Document embed

DECIZIE nr. 327 din 12 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Ingrid Alina Tudora	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Andras Morosan în Dosarul nr. 1.212/117/2012 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 638D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia şi judecarea cauzei în lipsă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, prin care Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 sunt neconstituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 27 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.212/117/2012, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată de Andras Morosan într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că, potrivit Legii nr. 10/2001, în măsura în care restituirea imobilului preluat în mod abuziv nu este posibilă în natură, se va acorda un alt imobil în compensare, această măsură având prioritate faţă de altele. Legea nr. 165/2013 aduce însă "serioase modificări asupra întregului proces de restituire", în special cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, care este restricţionată la compensarea prin puncte. În acest context, apreciază că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 potrivit cărora dispoziţiile acestei legi se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, aduc atingere art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece Legea nr. 165/2013 este o lege civilă, astfel încât ea nu poate produce efecte juridice decât pentru viitor, urmând ca procesele în curs de judecată în această materie să fie finalizate potrivit legii în vigoare la data intentării acţiunii.

7. Tribunalul Cluj - Secţia civilă consideră că textul de lege criticat nu încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, însă art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduce prejudicii persoanelor care au depus probe în sensul restituirii în echivalent a imobilelor preluate abuziv.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, prin care legiuitorul a dispus ca normele noului act normativ să se aplice şi proceselor aflate pe rolul instanţelor având ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv, sunt retroactive. Astfel, în temeiul art. 4 coroborat cu art. 33 din Legea nr. 165/2013, în cele mai multe cauze a fost ridicată, din oficiu, excepţia prematurităţii acţiunilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. În aceste condiţii, Avocatul Poporului apreciază că s-a acţionat, de fapt, asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 830/2008. Or, neretroactivitatea legii impune ca o lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform prevederilor legii anterioare, ci doar acţiunilor care se efectuează după intrarea în vigoare a acesteia, rămânând valabile cele efectuate în perioada activităţii legii vechi. O abordare diferită a principiului neretroactivităţii legii ar însemna a-i solicita subiectului de drept, încă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, o anumită conduită care nu era prevăzută de lege. Prin urmare, noua lege nu poate interveni asupra proceselor aflate în curs de judecată pe rolul instanţelor, întrucât o astfel de modificare nu face decât să creeze confuzii în înţelegerea şi aplicarea corectă a principiului constituţional al neretroactivităţii legilor.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, art. 3, art. 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia şi reţinut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea constată că acesta critică, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora dispoziţiile acestei legi se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, prin raportare la art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ, articol care, în forma sa iniţială, criticată de autorul excepţiei ca fiind neconstituţională, prevedea că, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acorda era compensarea prin puncte. Ca atare, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013.

13. Astfel, Curtea reţine că la data sesizării sale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 avea următorul cuprins: "În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.";

- Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi."

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că stadiul procesual în care se afla autorul acesteia la data sesizării instanţei de contencios constituţional este acela de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva dispoziţiei de respingere a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dispoziţie emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

16. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine că Legea nr. 165/2013 aduce "serioase modificări asupra întregului proces de restituire", în special cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, care este restricţionată la compensarea prin puncte. În acest context, Curtea reţine că, în vederea finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, Legea nr. 165/2013 instituie două forme de despăgubire, şi anume, restituirea în natură [art. 1 alin. (1)], iar în situaţia în care aceasta nu mai este posibilă, se acordă măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensările prin puncte, potrivit procedurii prevăzute în cap. III din lege [art. 1 alin. (2)]. Ulterior, ca urmare a modificărilor aduse art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 prin Legea nr. 368/2013, legiuitorul a prevăzut că, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III din Legea nr. 165/2013.

17. Comparând soluţiile legislative reglementate de aceste prevederi de lege, în vechea şi actuala lor redactare, Curtea constată că noua soluţie legislativă este diferită de cea anterior consacrată prin aceea că, pe lângă restituirea în natură, ca măsură principală de reparaţie, şi modalitatea de compensare prin puncte, aceasta introduce o metodă suplimentară de reparaţie prin echivalent, şi anume aceea de compensare cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii de restituire.

18. Curtea constată, de asemenea, că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, atât în vechea, cât şi în noua redactare, se referă la măsuri de finalizare a procesului de restituire, în natură sau echivalent, diferenţa dintre cele două forme de redactare a normei legale constând în introducerea unei modalităţi suplimentare de reparaţie prin echivalent, constând în compensarea cu bunuri. Curtea reţine, totodată, că prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 5 iunie 2014, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 sunt neconstituţionale. Prin această decizie, Curtea a reţinut că modificările legislative survenite în materia procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, generează discriminări sub aspectul tratamentului juridic aplicabil unor persoane aflate în situaţii juridice identice. Astfel, simpla împrejurare de fapt - soluţionarea cu întârziere a notificărilor de către entităţile învestite de lege sau soluţionarea definitivă a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti în intervalul de activitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma iniţială - nu se poate constitui în argument care să justifice în mod obiectiv şi rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit persoanelor îndreptăţite la măsura reparatorie prin compensarea cu un alt bun oferit în echivalent.

19. Având în vedere stadiul procesual al prezentei cauze, precum şi faptul că autorului excepţiei de neconstituţionalitate nu i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, Curtea constată că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor iniţială, nu sunt aplicabile în cauză, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 este inadmisibilă.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, excepţie ridicată de Andras Morosan în Dosarul nr. 1.212/117/2012 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iunie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 540 din data de 21 iulie 2014