DECIZIE nr. 803 din 27 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Marin Marinuş în Dosarul nr. 5.324/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.223D/2012.
La apelul nominal se prezintă pentru Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii domnul consilier juridic Mihai Ionescu, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2.428 din 4 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.324/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii. Excepţia a fost ridicată de Marin Marinuş într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile criticate trebuie analizate în raport cu interesul legitim al celui care formulează cererea de chemare în judecată. Arată că interesul în formularea unei cereri trebuie să fie personal, adică să-l vizeze pe cel care recurge la acţiunea în justiţie, această condiţie nefiind îndeplinită cât priveşte prevederile art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, prin aceasta aducându-se atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că există mai multe acte normative prin care anumitor persoane, organizaţii ori instituţii li se acordă atribuţia de a acţiona în instanţă în locul altor persoane, fie pentru a se apăra drepturile unor persoane care nu se pot apăra singure, fie atunci când un interes public sau interese colective se impun a fi apărate. Aceste acte normative şi, implicit, prevederile criticate nu restrâng şi nici nu încalcă dreptul unor persoane de a se adresa instanţei. Nimic nu împiedică persoanele lezate de activitatea părţilor din acţiunile formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, să formuleze cereri de intervenţie accesorie în favoarea reclamantului. Condiţia unui proces echitabil este asigurată prin faptul că cererea de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este adresată instanţei de judecată, iar pârâtul are posibilitatea de a-şi formula toate apărările în susţinerea poziţiei sale faţă de cererea reclamantului. Prevederile constituţionale nu interzic ca prin anumite acte normative să dobândească calitatea procesuală activă diferite instituţii, autorităţi ori asociaţii. Este şi cazul de faţă, în care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii are calitatea procesuală activă în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, iar art. 8 lit. a) dispune asupra modalităţii de sesizare a instanţei. Această subrogare se produce prin efectul actului normativ, iar dispoziţia atacată are drept scop devoalarea activităţilor exercitate de regimul comunist, adică tocmai scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, prevăzut în preambulul acesteia.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.609/2011 şi nr. 278/2012, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, care au următorul conţinut:
"Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ia în discuţie nota de constatare şi, după caz:
a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia;".
În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, pronunţându-se Decizia nr. 278 din 22 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012, în care s-au reţinut următoarele:
Potrivit prevederilor textului de lege criticat, în cazul în care aprobă nota de constatare cu privire la existenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii va dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare la instanţa competentă material.
Contrar susţinerilor autorului excepţiei, în exercitarea acestei competenţe, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii are legitimare procesuală activă, justificând un interes legitim, prevăzut de lege, respectiv art. 6-12 din secţiunea a 3-a - Dispoziţii procedurale comune, cuprinsă în actul normativ criticat.
În speţă, legitimarea procesuală activă a acestei autorităţi administrative este justificată, în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, de interesul general urmărit, şi anume deconspirarea organelor securităţii statului, parte a poliţiei politice, care în perioada de dictatură comunistă au exercitat o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale.
Aşadar, prevederile criticate recunosc Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin posibilitatea sesizării sale din oficiu, o legitimare procesuală activă, justificată de apărarea unui interes general.
Totodată, Consiliul, pe lângă posibilitatea sa de a acţiona din oficiu, poate fi sesizat şi de persoana îndreptăţită, astfel cum aceasta este definită la art. 1 alin. (1) din actul normativ criticat, pentru a desfăşura cercetări referitoare la existenţa/inexistenţa unor documente care se referă la persoana petentului aflate în evidenţele informatizate ale Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi în cele ale celorlalte instituţii deţinătoare ale arhivelor Securităţii. Prin urmare, în acest caz, interesul promovării acţiunii este justificat chiar de interesul personal al persoanei îndreptăţite, rezultatul practic al acţiunii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii răsfrângându-se în mod direct asupra titularului dreptului.
De altfel, aşa cum a statuat deja Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, şi Decizia nr. 1.609 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 17 februarie 2012, ale căror considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie o subrogare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
Aceste prevederi legale conferă persoanei care este subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ori moştenitorilor testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului lor. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv în numele persoanelor îndreptăţite, la cererea acestora.
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Marin Marinuş în Dosarul nr. 5.324/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 719 din data de 23 octombrie 2012