DECIZIE nr. 412 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3), (4) şi (6) din Codul de procedură civilă

Augustin Zegrean

- preşedinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă, în privinţa "termenelor de regularizare", excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 10.674/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate invocând, în acest sens, deciziile nr. 479 din 21 noiembrie 2013, nr. 66 din 11 februarie 2014, nr. 97 din 27 februarie 2014, nr. 708 din 27 noiembrie 2014 şi nr. 762 din 18 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Sentinţa civilă nr. 7.715 din 21 octombrie 2014, a cărei eroare materială a fost îndreptată prin încheierea din 16 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.674/303/2014, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 din Codul de procedură civilă, în privinţa "termenelor de regularizare". Excepţia a fost invocată şi susţinută oral în faţa instanţei de judecată de reclamantul Ilie Gheorghe Vasile Cornel într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii. Cererea de chemare în judecată a fost supusă verificării completului căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza, care a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă, astfel încât aceasta nu a fost supusă procedurii de regularizare reglementate de art. 200 din Codul de procedură civilă.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că "pe parcursul regularizării prevăzute de Legea nr. 134/2010, reglementată de art. 197 şi următoarele, inclusiv art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, sunt probleme de constituţionalitate". Prin adoptarea legii s-a urmărit decongestionarea instanţelor de judecată şi împiedicarea accesului liber la justiţie.
6. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul - raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia şi reţinut de instanţa de judecată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale a sentinţei pronunţate în cauză, îl constituie prevederile art. 200 din Codul de procedură civilă în privinţa "termenelor de regularizare". Curtea observă că termenele la care se face referire erau reglementate, la data sesizării Curţii Constituţionale, de art. 200 alin. (2), (3) şi (5) din Codul de procedură civilă, cu modificările aduse prin art. I pct. 6 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014. Codul de procedură civilă a fost republicat după data sesizării Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege criticate fiind renumerotate. În prezent acestea se regăsesc la art. 200 alin. (3), (4) şi (6), asupra cărora Curtea se va pronunţa prin prezenta decizie, având următorul conţinut:
Art. 200 - Verificarea cererii şi regularizarea acesteia:
"(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).
(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. [...]
(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii."
11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie.
12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea reţine că prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, aceasta a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă conţinutului oricărei excepţii de neconstituţionalitate, care cuprinde, cumulativ, 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, respectiv motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Aplicând cele reţinute la excepţia ridicată în prezenta cauză, Curtea observă că autorul invocă, în motivarea excepţiei, existenţa unor "probleme de constituţionalitate", fără a arăta în ce anume constau acestea. Or, în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din invocarea textului constituţional nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
13. În plus, Curtea observă că, în Dosarului Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă nr. 10.674/303/2014, cererea de chemare în judecată a fost supusă verificării completului căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza, potrivit art. 200 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În urma verificării cererii s-a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă, astfel încât aceasta a fost comunicată pârâtului şi intervenientului forţat, pentru ca aceştia să formuleze întâmpinare. Cererea de chemare în judecată nu a fost supusă, aşadar, procedurii de regularizare reglementate de art. 200 din Codul de procedură civilă. Din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (3), (4) şi (6) din Codul de procedură civilă apare ca fiind inadmisibilă, deoarece textele de lege criticate nu au avut incidenţă/nu au legătură cu soluţionarea cauzei, condiţie de admisibilitate cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
14. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (3), (4) şi (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel, în Dosarul nr. 10.674/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 612 din data de 12 august 2015