DECIZIE nr. 18 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Acsinte Gaspar

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Victoria Beldean în Dosarul nr. 10.760/107/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.366D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10.760/107/2011, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepţia a fost ridicată de Victoria Beldean cu ocazia soluţionării recursului declarat de Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Alba într-o cauză având ca obiect "contestaţie decizie de pensionare".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece încalcă normele de tehnică legislativă care impun existenţa unei congruenţe între motivele şi scopul unui act normativ, pe de o parte, şi între efectele juridice ale acestuia, pe de altă parte. De asemenea, arată că, la finalul anului 2011, după finalizarea procesului de recalculare a pensiilor, există o discrepanţă majoră între expunerea de motive şi previziunea Guvernului, în sensul că prin această măsură nu s-a realizat economia scontată de autorităţi, la momentul edictării acestei legi.
Apreciază că se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţia României, întrucât recalcularea pensiilor speciale nu a fost o măsură de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, ci o măsură profund pernicioasă pentru bugetul de stat.
În fine, în opinia autorului excepţiei, Legea nr. 119/2010 contravine dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. G pct. 2 din partea a V-a şi art. 12 pct. 2 din partea a II-a a Cartei sociale europene revizuite, precum şi art. 65 pct. 1 şi 2 din partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, întrucât, în majoritatea cazurilor, în urma recalculării pensiilor de serviciu, cuantumul ce a rezultat din această operaţiune nu este cel puţin egal cu 40% din totalul câştigului anterior al beneficiarului pensiei. De asemenea, apreciază că sunt încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dat fiind faptul că dreptul de pensie, ca drept fundamental, este un "bun" în sensul acestei norme internaţionale, protejat în consecinţă, şi nu poate face obiect al unei deposedări totale sau parţiale decât numai în condiţiile şi cazurile expres stipulate de norma menţionată.
Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar reglementarea de lege criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, care au următorul cuprins:
"Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:
[...]
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 47 alin. (1) referitor la obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. G pct. 2 din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite şi, în subsidiar, prevederile art. 12 pct. 2 din partea a II-a a aceleiaşi carte, raportat la art. 65 pct. 1 şi 2 din partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea legală criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi internaţionale invocate şi în prezenta cauză.
În acest sens este Decizia nr. 904 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2013, şi Decizia nr. 966 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2013, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 sunt constituţionale.
Astfel, faţă de critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, justificată prin aceea că există o discrepanţă evidentă între cele arătate în expunerea de motive a Legii nr. 119/2010 cu privire la situaţia de criză care impune adoptarea sa şi efectele reale ale acestui act normativ, prin deciziile amintite, Curtea a reţinut că norma constituţională invocată instituie obligaţia respectării Constituţiei şi a legilor.
Ca atare, nu se poate reţine încălcarea acestui text constituţional, ci, mai degrabă, "o previzionare inexactă a efectelor Legii nr. 119/2010, fapt care nu reprezintă, însă, un aspect de neconstituţionalitate".
De asemenea, referitor la înfrângerea art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent, Curtea a constatat că "aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat".
În fine, în ceea ce priveşte susţinerile privind contrarietatea Legii nr. 119/2010 cu prevederile Cărţii sociale europene revizuite şi ale Codului european de securitate socială al Consiliului Europei, motivate de o pretinsă nerespectare a cuantumurilor prestaţiilor sociale arătate în aceste acte internaţionale, Curtea a reţinut că, "în sistemul public de pensii, întemeiat pe principiul contributivităţii, cuantumul pensiei este raportat nu doar la veniturile obţinute imediat înainte de deschiderea dreptului la pensie, ci la veniturile obţinute pe întreaga perioadă de contribuţie. Prevederile internaţionale invocate nu stabilesc nici ele că veniturile în funcţie de care se apreciază cuantumul la pensie sunt numai acelea aferente ultimilor ani de contribuţie, astfel că apar ca lipsite de temei criticile de neconstituţionalitate invocate".
În ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o acestui articol, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar eliminarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*,
__
*A se vedea opinia separată formulată la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Victoria Beldean în Dosarul nr. 10.760/107/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2013.
-****-

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

OPINIE SEPARATĂ
Socotim că nu numai prevederile art. 1 lit. c) din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt neconstituţionale, ci întreaga lege, întrucât încalcă dispoziţii şi principii prevăzute de Constituţia României. Nu vom repeta argumentele aduse soluţiei de neconstituţionalitate privind pensiile magistraţilor, ci ne vom opri în mod special asupra încălcării art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Astfel, prevederile art. 1-5 şi art. 12 din lege încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Aşadar, o lege se aplică, cum spune autorul sesizării, situaţiilor născute numai după adoptarea ei, exercitându-şi acţiunea asupra faptelor care se vor produce ulterior intrării sale în vigoare, nu şi situaţiilor anterioare, trecute (facto praeterita), cu toate efectele care s-au produs şi se produc în timp, datorită situaţiei create la acel moment. Or, aplicarea în timp a unei legi este guvernată de principiul neretroactivităţii legii noi. Pensiile speciale au fost stabilite, aşadar, în baza legilor adoptate în domeniul pensiilor, pe anumite categorii socio-profesionale, şi sunt derogatorii de la dreptul comun. Aceste legi se aplică situaţiilor juridice constituite, modificate şi stinse în temeiul reglementărilor lor, în baza cărora s-au creat efecte juridice definitive, revenind statului obligaţia de a executa în timp (obligaţii succesive) plata pensiilor. Aşadar, obligativitatea recalculării tuturor pensiilor speciale acordate sub incidenţa prevederilor legale anterioare prin intrarea în vigoare a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor este neconstituţională.
Pensiile speciale care se află în plată constituie drepturi câştigate ce nu pot fi recalculate în baza unei legi noi, neputând fi nici modificate, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.
Pensiile militare de stat, pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor, judecătorilor, respectiv magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular, pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari, pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil, navigant, profesionist din aviaţia civilă, pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi aflate în plată sunt stabilite sub imperiul legislaţiei anterioare.
Aşadar, prin această lege are loc o modificare a regimului juridic al pensiilor speciale stabilite în baza legilor anterioare, ajungându-se să se încalce chiar substanţa dreptului la pensie.
În acest sens, prin Decizia nr. 375/2005 a Curţii Constituţionale s-a stabilit că "noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv în privinţa cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării lor în vigoare". În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 57/2006, care prevede că "condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie şi de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie".
De asemenea, prin Decizia nr. 120/2007, Curtea a reţinut că "operaţiunea de recalculare priveşte în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanţei şi are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior".
În concluzie, şi numai sub acest aspect, având în vedere faptul că actualele pensii speciale au fost legal stabilite şi calculate în baza unor legi în vigoare la data respectivă, recalcularea lor duce la încălcarea principiului neretroactivităţii legii - regulă imperativă - prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Judecător,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 98 din data de 19 februarie 2013