LEGE nr. 158 din 18 iulie 2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă - REPUBLICARE*)
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1
Prezenta lege are drept scop protecţia comercianţilor împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia, precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă.
Art. 2
(1)Dispoziţiile prezentei legi se aplică conţinutului materialelor publicitare şi mesajelor publicitare, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informaţiei.
(2)Comunicaţiilor audiovizuale comerciale difuzate în cadrul serviciilor de programe audiovizuale le sunt aplicabile prevederile prezentei legi, ale Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi normele de reglementare emise în aplicarea acesteia.
Art. 3
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a)publicitate - orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liberale, în scopul promovării vânzării de bunuri ori servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi şi obligaţii;
b)publicitate înşelătoare - publicitatea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora i se adresează ori care iau contact cu aceasta şi care, din cauza caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent;
c)publicitate comparativă - publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri sau servicii oferite de acesta;
d)comerciant - persoana fizică sau juridică ce acţionează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală ori liberală şi orice persoană care acţionează în numele şi pe seama comerciantului;
e)responsabil de cod - orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianţi, responsabilă cu formularea şi revizuirea unui cod de conduită şi/sau cu monitorizarea conformităţii cu codul de către cei care şi-au luat angajamentul de a-l respecta;
f)cod de conduită - acordul sau ansamblul de reguli care nu este impus prin legislaţie ori dispoziţii administrative şi care defineşte comportamentul comercianţilor care se angajează să îl respecte cu privire la una sau mai multe practici comerciale ori la unul sau mai multe sectoare de activitate;
g)comunicaţie comercială audiovizuală - imaginea, cu sau fără sunet, care este destinată să promoveze, direct sau indirect, bunurile, serviciile ori imaginile unei persoane fizice sau juridice care desfăşoară o activitate economică. Imaginile respective însoţesc sau sunt incluse într-un program în schimbul unei plăţi ori retribuţii similare sau în scopul autopromovării. Formele de comunicaţii comerciale audiovizuale includ, printre altele, publicitatea televizată, sponsorizarea, teleshoppingul şi poziţionarea de produse prin servicii de programe audiovizuale;
h)consumator - astfel cum este definit la art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL II: Publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă
Art. 4
Publicitatea înşelătoare este interzisă.
Art. 5
Pentru a determina dacă publicitatea este înşelătoare trebuie să se ia în considerare toate aspectele acesteia, în special orice informaţie conţinută de aceasta cu privire la:
a)caracteristicile bunurilor sau serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuţie, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei bunurilor ori a prestării serviciilor, dacă acestea corespund scopului lor, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico-funcţionali, originea geografică sau comercială, rezultatele aşteptate ca urmare a utilizării lor ori rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau ale controalelor efectuate asupra bunurilor ori a serviciilor;
b)preţul sau modul de calcul al preţului şi condiţiile în care se distribuie bunurile ori se prestează serviciile;
c)natura, atribuţiile şi drepturile comerciantului care îşi face publicitate, cum ar fi: identitatea şi bunurile sale, calificările şi deţinerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau intelectuală ori premiile şi distincţiile acestuia.
Art. 6
Publicitatea comparativă este considerată legală dacă îndeplineşte, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a)nu este înşelătoare, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. b) şi ale art. 5 din prezenta lege, precum şi ale art. 5-7 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, cu modificările ulterioare;
b)compară bunuri sau servicii care răspund aceloraşi nevoi ori sunt destinate aceloraşi scopuri;
c)compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative ale respectivelor bunuri ori servicii, care pot include şi preţul;
d)nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activităţi ori situaţia unui concurent;
e)în cazul produselor cu denumire de origine, se referă, în fiecare caz, la produse cu aceeaşi denumire;
f)nu profită în mod neloial de reputaţia unei mărci, a unei denumiri comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente;
g)nu prezintă bunuri sau servicii ca imitaţii ori reproduceri ale bunurilor sau serviciilor purtând o marcă ori o denumire comercială protejată;
h)nu creează confuzie între comercianţi, între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri ori servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele ale unui concurent.
CAPITOLUL III: Sesizare, competenţă, sancţiuni
Art. 7
(1)În vederea combaterii şi stopării publicităţii înşelătoare şi a respectării dispoziţiilor privind publicitatea comparativă, comercianţii, astfel cum sunt definiţi la art. 3 lit. d), precum şi asociaţiile şi organizaţiile care au un interes legitim pot să sesizeze Ministerul Finanţelor Publice sau, după caz, Consiliul Naţional al Audiovizualului.
(2)În vederea respectării dispoziţiilor privind publicitatea comparativă, consumatorii, astfel cum sunt definiţi la art. 3 lit. h), pot să sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
(3)La sesizarea persoanelor prevăzute la alin. (1) sau din oficiu, Ministerul Finanţelor Publice, prin reprezentanţii săi, constată încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 4 şi 6 şi aplică sancţiunile prevăzute la art. 10.
(4)La sesizarea persoanelor prevăzute la alin. (2) sau din oficiu, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin reprezentanţii săi, constată încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 6 şi aplică sancţiunile corespunzătoare.
Art. 8
Sesizarea adresată Ministerului Finanţelor Publice sau, după caz, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor poate fi îndreptată:
a)împotriva unuia sau a mai multor comercianţi din acelaşi sector economic;
b)împotriva responsabilului de cod, în cazul în care respectivul cod încurajează nerespectarea dispoziţiilor legale în materie.
Art. 9
(1)La sesizarea comercianţilor ori a consumatorilor, a asociaţiilor şi a organizaţiilor care au interes legitim sau din oficiu, Ministerul Finanţelor Publice ori, după caz, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin reprezentanţii săi, va solicita comerciantului care îşi face publicitate să furnizeze toate dovezile necesare privind exactitatea afirmaţiilor, a indicaţiilor ori a prezentărilor din anunţul publicitar.
(2)Reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice sau, după caz, ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor solicită comercianţilor care îşi fac publicitate dovezi potrivit prevederilor alin. (1) şi (3), luând în considerare interesele legitime ale acestor comercianţi, precum şi cele ale comercianţilor ori ale consumatorilor prejudiciaţi, după caz.
(3)Comerciantul care îşi face publicitate este obligat să pună la dispoziţia reprezentanţilor Ministerului Finanţelor Publice sau, după caz, ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la termenele şi în forma stabilite de acestea, toate documentele, datele şi informaţiile care să probeze exactitatea afirmaţiilor conţinute în anunţul publicitar.
(4)În cazul publicităţii comparative, comerciantul care îşi face publicitate este obligat să prezinte, cu celeritate, reprezentanţilor Ministerului Finanţelor Publice sau, după caz, ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor dovezile, documentele, datele şi informaţiile prevăzute în prezentul articol.
(5)În cazul în care dovezile solicitate nu sunt prezentate de comerciant ori prezentarea dovezilor se face de către acesta după expirarea termenului stabilit de Ministerul Finanţelor Publice sau, după caz, de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ori dacă aceste dovezi sunt considerate incomplete sau insuficiente, afirmaţiile din anunţul publicitar în cauză vor fi considerate inexacte.
Art. 10
(1)Nerespectarea de către comercianţi a prevederilor art. 4 şi 6 constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei.
(2)Constatarea şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice sau, după caz, ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Art. 11
(1)În cazul în care se constată încălcarea de către comerciantul care îşi face publicitate a dispoziţiilor prevăzute la art. 4 şi 6, ţinând cont de toate interesele implicate în cauză şi, în special, de interesul public, Ministerul Finanţelor Publice sau, după caz, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate dispune, odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale prevăzute la art. 10 alin. (1), următoarele măsuri complementare:
a)încetarea publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative ilegale;
b)interzicerea publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative care contravine prevederilor prezentei legi, în cazul în care nu a fost încă adusă la cunoştinţă publicului, însă acest lucru este iminent.
(2)Măsurile prevăzute la alin. (1) se aplică fără a fi necesar să existe o dovadă a unui prejudiciu real, a intenţiei ori a neglijenţei celui care îşi face publicitate.
(3)Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi luate prin intermediul unei proceduri accelerate, în sensul că acestea vor fi îndeplinite de comerciantul contravenient în termen de 5 zile de la data înmânării sau a comunicării procesului-verbal de constatare şi de sancţionare a contravenţiei prin care măsurile au fost dispuse.
Art. 12
(1)În vederea eliminării efectelor de durată ale publicităţii înşelătoare sau ale publicităţii comparative ilegale a cărei încetare, respectiv interzicere, a fost dispusă printr-un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, care nu a fost contestat, ori printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă prin care s-a dispus o astfel de măsură, Ministerul Finanţelor Publice sau, după caz, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin reprezentanţi împuterniciţi, va solicita comerciantului în cauză:
a)publicarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sau a hotărârii judecătoreşti, integral ori în extras;
b)publicarea unei declaraţii rectificative care să cuprindă datele de identificare a comerciantului contravenient, contravenţia săvârşită, data la care a fost săvârşită, precum şi măsurile dispuse.
(2)Publicarea se va face, în toate cazurile, de către şi pe cheltuiala comerciantului contravenient, atât prin intermediul unui ziar de largă circulaţie, cât şi prin intermediul mijlocului de comunicare folosit pentru difuzarea anunţului publicitar interzis, în termen de 5 zile de la data comunicării.
Art. 13
(1)Nerespectarea măsurilor prevăzute la art. 12, precum şi a obligaţiei prevăzute la art. 9 constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 6.000 lei la 60.000 lei.
(2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Ministerului Finanţelor Publice sau, după caz, ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Art. 14
(1)În situaţia în care Ministerul Finanţelor Publice ori, după caz, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor dispun, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a), încetarea publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative ilegale, vor comunica de îndată măsura respectivă Consiliului Naţional al Audiovizualului.
(2)Potrivit competenţelor ce îi revin, Consiliul Naţional al Audiovizualului verifică dacă respectiva publicitate înşelătoare sau comparativă ilegală este difuzată printr-un serviciu de programe audiovizuale, în cadrul unei comunicaţii comerciale audiovizuale.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), Consiliul Naţional al Audiovizualului va dispune, prin decizie, potrivit competenţelor ce îi revin, oprirea de la difuzare a respectivei comunicaţii comerciale audiovizuale, va monitoriza aplicarea deciziei şi, în caz de nerespectare, va aplica sancţiunile Legii nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)În situaţia în care Consiliul Naţional al Audiovizualului apreciază că o comunicaţie comercială audiovizuală conţine elementele unei publicităţi înşelătoare ori comparative ilegale, acesta va sesiza Ministerul Finanţelor Publice sau, după caz, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
Art. 15
Prevederile art. 10, 11 şi 13 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28 şi 29.
Art. 16
(1)În cazul în care se constată că faptele reclamate nu constituie publicitate înşelătoare sau, după caz, publicitate comparativă ilegală, Ministerul Finanţelor Publice ori, după caz, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va emite decizie motivată de respingere a sesizării.
(2)Decizia dată conform alin. (1) poate fi atacată în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 17
(1)În cazul încălcării dispoziţiilor prezentei legi, răspunderea revine comerciantului beneficiar al anunţului publicitar.
(2)În cazul în care comerciantul care îşi face publicitate nu are sediul social în România, răspunderea revine reprezentantului său legal în România.
Art. 18
(1)Dreptul comercianţilor de a sesiza faptele prevăzute la art. 4 şi 6 se prescrie în termen de 3 luni de la data la care persoanele, asociaţiile sau organizaţiile care au un interes legitim, potrivit prevederilor prezentei legi, au luat cunoştinţă de anunţul publicitar, dar nu mai târziu de 6 luni de la data apariţiei acestuia.
(2)Dreptul consumatorilor de a sesiza faptele prevăzute la art. 6 se prescrie potrivit prevederilor art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 19
(1)Prezenta lege nu exclude controlul voluntar al publicităţii de către organizaţiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicităţii şi nici dreptul persoanelor fizice şi juridice, al asociaţiilor sau al organizaţiilor interesate de a se adresa direct acestor organizaţii.
(2)În aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, Ministerul Finanţelor Publice sau, după caz, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ori Consiliul Naţional al Audiovizualului pot solicita organizaţiilor profesionale cu rol de autoreglementare, prevăzute la alin. (1), formularea unui punct de vedere de specialitate.
CAPITOLUL IV: Dispoziţii finale
Art. 20
(1)În aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, Ministerul Finanţelor Publice poate emite norme, care se aprobă prin ordin al ministrului.
(2)În aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, Consiliul Naţional al Audiovizualului va emite norme de reglementare ce se aprobă prin ordin al preşedintelui acestei autorităţi.
Art. 21
Dispoziţiile legislative, regulamentare şi administrative adoptate de autorităţile române, precum şi orice alte informaţii cu privire la publicitatea înşelătoare şi comparativă se notifică de Ministerul Finanţelor Publice către Comisia Europeană.
Art. 22
Prezenta lege se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor privind publicitatea pentru anumite produse şi/sau servicii, precum şi restricţiilor sau interdicţiilor privind publicitatea în anumite medii, cuprinse în alte acte normative.
Art. 23
Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 2 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1.Articolul 1 va avea următorul cuprins:
"Art. 1
Prezenta lege are drept scop protecţia consumatorilor de produse şi servicii, protecţia persoanelor care desfăşoară o activitate de producţie, de comerţ, prestează un serviciu sau practică o meserie ori o profesie."
2.Articolele 2 şi 3 se abrogă.
3.La articolul 4, literele a), b), c) şi g) se abrogă.
4.La articolul 6, litera a) se abrogă.
5.Articolele 7 şi 8 se abrogă.
6.Articolul 18 va avea următorul cuprins:
"Art. 18
Autorul, realizatorul de publicitate şi reprezentantul legal al mijlocului de difuzare răspund solidar cu persoana care îşi face publicitate, în cazul încălcării prevederilor prezentei legi."
7.La articolul 23 alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins:
"b) încălcarea prevederilor art. 9-14, cu amendă de la 1.500 lei la 4.000 lei."
8.La articolul 24 alineatul (1), literele a) şi e) vor avea următorul cuprins:
"a) reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, în cazul încălcării prevederilor art. 9 şi ale art. 13 lit. a) şi b);
................
e) reprezentanţii împuterniciţi ai Consiliului Naţional al Audiovizualului, pentru încălcarea prevederilor art. 10 lit. a)."
*
Prezenta lege transpune integral prevederile Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din data de 12 decembrie 2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L376 din 27 decembrie 2006.
-****-
_______
*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 202/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 3 iulie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 454 din data de 24 iulie 2013