Document embed

DECIZIE nr. 347 din 24 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Maria Argeşanu în Dosarul nr. 2.074/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.775D/2015.

2. La apelul nominal răspunde avocatul Dumitru Dobrev, cu împuternicire avocaţială la dosar, pentru autoarea excepţiei. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, avocatul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, susţinând că în mod normal legea ar trebui să se aplice în mod egal tuturor subiecţilor de drept, iar nu diferenţiat în funcţie de numărul de cereri depuse la comisiile judeţene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003. În cazul Comisiei municipiului Bucureşti, Legea nr. 164/2014 a instituit un moratoriu de 3 ani pentru soluţionarea cererii de despăgubiri.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că problema de drept a eşalonării unor plăţi a mai fost supusă dezbaterii Curţii Constituţionale şi s-a constatat că soluţia legislativă criticată este constituţională şi nu instituie discriminări.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentinţa civilă nr. 6.991 din 20 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.074/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Maria Argeşanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect cererea de obligare a Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti - Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006, de a emite o hotărâre pentru soluţionarea cererii de acordare a despăgubirilor, depusă în anul 2004, acţiunea fiind admisă de instanţa judecătorească.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 44, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. În acest sens, arată că, prin stabilirea unui moratoriu în intervalul 1 ianuarie 2015- 1 ianuarie 2018 doar pentru cetăţenii care au sesizat Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin care se interzice accesul la instanţă, este afectat dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite să primească despăgubiri, acestea fiind lipsite de un bun, astfel cum este interpretată noţiunea de "bun" de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Suspendarea soluţionării cererilor pentru o perioadă de timp, în condiţiile în care anterior soluţionarea acestora a mai fost suspendată, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013.

7. De asemenea, autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 164/2014 reprezintă o încălcare a dreptului de acces la instanţă şi a principiului soluţionării cauzei într-un termen rezonabil, principiu prevăzut de art. 21 din Constituţie, de Legea nr. 304/2004 şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârile din 27 mai 2004 şi din 15 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Metaxas împotriva Greciei, paragraful 19, şi Burdov împotriva Rusiei, paragrafele 34 şi 35.

8. Totodată, autoarea excepţiei susţine că se creează o discriminare faţă de petenţii care au sesizat potrivit competenţei teritoriale comisii pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din unităţi administrativ-teritoriale mai puţin încărcate. Astfel, prin art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 i se creează o situaţie defavorabilă faţă de cetăţeni aflaţi în situaţii similare, ceea ce contravine art. 16 din Constituţie.

9. În final, autoarea excepţiei consideră că nu se justifică suspendarea soluţionării cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, în condiţiile în care nu exista o situaţie extraordinară.

10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 19 ianuarie 2010, pronunţată în Cauza Chiva împotriva României, şi Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie nu pot fi reţinute, deoarece încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă. Or, dispoziţiile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor destinatarilor săi, foştii proprietari, moştenitorii legali ai acestora, fără a se face nicio diferenţiere. Cu privire la pretinsa critică de neconstituţionalitate a art. 13 din Legea nr. 164/2014 prin raportare la art. 44 din Constituţie, Guvernul menţionează că motivarea reclamantei este fără legătură cu dispoziţia pretins încălcată, deoarece dreptul de proprietate se naşte ulterior soluţionării cererii. Or, art. 13 reglementează durata soluţionării cererilor depuse în temeiul Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 în funcţie de încărcătura unităţilor administrativ-teritoriale. De altfel, persoana îndreptăţită la despăgubiri, în urma soluţionării în acest sens a cererii sale, urmează să primească eşalonat plata integrală a despăgubirilor (sumele actualizate). Problema de drept a plăţii eşalonate a făcut deseori obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate soluţionate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 24 din 17 ianuarie 2012, nr. 188 din 2 martie 2010, nr. 190 din 2 martie 2010, nr. 712 din 25 mai 2010, nr. 1.534 şi nr. 1.535, ambele din 28 noiembrie 2011. În raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, Guvernul apreciază că prevederile de lege criticate nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiţie, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei judecătoreşti atât în cazul în care este nemulţumită de soluţia dată, cât şi în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege.

13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 164/2014 sunt constituţionale. De-a lungul timpului, Curtea Constituţională, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat că nu orice diferenţă de tratament semnifică în mod automat încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la interzicerea discriminării. În plus, în domeniul măsurilor economice sau de strategie socială, statul beneficiază de o amplă marjă de apreciere când evaluează dacă şi în ce măsură diferenţele în situaţii similare justifică un tratament diferit. Astfel, instanţa europeană a statuat că tratamentul diferenţiat al persoanelor aflate în situaţii similare este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, cu alte cuvinte, dacă nu urmăreşte un obiectiv legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele întrebuinţate şi obiectivul avut în vedere. Privite din această perspectivă, termenele introduse prin art. 13 din Legea nr. 164/2014 au ca scop eficientizarea procedurilor administrative şi, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în acelaşi timp un scop legitim, iar instituirea acestora nu este de natură a crea discriminări sau limitări ale accesului liber la justiţie, chiar dacă împlinirea acestor termene reprezintă o condiţionare a sesizării instanţei de judecată. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, mai exact Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015. Cu privire la nesocotirea dreptului de proprietate privată, consideră că această critică este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate să instituie noi modalităţi de plată a despăgubirilor, chiar şi în tranşe anuale egale, pe o perioadă de 5 ani, din moment ce conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului sunt stabilite de lege. Cât priveşte dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 164/2014, consideră că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, ci devin aplicabile abia după împlinirea termenelor prevăzute pentru parcurgerea fazei administrative. Cererea depusă iniţial de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate în temeiul Legii nr. 290/2003 nu era soluţionată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, motiv pentru care incidente în continuarea fazei administrative devin noile prevederi de lege. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 164/2014 este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, dispoziţii care au următorul cuprins:

- Art. 13: "(1) Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a soluţiona, prin hotărâre, cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, după cum urmează:

a) în termen de 9 luni, comisiile care mai au de soluţionat un număr de până la 500 de cereri depuse în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

b) în termen de 18 luni, comisiile care mai au de soluţionat un număr între 501 şi 1.000 de cereri, depuse în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

c) în termen de 36 de luni, comisiile care mai au de soluţionat un număr de peste 1.000 de cereri depuse în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2015.

(3) Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a stabili, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.";

- Art. 15: "În cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 13 alin. (1) şi la art. 14 alin. (1) şi (2), persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la art. 8."

17. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate, precum şi celor ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind protecţia proprietăţii private din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, cu privire la criticile aduse art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, aşa cum a statuat instanţa constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa în ceea ce priveşte principiul egalităţii consacrat prin art. 16 din Constituţie, acesta "presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice." (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, Curtea a reţinut că "situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări". (A se vedea Decizia nr. 870 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008.) Or, criteriul folosit de legiuitor în stabilirea unor termene de soluţionare diferite de soluţionare a cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 este unul obiectiv, şi anume numărul de cereri nesoluţionate de comisii, iar cu cât acest număr este mai mare, cu atât şi termenul de soluţionare este mai mare.

19. Referitor la critica raportată la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, Curtea reţine că aceste norme din Constituţie şi din Convenţie vizează termenul de soluţionare a unei acţiuni în instanţă, a unui "proces"; or, dispoziţiile de lege criticate se referă la termenul de soluţionare a cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014.

20. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceste dispoziţii nu au aplicabilitate în cauză, deoarece art. 13 din Legea nr. 164/2014 se referă la obligaţia comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 de a soluţiona, prin hotărâre, cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Or, nu se poate susţine că simpla depunere a cererii de acordare a despăgubirilor a dat naştere unui drept de proprietate asupra despăgubirilor ori că aceasta reprezintă un "bun"în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. De altfel, prin Decizia nr. 865 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, paragraful 24, Curtea a reţinut că normele de lege supuse controlului de constituţionalitate stabilesc domeniul de aplicare a legii sub aspectul modalităţii de plată a despăgubirilor, fără a interfera cu privire la existenţa sau întinderea despăgubirilor deja stabilite prin deciziile de plată şi hotărârile definitive emise în temeiul legilor reparatorii. Totodată, a arătat că deciziile definitive de plată a despăgubirilor (concretizate fie în hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea celor trei acte normative precizate, fie în deciziile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, fie în hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor administrative de plată a despăgubirilor) au generat un drept de creanţă asupra statului, care beneficiază de protecţie constituţională, în condiţiile art. 44 din Legea fundamentală.

21. Cu privire la dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 164/2014, Curtea reţine că acestea reglementează calea de acces la instanţa judecătorească - secţia de contencios administrativa tribunalului în a cărei rază domiciliază solicitantul - a persoanei îndreptăţite în cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 13 alin. (1). În consecinţă, dispoziţiile art. 15 nu conţin niciun viciu de neconstituţionalitate raportat la criticile autoarei.

22. În final, Curtea reţine că susţinerea potrivit căreia nu se justifică suspendarea soluţionării cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, în condiţiile în care nu exista o situaţie extraordinară, nu poate fi primită, de vreme ce reglementarea criticată face parte dintr-o lege, act normativ emis de Parlament, iar nu dintr-o ordonanţă de urgenţă, act normativ adoptat de Guvern numai în situaţii extraordinare, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Argeşanu în Dosarul nr. 2.074/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea l.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 mai 2016.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 622 din data de 12 august 2016