Document embed

DECIZIE nr. 258 din 7 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, excepţie ridicată de Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Maramureş în Dosarul nr. 5.355/100/2013 al Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 839D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 31 martie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin, şi în prezenţa reprezentantului autorului excepţiei, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în baza art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 aprilie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 9 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.355/100/2013, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul Juridic al fundaţiilor Judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti. Excepţia a fost ridicată de Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Maramureş într-o cauză având ca obiect: anularea Hotărârii nr. 1/26.02.2013 emisă de Comisia de evaluare, supraveghere şi controlul activităţii fundaţiei judeţene pentru tineret prin care s-a dispus dizolvarea de drept a Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Maramureş; anularea actului administrativ nr. 2.155/13.05.2013 emis de Consiliul Judeţean Maramureş, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă formulată împotriva Hotărârii nr. 1/26.02.2013; suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Hotărârea nr. 1/26.02.2013.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că adoptarea unui act normativ cu impact major, astfel cum este Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/2002, nu poate intra în atribuţiile Guvernului, reprezentantul puterii executive, care realizează politica internă şi externă a ţării şi asigură conducerea generală a administraţiei publice. În acest sens arată că un asemenea act normativ trebuie adoptat conform procedurii legislative a Parlamentului, întrucât încalcă principiul fundamental al separaţiei puterilor.

5. De asemenea apreciază că prin trecerea bunurilor în proprietatea statului, ca urmare a dizolvării unei asociaţii, se încalcă art. 44 din Constituţie. În acest sens susţine că această trecere forţată din patrimoniul privat al fundaţiei în domeniul publicai judeţului poate fi considerată o veritabilă "naţionalizare", o expropriere "fără utilitate publică", care contravine condiţiilor impuse de lege pentru un astfel de transfer al dreptului de proprietate.

6. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal nu îşi exprimă opinia cu privirea la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, însă menţionează că de soluţionarea acesteia depinde soluţia ce se va pronunţa asupra fondului litigiului, în cauză fiind întemeiată solicitarea reclamantei de suspendare a judecăţii până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei ridicate.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că trecerea bunurilor fundaţiei în domeniul public judeţean şi în administrarea consiliului judeţean pe a cărui rază teritorială se află aceasta reprezintă o consecinţă a dizolvării fundaţiei ca urmare a unei administrări defectuoase a patrimoniului.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi de parte, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 15 aprilie 2002, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002, având următorul cuprins:

"(1) La dizolvarea unei fundaţii judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, bunurile acesteia trec în domeniul public judeţean şi în administrarea consiliului judeţean pe a cărui rază teritorială se află fund apa pentru tineret respectivă.

(2) În situaţia dizolvării unei fundaţii judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, consiliul judeţean are obligaţia preluării bunurilor prevăzute la art. 20 alin. (1) teza a II-a şi alin. (2), cu excepţia celor prevăzute la art. 20 alin. (2¹), care, până la data dizolvării, nu au fost reintegrate în patrimoniul fundaţiei respective, alin. (5)-(8) ale aceluiaşi articol aplicându-se în mod corespunzător. Bunurile preluate în condiţiile prezentului alineat intră în domeniul public al judeţului şi în administrarea consiliului judeţean."

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în stat şi ale art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, sub aspectul actelor normative incidente, Curtea reţine că fundaţiile pentru tineret au fost înfiinţate în temeiul Decretului-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 mai 1990, iar regimul juridic al acestora este stabilit prin Legea nr. 146/2002.

14. Prin Decizia nr. 56 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 13 martie 2014, Curtea a statuat că Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, în sens restrâns, constituite ca expresie a dreptului la liberă asociere, consacrat de art. 40 alin. (1) din Constituţie şi de art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Persoanele juridice nonprofit care intră sub incidenţa Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, legiuitorul prevăzând formele asociative care nu intră sub incidenţa acesteia şi care beneficiază de reglementări cu caracter special, şi anume: partidele politice, sindicatele, cultele religioase [potrivii art. 1 alin. (3) din ordonanţă]; persoanele juridice de utilitate publică - asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel - înfiinţate prin legi, ordonanţe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public (potrivit art. 85 din ordonanţă). De asemenea, potrivit art. 80 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, dispoziţie acesteia se completează cu dispoziţiile Codului civil şi, prin urmare, în această materie, legea generală o reprezintă Codul civil, iar legea specială este ordonanţa menţionată. O asociaţie dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul, înscrierea asociaţiei în acest registru are efect constitutiv, ceea ce înseamnă că, după înscriere, persoana juridică devine titulară a drepturilor şi obligaţiilor conţinute în actele supuse înscrierii.

15. Cu privire la actele civile de constituire a asociaţiilor/ fundaţiilor/federaţiilor, Curtea a reţinut că art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 stabileşte că acestea sunt guvernate de legea civilă. Astfel, actele de constituire sunt acte civile, cuprinzând manifestarea voinţei asociaţilor sau fondatorilor şi au ca scop generarea raporturilor juridice specifice reglementate de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.

16. Curtea reţine că prin Decretul-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret au fost înfiinţate în judeţe şi în municipiul Bucureşti fundaţii pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reşedinţele de judeţ, iar patrimoniul acestora s-a constituit din bunurile, inclusiv fondurile băneşti, ce au aparţinut fostelor organizaţii ale tineretului comunist din judeţe şi a municipiului Bucureşti, precum şi din donaţii, legate şi alte surse provenite în condiţiile legii. Scopul fundaţiilor pentru tineret este administrarea patrimoniului propriu în folosul tuturor tinerilor şi al organizaţiilor de tineret, cu excepţia organizaţiilor ce aparţin partidelor şi formaţiunilor politice, iar conducerea acestora se asigură de consilii formate din reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor de tineret legal constituite la nivel de judeţe şi al municipiului Bucureşti, cu excepţia celor care aparţin partidelor şi formaţiunilor politice. Bunurile, inclusiv fondurile băneşti, ale fostelor organizaţii ale tineretului comunist din întreprinderi şi instituţii trec în proprietatea organizaţiilor de tineret nou-înfiinţate în cadrul acestora.

17. Curtea constată că Legea nr. 146/2002, din cuprinsul căreia fac parte şi dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, are ca obiect de reglementare stabilirea regimului juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, precum şi regimul juridic al patrimoniului care a aparţinut fostei Uniuni a Tineretului Comunist - U.T.C.

18. Potrivit art. 2 şi 3 din acelaşi act normativ, fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti sunt persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice şi fără scop lucrativ, constituite în baza prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, unice la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti şi au ca scop elaborarea, organizarea şi finanţarea de programe specifice şi instruirea, educarea şi formarea tineretului în spiritul tradiţiilor umaniste, al valorilor democraţiei şi aspiraţiilor societăţii româneşti. Pentru realizarea scopului, acestea administrează patrimoniul propriu şi resursele de care dispun, în condiţiile legii, în folosul tinerilor şi al structurilor de tineret interesate din unitatea administrativ - teritorială respectivă.

19. Potrivit art. 10 din Legea nr. 146/2002, conducerea fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti este asigurată de un consiliu alcătuit din 5 membri, dintre care: 3 numiţi de consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, iar 2 aleşi din rândul structurilor asociative de tineret reprezentative la nivelul unităţii administrativ-teritoriale respective, care îşi exprimă adeziunea la scopul fundaţiei.

20. Curtea reţine că, referitor la patrimoniu, art. 19 din Legea nr. 146/2002 stabileşte că acesta este format din imobile - construcţii şi terenuri -, fonduri băneşti şi alte active care au aparţinut fostei organizaţii a Uniunii Tineretului Comunist din judeţul respectiv sau din municipiul Bucureşti şi imobile, precum şi fonduri materiale şi financiare dobândite în timpul funcţionării fundaţiei judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti.

21. Legea nr. 146/2002, la art. 20 alin. (10), prevede că fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti nu pot înstrăina patrimoniul imobiliar - construcţii şi terenuri - care a aparţinut fostei organizaţii judeţene a Uniunii Tineretului Comunist. Însă, această prevedere nu vizează şi patrimoniul imobiliar dobândit în timpul funcţionării de fundaţiile judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, patrimoniu care nu face obiectul Legii nr. 146/2002.

22. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/2002, fundaţiile judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti nu se pot transforma în societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990 a societăţilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, însă pot înfiinţa astfel de societăţi, fără implicarea patrimoniului, respectiv imobile - construcţii şi terenuri -, fonduri băneşti şi alte active care au aparţinut fostei organizaţii a Uniunii Tineretului Comunist din judeţul respectiv sau din municipiul Bucureşti.

23. Potrivit dispoziţiilor art. 30 şi art. 31 din Legea nr. 146/2002, fundaţiile judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti sunt constituite pe durată nedeterminată şi se dizolvă prin hotărâre judecătorească dacă activitatea a devenit ilicită sau contrară ordinii publice ori bunelor moravuri şi realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice ori bunelor moravuri. De asemenea, aceste fundaţii se dizolvă de drept dacă patrimoniul este administrat defectuos, nu este îndeplinit scopul pentru care au fost constituite sau urmăresc alt scop decât cel pentru care au fost constituite, consiliul de conducere nu se constituie în termen de 30 de zile şi această situaţie durează mai mult de 30 de zile. Constatarea dizolvării de drept se realizează prin hotărâre a comisiei de evaluare, supraveghere şi control al activităţii fundaţiei judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, la cererea oricărei persoane interesate.

24. Dispoziţiile art. 33, în forma supusă controlului de constituţionalitate, au fost introduse în Legea nr. 146/2002 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/2002 şi prevăd că, la dizolvarea unei fundaţii judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, bunurile trec în domeniul public judeţean şi în administrarea consiliului judeţean pe a cărui rază teritorială se află fundaţia pentru tineret respectivă. Consiliul judeţean are obligaţia preluării bunurilor prevăzute la art. 20 alin. (1) teza a doua şi alin. (2), cu excepţia celor prevăzute la art. 20 alin. (2¹), care, până la data dizolvării, nu au fost reintegrate în patrimoniul fundaţiei respective. Bunurile astfel preluate intră în domeniul public al judeţului şi în administrarea consiliului judeţean.

25. Dispoziţiile art. 20 alin. (1) teza a doua şi alin. (2) din Legea nr. 146/2002 la care fac trimitere textele de lege suspuse controlului de constituţionalitate prevăd că bunurile care au aparţinut la data de 22 decembrie 1989 fostei organizaţii a Uniunii Tineretului Comunist din judeţe şi din municipiul Bucureşti, preluate de fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, vizate de prezenta lege, rămân în proprietatea acestora, iar "în cazul în care ulterior au căpătat o altă destinaţie, se reintegrează, necondiţionat şi fără plată, în patrimoniul fundaţiilor judeţene pentru tineret respective sau a municipiului Bucureşti, ce se constituie ca succesoare de drept. (2) În acelaşi timp se reintegrează necondiţionat şi fără plată şi bunurile precizate la alin. (1), care nu au fost preluate conform prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 şi care au trecut în patrimoniul altor persoane juridice sau fizice."

26. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, referitor la unele dispoziţii din Legea nr. 146/2002, a statuat că patrimoniul fundaţiilor pentru tineret a fost constituit printr-o lege specială, care a prevăzut expres trecerea bunurilor fostelor organizaţii ale tineretului comunist în proprietatea noilor fundaţii, indiferent dacă acestea erau sau nu în posesia bunurilor menţionate sau dacă asemenea bunuri erau în folosinţa altor persoane. De asemenea, interpretând sistematic prevederile art. 20 alin. (2) cu cele ale alin. (2¹) din acelaşi articol, Curtea a constatat că însăşi legea prevede, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002, că reintegrarea necondiţionată şi fără plată a bunurilor prevăzute la alin. (1) al art. 20 operează numai în condiţiile în care aceste bunuri au fost dobândite de alte persoane fără titlu valabil sau, în cazul imobilelor, în situaţiile în care acestea au fost afectate unei utilităţi publice după data de 22 decembrie 1989. Aşadar, o dispoziţie legală care asigură reintegrarea în patrimoniul unei persoane a bunurilor ce-i aparţin de drept, dar care sunt deţinute, fără titlu legal de proprietate, de către alte persoane, fizice sau juridice, nu poate fi contrară principiilor şi normelor constituţionale referitoare la inviolabilitatea, garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. Problema determinării în fiecare caz a apartenenţei iniţiale a unui bun la patrimoniul fostelor organizaţii ale tineretului comunist, a valabilităţii titlului cu care un astfel de bun a intrat în patrimoniul unei alte persoane şi, eventual, a condiţiilor în care i-a fost schimbată destinaţia reprezintă o chestiune de fapt, a cărei stabilire intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. De asemenea este atribuţia instanţelor de judecată să interpreteze şi să determine dispoziţiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acest sens, a se vedea Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003.

27. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/2002 nu intra în atribuţiile Guvernului, încălcându-se, astfel, principiul separaţiei puterilor şi echilibrului puterilor, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.438 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011, a statuat că delegarea legislativă este o instituţie specifică dreptului constituţional şi presupune transferul de atribuţii de la Parlament către executiv în anumite condiţii prevăzute de legea de abilitare ori de Constituţie. Astfel, este o limitare a monopolului parlamentar în materia legiferării, care însă îşi găseşte o justificare unanim acceptată ce izvorăşte din principiul separaţiei şi al colaborării puterilor în stat.

28. Prin urmare, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/2002 a fost adoptată de executiv cu respectarea prevederilor constituţionale privind delegarea legislativă. Totodată, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Astfel, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dispoziţiile de modificare şi completare a Legii nr. 146/2002 prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002 s-au încorporat în actul de bază.

29. Referitor la critica privind încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44, prin trecerea bunurilor în proprietatea statului, ca urmare a dizolvării fundaţiilor judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, Curtea reţine că, potrivit acestui text constituţional, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

30. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. În acest sens este şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993.

31. De asemenea, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate.

32. Raportând cele menţionate la prezenta cauză, Curtea reţine că trecerea bunurilor aparţinând fundaţiei judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, în situaţia dizolvării, în domeniul public judeţean şi în administrarea consiliului judeţean pe a cărei rază teritorială se află fundaţia pentru tineret respectivă, reprezintă o sancţiune ca urmare a administrării defectuoase a patrimoniului sau a neîndeplinirii scopului pentru care aceasta a fost constituită, având în vedere natura acestor fundaţii pentru tineret stabilită prin lege, aceea de utilitate publică.

33. Referitor la noţiunea de "utilitate publică", Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că aceasta trebuie să urmărească realizarea unui scop legitim, a unui interes general de ordin social-economic, fapt ce este de natură a conferi statelor semnatare ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale o anumită marjă de apreciere, aflată sub controlul Curţii. În acest sens, a se vedea Hotărârea din 1 martie 2001, pronunţată în Cauza Malama împotriva Greciei, paragraful 46, şi Hotărârea din 11 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Almeida Garrett, Mascarenhas Falcao şi alţii împotriva Portugaliei, paragraful 52.

34. Or, trecerea bunurilor aparţinând fundaţiei judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti în domeniul public judeţean şi în administrarea consiliului judeţean, ca urmare a dizolvării, urmăreşte apărarea interesului general stabilit prin Legea nr. 146/2002, respectiv elaborarea, organizarea şi finanţarea de programe specifice şi instruirea, educarea şi formarea tineretului în spiritul tradiţiilor umaniste, al valorilor democraţiei şi aspiraţiilor societăţii româneşti.

35. Prin urmare, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

36. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Maramureş în Dosarul nr. 5.355/100/2013 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2015.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 417 din data de 12 iunie 2015