DECIZIE nr. 846 din 10 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbăţeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Elena Maria Polizu Micşuneşti în Dosarul nr. 4.619/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 471D/2015 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au transmis la dosar puncte de vedere prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, în considerarea celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Decizia civilă nr. 314 din 19 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.619/2/2012*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Elena Maria Polizu Micşuneşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă cererea de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru un imobil revendicat în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dar a cărei restituire în natură nu mai este posibilă şi pentru care Primăria Municipiului Bucureşti a propus acordarea de despăgubiri, potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, ca urmare a obligaţiei stabilite în acest sens în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prin prevederile de lege criticate se acordă Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor competenţa de a invalida decizii emise de entităţile învestite, deşi dreptul persoanei îndreptăţite era deja stabilit în mod irevocabil la momentul când dosarul a fost înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Posibilitatea de reevaluare a existenţei dreptului echivalează cu un nou mod de încetare a proprietăţii, realizată în mod nelegal. De asemenea, autoarea excepţiei apreciază că se încalcă principiul neretroactivităţii legii şi se operează o restrângere a exerciţiului unui drept câştigat, care tinde la invalidarea dreptului, pe o cale care nu este legală.
7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, fără să îşi exprime opinia asupra dispoziţiilor criticate.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Avocatul Poporului precizează că, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate. Cu toate acestea, arată că, în privinţa criticilor autoarei excepţiei, normele supuse controlului sunt constituţionale în măsura în care existenţa, recunoaşterea sau întinderea dreptului de proprietate al persoanelor îndreptăţite nu a fost soluţionată deja prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare:
- Art. 17 alin. (1) lit. a): "(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:
a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii."
- Art. 21 alin. (5) şi (8): "(5) Secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naţionale poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante. (...)
(8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7)."
13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii civile, art. 44 alin. (1) şi (4) referitor la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private şi la interzicerea naţionalizării sau a oricăror altor măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor şi art. 53 care prevede condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, în ceea ce priveşte circumstanţele specifice ale litigiului în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, că, în cauză, primarul municipiului Bucureşti a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să emită o dispoziţie cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri pentru un teren ce nu poate fi restituit în natură. Hotărârea judecătorească a fost executată prin emiterea unei dispoziţii în acest sens, ulterior constituindu-se, pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarul de despăgubire aferent acestei dispoziţii. Ca urmare a nesoluţionării acestuia, autorul excepţiei s-a adresat instanţei de judecată în vederea obligării acestei autorităţi la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul revendicat. Acţiunea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
15. Având în vedere această succesiune de evenimente, Curtea apreciază că în cauză este incidentă Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, prin care a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate.
16. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, "prin reglementarea în sarcina Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului a competenţei de reexaminare a existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii şi a cuantumului despăgubirilor şi în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească echivalează cu instituirea unei noi căi de atac şi, implicit, a unui sistem concurent cu sistemul instanţelor judecătoreşti în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei" (paragraful 27).
17. În cauza de faţă este incidentă interpretarea constatată ca fiind neconstituţională, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, faţă de autorul excepţiei s-a stabilit în mod definitiv şi irevocabil, prin hotărâre judecătorească pronunţată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, calitatea sa de persoană îndreptăţită la despăgubiri prin echivalent, sens în care entitatea învestită de lege (primarul municipiului Bucureşti) şi-a executat obligaţia de a emite dispoziţie conţinând propunerea de acordare de despăgubiri. În cazul de faţă, instanţa judecătorească nu s-a putut pronunţa şi asupra întinderii dreptului de proprietate, aşa cum se arată în Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, în sensul stabilirii unui cuantum bănesc, deoarece nu avea această competenţă, operaţiunea de evaluare fiind de natură administrativă şi aparţinând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, învestită legal prin dispoziţia primarului municipiului Bucureşti cu soluţionarea dosarului de despăgubire. Ceea ce este definitiv şi irevocabil tranşat în situaţia de faţă, prin hotărâre judecătorească, este dreptul persoanei de a primi despăgubiri în echivalent pentru imobilul notificat, astfel că această operaţiune nu poate fi reluată de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, fără a fi încălcată Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014. Intr-o situaţie de fapt identică s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 252 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 5 iunie 2015.
18. Întrucât în cauza de faţă se critică aceeaşi interpretare în legătură cu care Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, a constatat neconstituţionalitatea textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate, respectiv atunci când acestea se aplică unor decizii/dispoziţii ale entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile/definitive şi având în vedere că decizia amintită a fost publicată ulterior invocării prezentei excepţii, soluţia ce urmează să fie pronunţată de Curtea Constituţională este cea de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă. Totodată, Curtea observă că, în aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013, anterior menţionată, reprezintă, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie, temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ridicată de Elena Maria Polizu Micşuneşti în Dosarul nr. 4.619/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 154 din data de 29 februarie 2016