arătând că a depus concluzii scrise în acest sens.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007. Referitor la celelalte prevederi criticate, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ce priveşte dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 230/2007, criticat pentru o pretinsă lipsă de previzibilitate, se arată că din interpretarea sistematică a acestuia cu prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, norma devine previzibilă. În plus, fiind vorba despre o procedură necontencioasă, care se soluţionează potrivit art. 534 alin. (4) din Codul de procedură civilă, apelul împotriva încheierii se poate face de orice persoană interesată, astfel că nu se încalcă accesul liber la justiţie. Criticile formulate cu privire la dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 230/2007 excedează competenţei de soluţionare a Curţii Constituţionale. Cu privire la celelalte texte criticate se solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, potrivit jurisprudenţei Curţii în materie, apreciindu-se referitor la art. 41 din Legea nr. 230/2007 că acesta păstrează un just echilibru între interesele proprietarilor afectaţi şi cele ale asociaţiei, lucrările efectuându-se în urma unei expertize. Nu se aduce astfel atingere dreptului de proprietate, care nu este afectat în substanţa sa.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 5 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.566/94/2012, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6, art. 8, art. 24 alin. (4), art. 29 lit. j), art. 39, art. 41, art. 49, art. 50 alin. (2) şi art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007. Excepţia a fost invocată de Elena Simion şi Stelian Simion într-o cauză având ca obiect o acţiune în pretenţii, respectiv obligarea autorilor la plata cheltuielilor de întreţinere restante şi neachitate, precum şi a penalităţilor de întârziere, acţiune introdusă de asociaţia de proprietari din imobilul în care locuiesc autorii.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată că art. 6 din Legea nr. 230/2007 este neconstituţional, deoarece comunicarea încheierii de constituire a asociaţiei de proprietari nu se face către toţi proprietarii din condominiu, astfel încât aceştia să o poată ataca. Art. 8 din Legea nr. 230/2007 este neconstituţional deoarece pentru modificarea sau completarea statutului ori a acordului de asociere este necesar acordul a 2/3 din numărul proprietarilor membri ai asociaţiei, iar nu acordul tuturor proprietarilor din imobil. Totodată, art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 aduce atingere dreptului de proprietate deoarece hotărârile adunării generale a asociaţiei de proprietari sunt obligatorii şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei. Art. 30 alin. (1) lit. (j) [indicat din eroare ca fiind art. 29 lit. j)] şi art. 49 din Legea nr. 230/2007, care reglementează cu privire la stabilirea sistemului propriu de penalizări pentru restanţe la plata cheltuielilor asociaţiei, aduc atingere dreptului de proprietate al persoanelor care nu sunt membri ai asociaţiei. Art. 39 şi art. 41 din Legea nr. 230/2007 aduc atingere dreptului de proprietate privată deoarece utilizarea proprietăţii comune de către terţi, precum şi modificările constructive şi utilizarea în alte scopuri a unor pârii sau elemente de construcţie ale clădirii nu necesită acordul tuturor proprietarilor din clădire. Art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 creează o inegalitate între asociaţie şi proprietar, întrucât acţiunea în justiţie promovată de asociaţie este scutită de taxă de timbru, pe când acţiunea în justiţie introdusă de proprietar este supusă timbrării. Art. 51 din Legea nr. 230/2007 încalcă dreptul de proprietate privată deoarece se poate înscrie un privilegiu în registrul de publicitate imobiliară la simpla cerere a preşedintelui asociaţiei de proprietari pentru o sumă datorată cu titlu de restanţă, care nu este cuprinsă într-un titlu executoriu.

9. Autorii mai arată că Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, şi, în special, art. 44 din aceste norme, sunt neconstituţionale deoarece preiau articolele menţionate din Legea nr. 230/2007 cu privire la care s-au formulat anterior criticile.

10. Judecătoria Buftea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate stabilind limitele dreptului de proprietate, fără a aduce atingere substanţei acestuia. Administrarea unui condominiu presupune adoptarea unor măsuri cu majoritate de voturi şi stabilirea unor obligaţii în sarcina tuturor proprietarilor, astfel încât să se asigure exercitarea normală a dreptului de proprietate comună pe cote-părţi stabilă şi forţată, precum şi funcţionarea permanentă a acestor spaţii şi servicii comune.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Avocatul Poporului apreciază că prevederile Legii nr. 230/2007 sunt constituţionale, invocând considerentele ce stau la baza deciziilor Curţii Constituţionale nr. 393 din 19 martie 2009, nr. 402 din 19 martie 2009, nr. 1.117 din 8 septembrie 2011 şi nr. 519 din 15 mai 2012. Excepţia de neconstituţionalitate a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, este inadmisibilă.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de Asociaţia de proprietari a blocului D Buftea, concluziile autorilor excepţiei, ale reprezentantului celeilalte părţi şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 6, art. 8, art. 24 alin. (4), art. 29 lit. j), art. 39, art. 41, art. 49, art. 50 alin. (2) şi art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007. Curtea observă, referitor la conţinutul indicat de autori ca fiind al art. 29 lit. j) din Legea nr. 230/2007, că acesta se regăseşte, în realitate, în art. 30 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 230/2007. Curtea mai reţine că autorii formulează critici doar cu privire la art. 6 alin. (6), art. 8 alin. (1), art. 24 alin. (4), art. 30 alin. (1) lit. j), art. 39, art. 41, art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (2) şi art. 51 din Legea nr. 230/2007. Totodată, sunt criticate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, în ansamblul lor, şi, în special, prevederile art. 44 din acestea. De asemenea, Curtea constată că art. 6 alin. (6) din Legea nr. 230/2007 a fost modificat prin art. 66 din capitolul II al titlului IV din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Întrucât data dobândirii personalităţii juridice de către asociaţia de proprietari este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012, Curtea se va pronunţa cu privire la art. 6 alin. (6) din Legea nr. 230/2007 în forma anterioară modificării.

16. Având în vedere toate aspectele anterior menţionate, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor art. 6 alin. (6) ce reglementează calea de atac a recursului împotriva încheierii de constituire a asociaţiei de proprietari, art. 8 alin. (1) privind cvorumul necesar pentru modificarea sau completarea statutului sau acordului de asociere, art. 24 alin. (4), art. 30 alin. (1) lit. j) şi art. 39 referitor la condiţiile utilizării de către terţi a proprietăţii comune, art. 41 referitor la modul în care se vor face modificările constructive şi utilizarea în alte scopuri a unor părţi sau elemente de construcţie ale clădirii, art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (2) şi art. 51 privind instituirea unui privilegiu imobiliar cu rang prioritar din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, precum şi a prevederilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2008, în ansamblul lor, şi, în special, a prevederilor art. 44 din acestea.

17. Dispoziţiile art. 24 alin. (4), art. 30 alin. (1) lit. j), art. 49 alin. (1) şi art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 au următorul cuprins:

- Art. 24 alin. (4): "Hotărârile adunării generale a asociaţiei de proprietari sunt obligatorii şi pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenţi la adunarea generală, precum şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari.";

- Art. 30 alin. (1) lit. j): "Comitetul executiv, reprezentat de preşedintele asociaţiei de proprietari, are următoarele atribuţii:

[...]

j) stabileşte sistemul propriu de penalizări ale asociaţiei de proprietari pentru restanţele afişate pe lista de plată ce privesc cheltuielile asociaţiei de proprietari, conform prevederilor legale";

- Art. 49 alin. (1): Asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat.";

- Art. 50 alin. (2): Acţiunea asociaţiei de proprietari este scutită de taxă de timbru."

18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (6), art. 8 alin. (1), art. 39, art. 41 şi art. 51 din Legea nr. 230/2007, Curtea observă că obiectul cauzei în care a fost ridicată îl constituie obligarea autorilor la plata cheltuielilor de întreţinere restante şi neachitate, precum şi a penalităţilor de întârziere. Aşa fiind, textele de lege anterior menţionate nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei.

20. Totodată, Curtea constată că în cauză s-a ridicat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2008, în ansamblul lor, şi, în special, a prevederilor art. 44 din acestea. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiectul excepţiei îl formează legile sau ordonanţele, ca acte normative de reglementare primară, şi nu actele de reglementare secundară, respectiv hotărâri de guvern.

21. Din această perspectivă, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (6), art. 8 alin. (1), art. 39, art. 41 şi art. 51 din Legea nr. 230/2007, precum şi ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, în ansamblul lor, şi, în special, a prevederilor art. 44 din acestea.

22. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (4), art. 30 alin. (1) lit. j) şi art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 prin raportare la dispoziţiile art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în cazul unui imobil cu mai multe locuinţe, proprietarii deţin, pe lângă dreptul de proprietate individuală asupra apartamentelor sau spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă şi un drept de proprietate comună pe cote-părţi stabilă şi forţată asupra celorlalte spaţii dintr-un condominiu. Pornind de la această stare de coproprietate forţată asupra părţilor comune ale imobilului, precum şi de la necesitatea reprezentării intereselor proprietarilor în raporturile cu terţii furnizori de servicii, legiuitorul a reglementat posibilitatea înfiinţării asociaţiilor de proprietari, structuri asociative cu personalitate juridică ce au ca scop administrarea, folosirea, întreţinerea şi exploatarea imobilului în interesul tuturor proprietarilor.

23. Curtea observă că, din perspectiva scopului anterior menţionat, care nu poate fi calificat decât ca legitim, caracterul obligatoriu al hotărârii asociaţiei de proprietari şi pentru proprietarii care nu sunt membri, precum şi posibilitatea de a se stabili un sistem propriu de penalizări reprezintă măsuri adecvate, necesare şi care păstrează un just echilibru între interesul colectiv al proprietarilor şi cel individual al fiecărui proprietar în parte. În sensul celor anterior reţinute, Curtea observă că, potrivit art. 26 din Legea nr. 230/2007, oricare dintre proprietari poate ataca în justiţie respectiva hotărâre, dacă apreciază că aceasta este de natură să producă daune intereselor sale, şi să ceară instanţei suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea litigiului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009).

24. Curtea mai observă că legiuitorul a permis stabilirea de către asociaţia de proprietari a unui sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, reglementând un maximum cu privire la cuantumul acestora, respectiv de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat, precum şi cu privire la perioada de la care se vor aplica - numai după o perioadă de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată. Potrivit art. 25 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, sumele rezultate din aplicarea penalităţilor de întârziere vor face obiectul fondului de penalităţi al asociaţiei de proprietari şi se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociaţiei de proprietari de către terţi şi pentru cheltuieli de reparaţii ale proprietăţii comune sau pentru alte cheltuieli de natură administrativă. Curtea constată că textul de lege criticat instituie o măsură de protecţie a proprietarilor care-şi plătesc la termen cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari. În lipsa unei astfel de reglementări s-ar putea ajunge în situaţia ca aceştia să nu mai beneficieze de serviciile contractate cu terţii ori să suporte penalităţile ce rezultă din neplata la termen a serviciilor de către alţi proprietari. Aşadar, această măsură sancţionează pe de-o parte comportamentul culpabil al proprietarilor, iar pe de altă parte protejează colectivitatea fără a aduce atingere justului echilibru între interesele concurente. Aşa fiind, nu poate fi primită critica privind încălcarea dreptului de proprietate aparţinând autorilor excepţiei, prevederile legale criticate fiind în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

25. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, criticate din perspectiva existenţei unei inegalităţi între asociaţie şi proprietar sub aspectul obligaţiei de a plăti taxa de timbru în cazul acţiunilor în justiţie, obligaţie care incumbă numai proprietarului, Curtea observă că scutirea de la plata taxei de timbru reprezintă o facilitate fiscală acordată de legiuitor asociaţiilor de proprietari numai cu privire la acţiunile ce decurg din neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei. Instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu este însă contrară prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece atât obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură. În cauză, tratamentul juridic diferit se impune pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivă şi raţională, şi anume necesitatea recuperării de către asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere cu mai multă uşurinţă, ţinând cont atât de posibilitatea existenţei unui număr mare de datornici, de debitele mari pe care aceştia le au, cât şi de consecinţele grave ale neachitării acestora. Raţiunea pentru care asociaţiile de proprietari beneficiază de scutirea de la plata taxei de timbru constă în înlesnirea recuperării sumelor de bani ce reprezintă cotele de întreţinere restante, fapt de care depinde însăşi administrarea imobilului.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (6), art. 8 alin. (1), art. 39, art. 41 şi art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, în ansamblul lor, şi, în special, a prevederilor art. 44 din acestea, excepţie ridicată de Elena Simion şi Stelian Simion în Dosarul nr. 6.566/94/2012 al Judecătoriei Buftea.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în dosarul aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 24 alin. (4), art. 30 alin. (1) lit. j), art. 49 alin. (1) şi art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Buftea şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 163 din data de 9 martie 2015