Document embed

DECIZIE nr. 483 din 21 noiembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 lit. e) şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Simina Gagu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 lit. e) şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Bogdan George Georgescu în Dosarul nr. 388/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 458D/2013 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, asistat de avocatul Lucian Dumitraşcu, cu împuternicire avocaţiala depusă la dosar. De asemenea, se prezintă, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, şeful serviciului din cadrul Direcţiei Generale Juridice, Control, Relaţii Publice şi Comunicare, Dragoş Vaida, cu delegaţie depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, sens în care susţine că prevederile de lege criticate reprezintă un paralelism legislativ faţă de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi instituie astfel discriminări între aleşii locali, în funcţie de data încetării mandatului. În ceea ce priveşte prevederile ari. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, referindu-se la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, reglementată prin norme de drept penal, arată că aceste dispoziţii, stabilind sancţiunea interzicerii dreptului de a fi ales, în absenţa unei sancţiuni principale, restrâng în mod nejustificat dreptul de a fi ales. De asemenea, susţine că prevederile legale criticate au caracter retroactiv, deoarece dispun pentru situaţii juridice anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010. Depune note scrise.

Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţă în materie a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţă în materie a Curţii Constituţionale. Precizează că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie o măsură sancţionatoare care are drept scop înlăturarea suspiciunilor alegătorilor cu privire la integritatea şi imparţialitatea candidaţilor la funcţiile publice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 388/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 lit. e) şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Excepţia a fost ridicată de Bogdan George Georgescu într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate conduc la apariţia unui paralelism legislativ, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, în condiţiile în care Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde norme privind atribuţiile prefectului de a analiza şi de a sancţiona posibila stare de incompatibilitate.

De asemenea, se susţine că modalitatea în care fost evaluată de către Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) situaţia autorului excepţiei încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece Legea nr. 176/2010 nu se poate aplica unor situaţii juridice preexistente intrării sale în vigoare.

Prin exercitarea unui dublu control, din partea unor autorităţi publice administrative, respectiv prefectul şi A.N.I., în baza unor acte normative distincte, este încălcat principiul egalităţii în drepturi.

Totodată, interzicerea exercitării unei funcţii publice pentru o perioadă de 3 ani de la data constatării stării de incompatibilitate reprezintă o restrângere a exerciţiului drepturilor fundamentale şi echivalează cu stabilirea unei pedepse complementare pentru demnitarul aflat în stare de incompatibilitate. Or restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale trebuie să fie precedată de constatarea săvârşirii unor fapte penale sau contravenţionale şi, prin urmare, de existenţa unei sancţiuni principale, în lipsa căreia pedeapsa complementară nu îşi găseşte raţiunea.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate nefiind de natură să încalce dispoziţiile din Constituţie invocate. De asemenea, reţine că aplicarea textelor de lege menţionate în cazul aleşilor locali reprezintă o problemă ce ţine de competenţa instanţei judecătoreşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în materie (spre exemplu, deciziile nr. 1.458/2010, nr. 479/2011, nr. 1.606/2011, nr. 663/2011, nr. 1.042/2011, nr. 1.043/2012 şi nr. 204/2013) şi precizează că activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 are caracterul unei activităţi esenţialmente administrative, desfăşurate pe baza unei proceduri administrative stabilite de lege şi supusă controlului judecătoresc.

De asemenea, Agenţia Naţională de Integritate este singura autoritate publică îndreptăţită prin lege să evalueze situaţiile de incompatibilitate, iar din modul de redactare al textelor de lege criticate rezultă că, pe de o parte, nu este încălcat principiul neretroactivităţii legii, situaţia făcând referire la viitor, din momentul rămânerii definitive a evaluării efectuate de Agenţia Naţională de Integritate, iar, pe de altă parte, nu se încalcă nici dreptul constituţional de a fi ales.

Arată că, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie. "Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii".

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.606/2011, nr. 663/2012 şi nr. 29/2013. Arată că dispoziţiile Legii nr. 176/2010 s-au aplicat de la data intrării în vigoare a legii asupra tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, în coordonatele impuse de respectarea principiului egalităţii în faţa legii.

Referitor la susţinerile autorului potrivit cărora nu se justifică existenţa a două autorităţi publice care să verifice starea de incompatibilitate a aleşilor locali, precizează că Legea nr. 176/2010 reglementează procedura asigurării integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, Agenţiei Naţionale de Integritate revenindu-i competenţa evaluării declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor privind averea existentă, a modificărilor patrimoniale intervenite în perioada exercitării funcţiilor ori a demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor pentru categoriile de persoane care au obligaţia declarării averii şi a intereselor. Agenţia Naţională de Integritate îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege.

Astfel, inspectorul de integritate întocmeşte un raport de evaluare, competenţa de a lua măsuri cu privire la persoana care a făcut obiectul activităţii de evaluare revenind organelor fiscale, celor de urmărire penală şi celor disciplinare, după caz, precum şi comisiei de cercetare a averilor prevăzute de Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, arată că acestea dau expresie opţiunii legiuitorului, fără a aduce restrângeri dreptului electoral de a fi ales.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 lit. e) şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.

Prevederile art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 lit. e) şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1) pct. 30:

"Dispoziţiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligaţia declarării averii şi a intereselor:

(...)

30. aleşii locali;";

- Art. 8 alin. (1) şi (2):

"(1) Scopul Agenţiei este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenţia poate dezvolta relaţii de colaborare prin încheierea de protocoale cu entităţi din ţară sau din străinătate.

(2) Activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenţiei se desfăşoară cu privire la situaţia averii existente pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completează cu dispoziţiile actelor normative în vigoare.";

- art. 10 lit. e):

"Inspectorii de integritate desfăşoară următoarele activităţi:

(...)

e) evaluează conflicte de interese sau incompatibilităţi ale persoanelor care ocupă demnităţi sau funcţii publice;";

- art. 25 alin. (2):

"Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 lit. e) şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 37 privind dreptul de a fi ales şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară o activitate administrativă şi că în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Totodată, raportul inspectorului de integritate poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012).

În continuare, referitor la critica de neconstituţionalitate formulată prin prisma încălcării principiului egalităţii în drepturi, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu conţin dispoziţii discriminatorii în sensul art. 16 din Constituţie, ci se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de normelor legale. Obligaţia declarării averilor şi intereselor de către aleşii locali reprezintă opţiunea legiuitorului justificată de necesitatea prevenirii faptelor de corupţie de către aceste categorii de persoane, individualizate de legiuitor, în considerarea funcţiilor publice pe care le îndeplinesc şi nu poate fi caracterizată ca o restrângere a exerciţiului drepturilor sau al unor libertăţi consacrate în Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.458 din 9 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

De asemenea, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei vizând instituirea unor discriminări între aleşii locali, în funcţie de data încetării mandatului, vizează, în realitate, aspecte legate de aplicarea legii, fiind atribuţia instanţelor judecătoreşti să aprecieze şi să decidă, în funcţie de datele Specifice ale fiecărei speţe.

Referitor la critica privind paralelismul legislativ determinat de reglementările cuprinse în Legea nr. 176/2010, pe de o parte, şi Legea nr. 161/2003, pe de altă parte, Curtea reţine că, potrivit art. 32 din Legea nr. 176/2010, prevederile acestei legi se completează cu dispoziţiile altor acte normative, inclusiv ale celor care reglementează alte incompatibilităţi sau conflicte de interese, dacă acestea nu sunt contrare prezentei legi şi Legii nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Sub acest aspect, Curtea constată că normele în discuţie au un obiect de reglementare distinct şi bine definit, astfel încât nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Curtea observă că aceste norme instituie sancţiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcţie, ca urmare a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de lege, de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicţie de 3 ani priveşte funcţiile sau demnităţile publice prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepţia celor electorale.

În aceste condiţii, Curtea reţine că interdicţia de a mai exercita, timp de 3 ani, o funcţie sau o demnitate publică, cu excepţia celor electorale, este o sancţiune cu natură juridică distinctă de pedeapsa complementară constând în interdicţia temporară a exercitării unor drepturi, în speţă drepturi electorale. Legea nr. 176/2010 vizează asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, domeniu ce nu poate fi supus prin analogie regimului juridic specific dreptului penal şi sancţiunilor penale.

Pe cale de consecinţă, Curtea constată că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii şi nu contravine normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Limitele prevăzute de art. 37 din Constituţie cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-şi exercita dreptul de vot în condiţiile art. 36 din Constituţie, la condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din aceasta cu privire la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare, în condiţiile legii, de către persoane care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, precum şi la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice (judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică).

În ceea ce priveşte critica referitoare la caracterul retroactiv al prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate. Curtea nu poate reţine încălcarea principiului ne retroactivităţii legii, înscris la art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât acestea nu produc efecte pentru trecut, ci doar pentru viitor, urmând a-şi găsi aplicare de la data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bogdan George Georgescu în Dosarul nr. 388/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 lit. e) şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2013.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 82 din data de 31 ianuarie 2014