HOTĂRÂRE nr. 58 din 30 iunie 2015 privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: Agenda europeană privind securitatea - COM (2015) 185
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic
Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/410/23 iunie 2015, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 23 iunie 2015, Camera Deputaţilor:
1.Salută şi susţine concluziile Consiliului JAI din 15-16 iunie 2015 privind Strategia reînnoită de securitate internă a Uniunii Europene pentru perioada 2015-2020, în special următoarele:
- este extrem de important să se dezvolte o abordare reactivă şi operaţională pentru punerea în aplicare a Strategiei reînnoite de securitate internă a Uniunii Europene pentru perioada 2015-2020;
- ar trebui urmată o abordare rapidă şi flexibilă bazată pe informaţii operative, care să permită Uniunii Europene să reacţioneze în mod cuprinzător şi coordonat la ameninţările emergente, inclusiv la ameninţările hibride, precum şi la alte provocări la adresa securităţii interne a Uniunii Europene;
- nevoia de protecţie a persoanelor, în special a celor mai vulnerabile, cu accent special pe victimele terorismului şi ale criminalităţii grave şi organizate;
- importanţa unei puneri în aplicare rapide a normelor consolidate pentru a se preveni spălarea de bani şi finanţarea terorismului şi pe necesitatea ca toate autorităţile competente să îşi intensifice acţiunile de urmărire a fluxurilor financiare şi de îngheţare efectivă a activelor utilizate pentru finanţarea terorismului;
- necesitatea unei abordări cuprinzătoare în lupta împotriva traficului de fiinţe umane;
- necesitatea consolidării instrumentelor legislative existente şi a unei mai bune aplicări, precum şi a implementării consecvente, coerente, efective şi depline a instrumentelor existente de către toate statele membre şi a dezvoltării, după caz, a unor noi instrumente, inclusiv instrumente TIC.
Susţine urgentarea revizuirii Strategiei reînnoite de securitate internă a Uniunii Europene pentru perioada 2015-2020.
Reţine că Agenda europeană privind securitatea, precum şi întreg procesul de revizuire a Strategiei europene de securitate se adresează, în primul rând, statelor membre, conform competenţelor stabilite în Tratatele Uniunii Europene; totuşi, în contextul provocărilor transfrontaliere actuale, statele membre nu au capacitatea de a acţiona în mod individual şi necesită sprijinul Uniunii Europene pentru facilitarea cooperării, a schimbului de informaţii şi a acţiunilor comune, cu scopul asigurării unui spaţiu european de securitate internă.
2.Salută lansarea Agendei, pe care o consideră o etapă importantă în realizarea unui viziuni comune la nivelul Uniunii Europene privind principalele ameninţări, principii şi priorităţi pentru următorii ani.
3.Împărtăşeşte opinia Parlamentului European că noua Strategie de securitate internă pentru perioada 2015-2019 ar trebui fundamentată de analiza detaliată a ameninţărilor la adresa securităţii, realizată de Europol în cooperare cu alte organisme relevante ale Uniunii Europene şi statele membre, precum şi cerinţa ca noua strategie să fie cu adevărat "strategică", precum şi uşor adaptabilă la schimbări, axându-se nu numai pe ameninţările actuale la adresa securităţii, ci şi pe cele emergente şi utilizând o abordare integrată, amplă şi de ansamblu pentru toate domeniile relevante.
4.Constată cu regret că realizarea echilibrului între "Europa care protejează" şi "Europa drepturilor", între libertate şi securitate, între justiţie şi securitate rămâne un obiectiv tot mai dificil de realizat în perioada actuală, când, pe de o parte, se acutizează ameninţările de securitate interne şi externe, iar, pe de altă parte, opţiunile statelor membre privind arhitectura europeană diverg; apreciază că atât elaborarea, cât şi punerea în practică şi apoi evaluarea tuturor pieselor destinate să garanteze un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie ar trebui să se întemeieze pe principiul solidarităţii şi coeziunii; invită instituţiile Uniunii Europene şi statele membre să se raporteze la valorile şi la principiile fundamentale ale Uniunii Europene, în orice domeniu şi în orice tip de acţiune.
5.Subliniază că dezideratul realizării echilibrului între măsurile de prevenire şi cele de combatere pentru a răspunde standardelor spaţiului de libertate, securitate şi justiţie nu poate fi prestabilit, ci ar trebui să beneficieze de flexibilitate, în aşa fel încât caracterul şi intensitatea acţiunii să corespundă tipologiei şi nivelului de risc al faptei incriminate; măsurile de securitate ar trebui să fie aplicate întotdeauna în conformitate cu principiul statului de drept şi să asigure protecţia tuturor drepturilor fundamentale; aceasta nu îndeamnă la diluarea acţiunii Uniunii Europene, ci la adecvarea la situaţia dată, după cum statul de drept nu este statul care poate fi abuzat cu uşurinţă, ci, dimpotrivă, statul care îşi poate aplica legile, cu rigoare şi fermitate.
6.Consideră că necesitatea respectării drepturilor fundamentale, primul dintre cele cinci principii de acţiune evocate, nu poate fi pusă în discuţie, dar aminteşte că dreptul la viaţă domină ierarhia drepturilor omului şi, de aceea, acesta ar trebui să reprezinte criteriul principal care să stabilească prioritatea, urgenţa, intensitatea şi dimensionarea resurselor necesare acţiunii Uniunii Europene sau a statelor membre, în domeniul securităţii.
7.Consideră că evaluarea periodică de către Consiliul European a ameninţărilor la adresa Uniunii Europene, în temeiul art. 222 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, poate deveni un instrument politic determinant, dacă interesul general european va prevala asupra intereselor punctuale ale statelor membre, dacă riscurile vor fi identificate şi expuse ca atare, independent de eventuale constrângeri politice provenind din alte domenii, dacă măsurile propuse vor fi proporţionale cu riscurile şi dacă se va institui un mecanism eficient de urmărire a gradului de îndeplinire a deciziilor.
8.Apreciază că necesitatea complementarităţii între politica de securitate internă a Uniunii Europene şi cea externă, ultimul dintre cele cinci principii de acţiune evocate, reprezintă o abordare corectă, având în vedere interdependenţele accentuate de facilităţile de comunicare actuale şi interferenţele dintre interesele politice sau economice oneroase, terorism şi criminalitatea organizată transfrontalieră; consideră că ar trebui maximizată sinergia dintre politica externă şi de securitate comună şi instrumentele din domeniul justiţiei şi afacerilor interne.
9.Susţine dezvoltarea în continuare a relaţiilor Uniunii Europene cu organizaţiile internaţionale relevante, precum şi sporirea participării la forumuri multilaterale în vederea promovării celor mai bune practici.
10.Apreciază că atât acţiunile teroriste pe scară largă, migraţia masivă din nordul Africii, cât şi atacurile cibernetice, pe scară largă, asupra unor obiective bine protejate nu se pot realiza în lipsa unor sponsori sau state-sponsor, purtând marca războiului hibrid; de aceea, serviciile de informaţii ale statelor membre şi partenerilor tradiţionali ar trebui incluse în logica de cooperare unanim apreciată; înfiinţarea unui organism european pentru schimbul operativ de informaţii, posibil în cadrul Serviciului European de Acţiune Externă, între serviciile de informaţii naţionale şi crearea postului de "ataşat pe probleme de securitate" în cadrul delegaţiilor Uniunii Europene în ţările terţe ar putea preveni situaţii dintre cele mai grave.
11.Apreciază că limitarea obiectivelor generale ale Agendei la cele mai urgente trei provocări, respectiv prevenirea terorismului şi combaterea radicalizării, combaterea criminalităţii organizate şi combaterea criminalităţii informatice, este acceptabilă pentru că permite focalizarea resurselor disponibile şi, în consecinţă, acţiuni de mai mare amploare şi intensitate.
12.Consideră că diversitatea sistemelor şi tradiţiilor judiciare poate fi păstrată, dar scopul şi obiectivele comune, izvorâte din tratatele Uniunii Europene, ar trebui să asigure realizarea acelor efecte general admise ca fiind necesare; un studiu comparativ al Comisiei Europene cu privire la elementele principale, durata şi eficienţa procedurilor judiciare în statele membre, precum şi cu privire la motivarea şi durata pedepselor în cazurile de criminalitate gravă şi terorism ar putea revela plusurile şi minusurile fiecărui sistem judiciar, precum şi linia mediană, care ar putea orienta o eventuală acţiune de armonizare legislativă.
13.Salută integrarea, de la 1 decembrie 2014, a cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală, în ordinea juridică obişnuită a Uniunii Europene, astfel încât controlul judiciar exercitat de către Curtea Europeană de Justiţie şi rolul Comisiei în calitate de gardian al tratatelor se aplică acum integral.
Îşi exprimă susţinerea pentru continuarea procesului de eliminare a excepţiilor de la procedura legislativă ordinară şi implicit de la adoptarea deciziilor cu majoritate calificată în Consiliu.
14.Susţine dezvoltarea unei culturi judiciare europene, constituite pe baze obiective şi pe schimbul de informaţii şi bune practici dintre statele membre. Este important ca influenţele politice ale mişcărilor populiste şi extremiste să nu afecteze modul în care statele membre ale Uniunii Europene cooperează în acest domeniu, punând artificial în discuţie principii fundamentale.
15.Reaminteşte că se perpetuează opţiunea unor state membre de a se îndepărta de la regimul comunitar, prin exercitarea drepturilor la derogări în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, ceea ce continuă să provoace dezechilibre de natură politică.
16.Încurajează Comisia Europeană şi Serviciul European de Acţiune Externă să pregătească modalităţile de acţiune în cazul recursului la clauza de solidaritate şi, mai ales, la clauza de apărare reciprocă, care este deocamdată un concept retoric, nedefinit.
Consideră că ar fi oportună şi utilă elaborarea unei propuneri a Uniunii Europene, care să ofere detalii de acţiune şi orientări în ceea ce priveşte aplicarea clauzei de apărare reciprocă, tocmai pentru că a observat că, în cazul unui atac cibernetic masiv, nici NATO nu a stabilit proceduri sau praguri de utilizare a art. 5, susţinând că aceasta va fi o decizie politică luată pentru fiecare caz în parte.
Întrucât Uniunea Europeană nu deţine capacităţi proprii, consideră oportun şi recomandă să se încurajeze consolidarea cooperării instituţionale cu NATO, pentru combaterea terorismului, în special a terorismului cibernetic.
Solicită Comisiei Europene şi Serviciului European de Acţiune Externă să determine cel mai bun curs de acţiune, în situaţia în care un stat membru are în mod evident nevoie de asistenţă, dar nu solicită activarea clauzelor de solidaritate sau de apărare reciprocă.
17.Consideră că ar trebui valorificate maximal instrumentele existente, înainte de lansarea de noi iniţiative; recomandă realizarea unor analize de impact, respectiv costuri-beneficii, pentru acţiunile avute în vedere, anterior trecerii la implementare.
18.Apreciază atenţia acordată în noua Agendă domeniului finanţării, cercetării, inovării şi trainingului.
19.Sugerează adoptarea unor concluzii ale Consiliului şi elaborarea unui plan de acţiune concret, pe baza propunerilor statelor membre, care să asigure o planificare coerentă a obiectivelor propuse, actorii responsabili şi un calendar al implementării.
20.Susţine importanţa cooperării agenţiilor şi organismelor cu atribuţii în domeniul securităţii, atât între ele, cât şi cu statele membre, dar semnalează dificultatea de a stabili competenţele şi responsabilităţile în contextul sistemului de decizie multi-nivel, propriu guvernanţei Uniunii Europene, şi al intersectării acţiunilor prevăzute de diverse instrumente create în cadrul unor politici diverse.
21.Recunoaşte importanţa acţiunii statelor membre de a institui structuri adecvate la nivel naţional, sub forma ghişeelor unice, care să integreze şi să coordoneze activitatea autorităţilor relevante, precum, de exemplu, o interfaţă între instrumentele Uniunii Europene şi sistemele naţionale de asigurare a aplicării legii, care să permită utilizarea instrumentelor de schimb de informaţii.
22.În materie de combatere a terorismului aminteşte că acesta nu este, în sine, un domeniu politic definit, iar abordările faţă de combaterea terorismului pot diferi foarte mult la nivelul statelor membre.
23.Semnalează cu îngrijorare că prioritizarea măsurilor antiteroriste în mediul deciziei politice este proporţională cu dimensiunea şi gravitatea atacurilor sau ameninţărilor; încurajează statele membre să plaseze, cât mai curând, prevenirea şi combaterea terorismului ca prioritate absolută, pentru că nu trebuie să se aştepte un atac catastrofal pentru a decide aceasta.
24.Aminteşte că terorismul sprijinit de state nu este un fenomen nou, dar că acum se cumulează cu celelalte componente ale războiului hibrid şi consideră că Uniunea Europeană ar putea crea mecanisme politice care să prevină un nivel impropriu al relaţiilor unor state membre cu state care sprijină terorismul; complementar, un sistem de sancţiuni financiare proporţionale ar fi în acelaşi timp justificat şi disuasiv.
25.Încurajează Serviciul European de Acţiune Externă să propună o strategie externă a Uniunii Europene de combatere a terorismului internaţional, în scopul de a aborda sursele de terorism internaţional şi de a identifica măsurile generale de combatere a terorismului în politica externă şi de securitate; face apel la SEAE să creeze poziţia de "ataşat de securitate" în cadrul delegaţiilor Uniunii Europene în ţările terţe.
26.Admite că o componentă importantă a dimensiunii externe a combaterii terorismului implică colaborarea strânsă cu organizaţii internaţionale şi regionale în vederea consolidării consensului internaţional şi a promovării standardelor internaţionale de combatere a terorismului.
Se raliază opiniei că relaţia cu SUA reprezintă o componentă fundamentală a strategiei Uniunii Europene, fiind deja în vigoare acorduri de cooperare în domenii precum finanţarea terorismului, transporturile şi frontierele, asistenţa judiciară reciprocă sau extrădarea.
27.Consideră că politica Uniunii Europene de combatere a terorismului trebuie să se concentreze pe expunerea în detaliu a mecanismelor de creare şi funcţionare a grupărilor teroriste, pe identificarea, expunerea şi contracararea susţinătorilor terorismului, inclusiv prin informarea opiniei publice asupra scopurilor reale urmărite de aceştia şi în privinţa oricăror detalii care pot face obiectul informării publice.
28.Susţine crearea Centrului european de combatere a terorismului în cadrul Europol, precum şi promovarea celor mai bune forme de colaborare interinstituţională, ca, de exemplu, între coordonatorul Uniunii Europene pentru lupta împotriva terorismului, Europol, Comitetul permanent pentru cooperarea operaţională în materie de securitate internă al Consiliului, Grupul de lucru pentru probleme de terorism, Eurojust, Serviciul European de Acţiune Externă, FRONTEX etc.
Apreciază echipele comune de anchetă (JIT) drept pe unul dintre cele mai performante instrumente transfrontaliere de cooperare operaţională, la nivelul Uniunii Europene, şi susţine utilizarea mai frecventă a acestor echipe şi conlucrarea în mod sistematic cu agenţiile relevante.
29.Salută faptul că Agenda promovează abordarea cauzelor profunde ale extremismului şi impactul ideologiilor extremiste în favorizarea terorismului, dar semnalează că o clasificare a tipologiilor de extremism prezente în Europa ar fi benefică pentru a evita anumite confuzii în elaborarea programelor şi planurilor de acţiune, pentru că măsurile necesare nu sunt identice pentru combaterea unor tipuri diferite de extremism.
30.În ceea ce priveşte acţiunea de combatere a radicalizării se recunoaşte utilitatea centrului de excelenţă pentru colectarea şi difuzarea de cunoştinţe de specialitate în domeniul combaterii radicalizării, pe baza Reţelei Uniunii Europene pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare (RAN), dar recomandă ca schimbul de experienţă dintre profesioniştii direct implicaţi în prevenirea radicalizării şi a extremismului violent la nivel local să fie extins la cadre didactice, angajaţi ai serviciilor de asistenţă socială, poliţişti, procurori, care au contact direct atât cu cetăţenii supuşi presiunii de radicalizare, cât şi cu artizanii radicalizării.
31.Exprimă îngrijorarea că fenomenul "teroriştilor crescuţi acasă" nu poate fi atenuat dacă erorile din sistemul de asistenţă socială, din sistemul de educaţie şi din sistemul de aplicare a legii nu sunt inventariate şi evaluate de către statele membre respective, eventual cu sprijin din partea instituţiilor relevante ale Uniunii Europene; numai în acest fel măsurile vor putea fi eficiente, iar fenomenul "teroriştilor crescuţi acasă" va putea fi controlat şi combătut.
32.Recunoaşte că cea mai bună abordare pentru combaterea terorismului este colaborarea cu partenerii internaţionali, dar, deşi sprijină şi încurajează principiul incluziunii, consideră că atunci când situaţia practică o impune, ar trebui instituite două paliere distincte de cooperare, respectiv un palier al statelor, organizaţiilor internaţionale şi regionale, partenerilor instituţionali care împărtăşesc şi practică întreg ansamblul valorilor Uniunii Europene şi un palier al acelor entităţi care sunt în curs de internalizare a standardelor Uniunii Europene; această organizare ar servi principiul eficienţei şi economiei de resurse, constituind un stimulent pentru accelerarea aderării la valorile Uniunii Europene.
33.Invită Comisia Europeană să reglementeze criminalizarea actelor premergătoare acţiunilor teroriste, la nivelul întregii Uniunii Europene, în aşa fel încât orice acţiune organizată de propagandă, recrutare, aderare la organizaţii teroriste, finanţare, suport logistic etc. să fie incriminată după o procedură comună; semnalează că instituirea unor pedepse disuasive, cu precizarea unui prag minim, precum şi celeritatea procedurilor judiciare şi a procedurii de extrădare ar contribui semnificativ la prevenirea şi combaterea actelor teroriste.
34.Se raliază opiniei că un mandat mai larg pentru Parchetul European, astfel încât să acopere anumite categorii de criminalitate transfrontalieră gravă, cum ar fi terorismul şi crima organizată, ar facilita un răspuns judiciar mai eficient.
35.Apreciază progresele realizate în reglementarea unor zone obscure, precum aranjamentele de tipul paradisurilor fiscale sau operaţiunile financiare oneroase, a căror existenţă pune în discuţie anumite valori ale statului de drept şi reaminteşte că lipsa reglementării pieţelor financiare este încă exploatată de reţelele de criminalitate organizată şi de terorism.
36.Salută progresele în materie de combatere a finanţării terorismului şi îşi exprimă satisfacţia că se va consolida cooperarea dintre unităţile naţionale de informaţii financiare, care vor fi conectate la Europol; subliniază că realitatea nu ar trebui separată de teorie, astfel că ar trebui identificate şi apoi blocate sursele reale de finanţare şi modalităţile reale de transfer al fondurilor, şi nu doar cele posibile.
37.Salută progresele privind îngheţarea şi confiscarea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni în Uniunea Europeană, în condiţiile în care confiscarea activelor de origine criminală este unul dintre cele mai eficace instrumente de combatere a organizaţiilor criminale şi recomandă Comisiei Europene să propună noi măsuri, inclusiv acte normative pentru combaterea finanţării terorismului şi pentru amplificarea acţiunilor de confiscare a bunurilor obţinute din activităţi infracţionale.
38.Salută faptul că strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene contribuie la conştientizarea riscurilor unor catastrofe de securitate şi a necesităţii unei creşteri semnificative a capabilităţilor de apărare cibernetică ale statelor membre.
39.Consideră că nivelul de performanţă al industriei de comunicaţii şi tehnologia informaţiei din state membre dezvoltate economic asigură instrumentele tehnice pentru îmbunătăţirea securităţii cibernetice.
Salută intenţia Comisiei Europene de a dezvolta dialogul cu marile companii informatice, în vederea combaterii propagandei teroriste pe internet şi în reţelele de socializare şi în vederea analizării unor modalităţi de a soluţiona îngrijorările exprimate de autorităţile de aplicare a legii cu privire la noile tehnologii de criptare.
Îşi exprimă speranţa că în temeiul principiului solidarităţii, statele membre cu capacităţi cibernetice performante vor sprijini celelalte state în consolidarea capacităţii lor de apărare.
Semnalează că orice măsuri avute în vedere, precum, de exemplu, integrarea apărării cibernetice în acţiunea externă şi în politica externă şi de securitate comună sau o coordonare mai strânsă cu NATO în domeniul apărării cibernetice, nu vor avea efect în absenţa unui mecanism de evaluare a riscului cibernetic.
40.Apreciază că Centrul european de combatere a criminalităţii informatice al Europol poate deveni un centru de informaţii esenţial pentru asigurarea aplicării legislaţiei în acest domeniu, iar Agenţia europeană de apărare ar putea să îmbunătăţească coordonarea între statele membre în domeniul apărării cibernetice.
41.Observă că evoluţiile tehnologice actuale şi viitoare presupun reorganizarea activităţii autorităţilor judiciare, pentru a face faţă criminalităţii informatice, în cea ce priveşte legislaţia aplicabilă, accesul transfrontalier rapid la dovezi şi informaţii, strângerea dovezilor electronice în timp real din alte jurisdicţii, asigurarea admisibilităţii acestora în instanţă.
42.Agreează măsurile care garantează înalte standarde democratice şi mecanisme eficiente de monitorizare, pentru protecţia datelor personale, dar semnalează că, în situaţii de criză acută, renunţarea temporară la acest principiu ar putea fi percepută de unii decidenţi politici drept un sacrificiu acceptabil, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul crizei financiare sau al unor acţiuni teroriste de amploare.
43.În legătură cu monitorizarea evoluţiilor legislative din statele membre, privind reţinerea datelor personale, pe care Comisia Europeană s-a angajat să o realizeze, apreciază că statele membre ar beneficia pe deplin de acest demers numai dacă ar primi un raport sau informaţii structurate din partea Comisiei Europene.
44.Ia act de alăturarea Agendei europene privind securitatea şi Agendei europene privind migraţia; constată că ciclul de politici ale Uniunii Europene privind criminalitatea organizată şi gravă are printre priorităţile sale anihilarea reţelelor de criminalitate organizată implicate în introducerea ilegală de migranţi; semnalează Comisiei Europene şi agenţiilor relevante că o investigaţie privind eventuala "politizare" a acestei acţiuni şi existenţa sau inexistenţa unei agende ascunse a reţelelor infracţionale ar contribui substanţial la elaborarea strategiilor şi programelor.
45.Semnalează interesul deosebit al Agendei pentru problematica managementului frontierelor externe ale Uniunii Europene şi consideră deosebit de importantă sublinierea rolului său pentru menţinerea securităţii interne a Uniunii Europene şi în proiectul de concluzii ale Consiliului.
Felicită instituţiile europene şi statele membre care susţin ca acquis-ul Schengen să fie păstrat şi apărat împotriva oricărei încercări de a utiliza ameninţările de securitate, pentru a limita libertatea de circulaţie.
46.Recunoaşte necesitatea de a se asigura resurse financiare adecvate pentru aplicarea corespunzătoare a măsurilor adoptate în cadrul strategiei de securitate.
-****-
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 iunie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 485 din data de 2 iulie 2015