DECIZIE nr. 70 din 18 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) şi art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioniţa Cochinţu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) şi art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de S.C. Teo&Paula - S.R.L. din Năvodari, prin lichidator judiciar Victoria S.P.R.L. din Constanţa, în Dosarul nr. 5.257/118/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 972D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.039D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 73 alin. (3) şi art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de S.C. Teo&Paula - S.R.L. din Năvodari, prin lichidator judiciar Victoria S.P.R.L. din Constanţa, în Dosarul nr. 5.257/118/2013/a3 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă.
4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că partea Victoria S.P.R.L. din Constanţa a depus precizări scrise prin care solicită, în principal, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată, iar în subsidiar, detalierea considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.292 din 4 octombrie 2011, în vederea aplicării unitare a prevederilor legale la nivelul instanţelor de judecată.
6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.
7. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.
8. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.039D/2015 la Dosarul nr. 972D/2015, care este primul înregistrat.
9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Totodată, arată că, în ceea ce priveşte problema referitoare la practica neunitară la nivelul instanţelor judecătoreşti, aceasta este o chestiune care nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale, ci a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
10. Prin încheierile nr. 268 din 12 mai 2015 şi nr. 295 din 27 mai 2015, pronunţate în dosarele nr. 5.257/118/2013 şi nr. 5.257/118/2013/a3, Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civili a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) şi art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de S.C. Teo&Paula - S.R.L. din Năvodari, prin lichidator judiciar Victoria S.P.R.L. din Constanţa, în cauze întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 au fost adoptate fără respectarea cerinţelor referitoare la normele de tehnică legislativă, prevăzute de art. 48 din Legea nr. 24/2000, deoarece nu au fost instituite două ipoteze distincte de reglementare ce ar fi trebuit să fie delimitate prin alineate diferite. Astfel, nu este prezentată distinct situaţia prevăzută la art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, raportat la alte sentinţe ale judecătorului-sindic de soluţionare a unor contestaţii faţă de tabelul preliminar, judecătorul-sindic putând admite, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv al tuturor creditorilor împotriva averii debitorului, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe. Astfel, prin art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a statuat regula generală potrivit căreia, "după ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va înregistra, de îndată, la tribunal tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia fiecărei creanţe", ceea ce echivalează cu faptul că nu este legal ca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, după soluţionarea fiecărei contestaţii formulate faţă de tabelul preliminar [în temeiul art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006], deşi sentinţele judecătorului-sindic sunt executorii şi definitive, să înregistreze tabelul definitiv sau să actualizeze tabelul definitiv întocmit anterior în baza dispoziţiei judecătorului - sindic de înscriere în mod provizoriu a unei creanţe.
12. Deşi legea insolvenţei instituie şi cazul special de întocmire a tabelului definitiv înainte de soluţionarea tuturor contestaţiilor (în baza dispoziţiei judecătorului-sindic de admitere provizorie a creanţei în tabelul definitiv), diferit de regula generală, acesta nu prevede expres modalitatea de executare a sentinţelor judecătorului-sindic date în soluţionarea contestaţiilor faţă de tabelul preliminar raportate la alte creanţe decât cea admisă provizoriu. Or, dată fiind situaţia de excepţie, legea trebuie să prevadă expres o atare împrejurare, altfel, în lipsa unei interpretări restrictive, rămâne la libera apreciere a judecătorului-sindic dacă se impune ca administratorul/ lichidatorul judiciar să actualizeze sau nu tabelul definitiv de creanţe întocmit în ipoteza specială [prevăzută la art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006], după soluţionarea fiecărei contestaţii faţă de tabelul definitiv, ceea ce poate duce la o încălcare a dispoziţiilor legale de întocmire a tabelului definitiv doar după soluţionarea tuturor contestaţiilor. Astfel, art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 trebuia să prevadă distinct şi să interpreteze restrictiv cazul special de întocmire a tabelului definitiv prin înscrierea provizorie a creanţei din dispoziţia judecătorului-sindic [în temeiul art. 73 alin. (3)], raportat la soluţionarea celorlalte contestaţii formulate faţă de tabelul preliminar. Or, nefiind prevăzut în mod expres dacă este permisă sau interzisă modificarea tabelului definitiv de creanţe întocmit în temeiul art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 după fiecare sentinţă a judecătorului-sindic de soluţionare a contestaţiilor formulate faţă de tabelul preliminar, raportat la alte creanţe decât cea înscrisă provizoriu, înainte de soluţionarea tuturor contestaţiilor formulate, legea lasă posibilitatea interpretărilor, ceea ce va duce implicit la o practică neunitară la nivelul instanţelor judecătoreşti, contrar prevederilor constituţionale.
13. În final, pe lângă prezentarea evoluţiei cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, autoarea acesteia precizează că această excepţie a fost invocată cu privire la prevederile art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportat la ipoteza specială a înscrierii provizorii a unei creanţe în tabelul definitiv, în temeiul art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, cu referire la admisibilitatea modificării tabelului definitiv întocmit înainte ca toate contestaţiile faţă de tabelul preliminar să fi fost soluţionate, respectiv după soluţionarea fiecărei contestaţii în parte.
14. Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
15. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 73 alin. (3) şi art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare:
- Art. 73 alin. (3): "(3) La termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe, judecătorul-sindic va soluţiona deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate să admită, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv ai tuturor creditorilor împotriva averii debitorului.";
- Art. 74 alin. (1): "(1) După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal şi va avea grijă să fie afişat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia - garantată sau negarantată - a fiecărei creanţe."
19. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
20. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2) şi (3) privind instanţele judecătoreşti şi art. 135 alin. (2) lit. a) cu privire la libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 966 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 22 septembrie 2011, Decizia nr. 841 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012, sau Decizia nr. 1.292 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
22. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că întreaga procedură instituită prin Legea nr. 85/2006 are ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, iar specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, în acest context, reglementarea prin lege a obligaţiei judecătorului-sindic de a soluţiona deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar sau de lichidator în tabelul preliminar de creanţe, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe, constituie expresia uneia dintre caracteristicile definitorii ale procedurii insolvenţei, şi anume celeritatea în realizarea scopurilor declarate mat sus. În absenţa unei atari dispoziţii de lege, procedura, care de regulă are caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanţe, ar fi cu mult întârziată, situaţie ce ar genera o stare de perpetuă incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite între părţile implicate, persoane fizice sau comercianţi, afectând grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze.
23. Totodată, Curtea a reţinut că, deşi procedura insolvenţei pune accent pe o desfăşurare rapidă a procesului, ea oferă, pe de altă parte, suficiente garanţii procesuale părţilor implicate. Astfel, potrivit chiar textului de lege criticat, judecătorul-sindic va soluţiona, la termenul stabilit pentru definitivarea tabelului de creanţe, contestaţiile pentru care ar fi nevoie de administrarea unor probe, prin admiterea provizorie, iar nu definitivă, a creanţelor contestate.
24. Prin urmare, înscrierea unei astfel de creanţe în tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului are caracter provizoriu, putând fi modificată oricând pe parcursul derulării procedurii, ca urmare a completării probatoriului. Mai mult, dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 prevăd că, până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, doi sau a unei erori esenţiale care a determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute. În această situaţie, judecarea contestaţiei se va face de judecătorul-sindic, cu citarea tuturor părţilor interesate, iar până la judecarea irevocabilă a contestaţiei judecătorul-sindic va putea declara creanţa sau dreptul de preferinţă contestat ca admis numai provizoriu. O garanţie procedurală în plus o constituie prevederile art. 12 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora hotărârile judecătorului-sindic, care sunt definitive şi executorii, pot fi atacate separat cu recurs, după o procedură stabilită prin dispoziţiile art. 8 din aceeaşi lege.
25. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prin raportare la cele ale art. 73 alin. (3) din aceeaşi lege, Curtea observă că aceste dispoziţii legale nu trebuie interpretate în mod singular, ci trebuie avute în vedere, spre exemplu, şi cele cuprinse în art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora "prin tabel definitiv de creanţe se înţelege tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii în conformitate cu prevederile art. 73, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate a creanţei;".
26. De altfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în prezentele cauze, Curtea observă că din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate reiese că aceasta este nemulţumită de forma în care sunt redactate prevederile art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, respectiv de faptul că nu este prevăzut în mod expres dacă este permisă sau interzisă modificarea tabelului definitiv de creanţe întocmit, în temeiul art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, după fiecare sentinţă a judecătorului-sindic de soluţionare a contestaţiilor formulate faţă de tabelul preliminar, raportat la alte creanţe decât cea înscrisă provizoriu, înainte de soluţionarea tuturor contestaţiilor formulate şi, astfel, în opinia autoarei, legea lăsă loc interpretărilor, ceea ce va duce implicit la o practică neunitara la nivelul instanţelor judecătoreşti.
27. Aşadar, Curtea reţine că motivele care au condus la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate vizează aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii la speţa dedusă judecăţii, prin prisma unei pretinse omisiuni legislative. Or, în situaţia în care, astfel cum susţine autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, există o practică neunitară a instanţelor judecătoreşti, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este singura competentă să asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, în acest sens fiind reglementată instituţia recursului în interesul legii, în cuprinsul art. 514 din Codul de procedură civilă. Pe de altă parte, Curtea constată că normele legale criticate au fost edictate în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Astfel, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acestora ar fi reale, de principiu, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "(...) se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
28. Referitor la solicitarea formulată prin notele scrise, depuse la dosarele cauzelor, cu privire la detalierea considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în materie, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece, în accepţiunea prevederilor art. 146 din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu are competenţa de a interpreta sau explica deciziile sale la solicitarea unor subiecte de drept (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.255 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011).
29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) şi art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de S.C. Teo&Paula - S.R.L. din Năvodari, prin lichidator judiciar Victoria S.P.R.L. din Constanţa, în dosarele nr. 5.257/118/2013 şi nr. 5.257/118/2013/a3 ale Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 298 din data de 19 aprilie 2016