DECIZIE nr. 311 din 13 iunie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 8-12 şi art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 8-12 şi art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Constantin Barbu în Dosarul nr. 1.189/57/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 247D/2013.
La apelul nominal, se prezintă, pentru Agenţia Naţională de Integritate, doamna Ioana Lazăr, director general al Direcţiei generale juridice, relaţii publice şi comunicare, lipsind autorul excepţiei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere prin care solicită admiterea acesteia.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, doamna Ioana Lazăr, care arată că dispoziţiile legale criticate au fost analizate de nenumărate ori de Curtea Constituţională, solicitând menţinerea jurisprudenţei şi respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.189/57/2012, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 8-12 şi art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.
Excepţia a fost ridicată de Constantin Barbu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui raport de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, prin care s-a constatat starea sa de incompatibilitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât reiau o soluţie legislativă declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010. Legiuitorul a ignorat decizia Curţii Constituţionale prevăzând competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate de a efectua activităţi de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de Legea nr. 176/2010.
Cum înţelesul noţiunii de a evalua este practic identic cu cel al noţiunii de a cerceta şi de a constata, iar semantica verbului "a evalua" este mult mai energică, fiind sinonimă cu a determina, a fixa, a hotărî, acest aspect constituie per se violarea prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţie.
Autorul excepţiei mai arată că se încalcă pe plan constituţional şi prevederile art. 1 alin. (3) şi (4), art. 23 alin. (11), art. 44 alin. (8) şi (9), art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, având în vedere regulile de procedură prevăzute de Legea nr. 176/2010 şi mai ales soluţiile pe care le poate adopta Agenţia. Astfel, aceasta are competenţa de a identifica şi de a considera elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi şi de a emite un raport prin care evaluează elementele de incompatibilitate. Acest raport ce rămâne definitiv cu privire la starea de incompatibilitate în ipoteza în care nu este atacat de persoana evaluată produce efecte juridice în sensul stabilirii definitive a incompatibilităţii.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În punctul de vedere al Guvernului, se arată că activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenţiei se desfăşoară cu privire la situaţia averii existente pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice, respectiv a declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completează cu dispoziţiile actelor normative în vigoare.
Guvernul apreciază că este respectat principiul constituţional privind separaţia puterilor în stat, deoarece raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate poate fi contestat la instanţa competentă, conform procedurii prevăzute de lege, acest raport neproducând efecte juridice până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii instanţei de judecată.
Prin urmare, funcţia jurisdicţională presupune instituirea puterii organului de jurisdicţie de a soluţiona, prin hotărâre cu autoritate de lucru judecat, un conflict cu privire la existenţa ori întinderea unor drepturi subiective, de a constata o situaţie juridică, de a dispune, în condiţiile legii, o eventuală măsură restrictivă de drepturi, iar raportat la aceste aspecte, Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, deoarece nu soluţionează cazuri litigioase, nu pronunţă hotărâri cu autoritate de lucru judecat, procedura de evaluare neidentificându-se cu principiile care guvernează procedura jurisdicţională.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta arată că prin Deciziile nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, nr. 663 din 26 iunie 2012 şi nr. 29 din 5 februarie 2013, Curtea Constituţională a reţinut că prevederile din Legea nr. 176/2010 nu mai conservă viciul de neconstituţionalitate constatat de Curte prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 şi care privea art. 1-9 din Legea nr. 144/2007 privind competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate de a efectua şi întocmi acte de cercetare şi de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor. Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară doar o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010. Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă.
Avocatul Poporului arată că această activitate se realizează şi din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase sau sancţionarea încălcărilor legii.
Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile părţii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (3), art. 8-12 şi art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.
Prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 stabilesc competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate de a desfăşura activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege; art. 8-10 conţin dispoziţii generale cu privire la scopul Agenţiei Naţionale de Integritate, desfăşurarea activităţii de către inspectorii de integritate, precum şi la îndeplinirea, de către Agenţie, a activităţii de evaluare, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice; art. 20-26 privesc evaluarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, art. 44 alin. (8) şi (9) referitor la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi prezumţia de liceitate a averii, precum şi la condiţiile în care se pot confisca anumite bunuri, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2) referitor la stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată prin lege, art. 147 alin. (1) şi (4) privind efectele şi obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi art. 148 alin. (2) referitor la obligativitatea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării la Uniunea Europeană, precum şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 10, art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13-19 şi ale art. 20-26, prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012, Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, şi Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale.
Astfel, Curtea a statuat că Agenţia desfăşoară doar o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, referitoare la dispoziţiile Legii nr. 144/2007.
Curtea a mai constatat că funcţia jurisdicţională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a spune dreptul, de a soluţiona printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective şi de a dispune, în condiţiile legii, măsuri restrictive. Această funcţie se circumscrie activităţii jurisdicţionale propriu-zise, care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate şi oralitate.
Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, având în vedere că se realizează şi din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, şi deoarece în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.
Totodată, Curtea a constatat că, din perspectiva criticilor formulate, excepţia este neîntemeiată, deoarece fundamentarea acestora s-a făcut uzând de principii care nu sunt aplicabile acestei materii. Astfel, prezumţia de nevinovăţie este un principiu susceptibil de opozabilitate numai în materie penală. De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la compararea raportului de evaluare întocmit de inspectorul de integritate cu rechizitoriul, deoarece acest din urmă act produce efecte juridice faţă de un cetăţean învinuit/inculpat într-o cauză, legitimând luarea unui set de măsuri restrictive. În plus, spre deosebire de actul emis de procuror, raportul inspectorului de integritate poate fi contestat în instanţă.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv în privinţa prevederilor art. 8-9, art. 11 şi art. 12 alin. (3)-(6).
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în prezenta cauză, ipoteza normativă a textelor criticate neprivind aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Barbu în Dosarul nr. 1.189/57/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 8-12 şi art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 13 iunie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 482 din data de 1 august 2013