Document embed

DECIZIE nr. 49 din 4 februarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Elena Cătălina Bou în Dosarul nr. 5.958/110/2012 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 716D/2013. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită să se completeze legea.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.958/110/2012, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost invocată de Elena Cătălina Bou într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a anulat un act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece exonerarea de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială prevăzută de Legea nr. 84/2012 nu se aplică şi veniturilor stabilite prin dispoziţii ale primarului şi celor stabilite prin hotărâri judecătoreşti. Dispoziţia primarului este tot un act administrativ de autoritate locală şi nu poate avea un regim discriminatoriu faţă de hotărârile consiliului local sau judeţean.

Atât timp cât prin Legea 84/2012 s-a instituit o exonerare de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, această exonerare nu poate privi doar veniturile stabilite prin contracte sau acorduri colective de muncă, hotărâri de consiliu local şi judeţean sau contracte de muncă şi convenţii civile încheiate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene, ci ar trebui să privească şi veniturile stabilite prin dispoziţii ale primarului şi cele stabilite prin hotărâri judecătoreşti.

Dispoziţia primarului este tot un act administrativ emis de o autoritate locală şi nu poate avea un regim discriminatoriu faţă de hotărârile consiliului local sau judeţean. A admite o altă situaţie ar însemna că o hotărâre de consiliu local sau judeţean are o valoare diferită şi este mai "puternică" decât o dispoziţie a primarului.

Or, atât timp cât există o hotărâre judecătorească, hotărâre care potrivit Codului de procedură civilă are autoritate de lucru judecat, fiind obligatoriu a se pune în executare şi a fi executată cu bună-credinţă, hotărârea judecătorească trebuie respectată şi, de asemenea, să se regăsească printre prevederile exprese ale art. 1 din Legea nr. 84/2012. A admite că sunt exonerate de la plăţile indicate în art. 2 din Legea nr. 84/2012 veniturile salariale obţinute ca urmare a unei hotărâri de consiliu local, dar nu şi veniturile salariale obţinute ca urmare a punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti, ar însemna o încălcare flagrantă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta arată că textul legal criticat vizează personalul plătit din fondurile publice căruia i se aplică măsurile referitoare la veniturile de natură salarială. Astfel, principiul egalităţii în drepturi, înscris în art. 16 alin. (1) din Constituţia României, presupune egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Acest principiu impune statului asigurarea unui cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situaţii juridice similare, astfel încât acestea să fie egale în drepturi, fără privilegii şi fără discriminări.

În aceste condiţii, situaţia generată de prevederile legale criticate nu aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, acestea neinstituind diferenţieri între personalul din sectorul bugetar căruia i se aplică măsurile referitoare la veniturile de natură salarială, întrucât dispoziţiile Legii nr. 84/2012 nu fac referire exactă asupra naturii sumelor reprezentând venituri, folosind noţiunea generică de venit. Prin urmare, susţinerile autoarei excepţiei referitoare la faptul că exonerarea de la plată a unor sume reprezentând venituri de natură salarială nu se aplică şi veniturilor stabilite prin dispoziţii ale primarului sau prin hotărâri judecătoreşti se referă, de fapt, la o omisiune de reglementare, ceea ce excedează controlului Curţii Constituţionale.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 1 din Legea nr. 84/2012 faţă de prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, Avocatul Poporului consideră că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere securităţii şi sănătăţii în muncă, ce reprezintă, în esenţă, un ansamblu unitar de norme juridice care au ca obiect de reglementare relaţiile sociale complexe ce se formează cu privire la organizarea, desfăşurarea şi controlul procesului de muncă în scopul asigurării condiţiilor optime pentru apărarea vieţii şi sănătăţii tuturor participanţilor la acest proces, prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 15 iunie 2012, prevederi ce au următorul conţinut:

"Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:

a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă şi necontestate la instanţele judecătoreşti competente;

b) hotărârilor consiliilor locale şi judeţene;

c) contractelor de muncă/convenţiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene, conform Ghidului de finanţare, în care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau unităţile şi instituţiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener."

În opinia autoarei excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 privind universalitatea drepturilor şi a libertăţilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi în art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecţie socială. Se mai invocă şi prevederile art. 23 pct. 3 referitor la retribuirea echitabilă şi satisfăcătoare din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia solicită, de fapt, modificarea şi completarea dispoziţiilor legale criticate, în sensul că ar trebui să privească şi veniturile stabilite prin dispoziţii ale primarului. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Aşadar, Curtea constată că aspectele criticate nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, soluţionarea acestora excedând competentei Curţii Constituţionale.

Mai mult, în ceea ce priveşte efectele hotărârilor judecătoreşti în materie, Curtea, prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, a constatat, printre altele, că:

- obligaţia angajatorului la plata unui anumit spor constatată prin hotărâre judecătorească se întinde atât timp cât subzistă temeiul legal care a stat la baza pronunţării hotărârii;

- pe toată perioada de timp cât temeiul legal în baza căruia a fost pronunţată hotărârea judecătorească subzistă, autorităţile publice sunt obligate să execute întocmai hotărârea judecătorească ce consfinţeşte dreptul subiectiv al persoanei îndrituite;

- după ce temeiul legal în baza căruia a fost pronunţată hotărârea judecătorească a fost modificat sau abrogat, începând cu data intervenirii evenimentului legislativ menţionat, autoritatea publică urmează să acorde sporul corespunzător potrivit noului cadru normativ existent.

Or, în condiţiile în care a intervenit un nou cadru legislativ, hotărârea judecătorească nu mai poate fi invocată pentru a solicita plata unor sporuri care nu mai sunt prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, în condiţiile în care temeiul de drept este abrogat, obligarea unităţii administrativ-teritoriale la plata sporului de dispozitiv nu mai subzistă. Astfel, referirea pe care o face autoarea excepţiei la hotărârea judecătorească este inexactă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Elena Cătălina Bou în Dosarul 5.958/110/2012 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 februarie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 274 din data de 15 aprilie 2014