Document embed

DECIZIE nr. 182 din 26 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Dumitru-Grigore Duculescu, Florian Duculescu şi Domnica Duculescu în Dosarul nr. 8.091/109/2013 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.128D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au depus puncte de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii. Acesta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că în speţă sunt aplicabile argumentele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 686 din 26 noiembrie 2014, nr. 724 din 16 decembrie 2014 şi nr. 269 din 7 mai 2014. De asemenea, precizează că acţiunea introductivă de instanţă este formulată ulterior intrării în vigoarea Legii nr. 165/2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 15 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.091/109/2013, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Dumitru-Grigore Duculescu, Florian Duculescu şi Domnica Duculescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă ca prematură cererea reclamanţilor de obligare a pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire, cerere introdusă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate din Legea nr. 165/2013 aduc atingere prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se răsfrâng inclusiv asupra dosarelor de despăgubire aflate în etapa finală a emiterii titlului de despăgubire şi care au urmat deci întreaga procedură prevăzută de Legea nr. 247/2005. Prin aplicarea Legii nr. 165/2013 în aceste cazuri şi, în special, a dispoziţiilor referitoare la atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, se anulează, practic, etapele administrative deja parcurse, persoanele îndreptăţite fiind nevoite să reia procedura şi să se supună noilor termene şi condiţii din legea examinată. În plus, se creează o situaţie discriminatorie între persoanele îndreptăţite aflate în aceeaşi fază a procedurii de despăgubire, unele dintre acestea intrând în posesia titlului şi încasând efectiv sume de bani până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar altele fiind supuse riscului de a relua procedura şi, mai mult decât atât, să aibă parte de un regim de despăgubire diferit, reglementat de Legea nr. 165/2013, concretizat, în esenţă, printr-un sistem diferit de evaluare a despăgubirilor şi atribuirea de puncte în loc de bani, valorificabili prin licitaţie după o perioadă de 60 de luni de la intrarea în vigoare a legii.

7. Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate, pentru argumentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie, de pildă Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Potrivit prevederilor art. 76 din Legea nr. 47/1992 au fost solicitate lămuriri suplimentare de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor asupra semnificaţiei sintagmei "dosare aprobate" din cuprinsul art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 şi a indicării actului juridic ce materializează operaţiunea de "aprobare a dosarelor" în şedinţa de lucru a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

11. Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis răspunsul său, prin care arata, în esenţă, ca "dosare aprobate" reprezintă acele dosare care au parcurs toate operaţiunile prealabile emiterii propriu-zise a deciziei cuprinzând titlul de despăgubire şi semnifică aprobarea, în şedinţa de lucru a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a acelor dosare în care a fost efectuat raportul de evaluare, votul Comisiei fiind dat inclusiv asupra sumei ce va fi acordată cu titlu de despăgubire în fiecare astfel de dosar aprobat, aflat pe ordinea de zi. Aprobarea propriu-zisă se consemnează într-un proces-verbal, semnat de toţi membrii Comisiei, votul semnificând dispunerea întocmirii titlului de despăgubire. Pe baza acestui proces-verbal, urmează a fi redactat actul administrativ constând în decizia reprezentând titlul de despăgubire, semnată de preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Au fost depuse şi anexe constând în exemplare ale unor procese-verbale şi decizii reprezentând titlul de despăgubire, emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părţi, documentele transmise la dosar în urma exprimării punctului de vedere solicitat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Examinând motivarea autorilor excepţiei, Curtea observă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 4 teza întâi, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013, cu următorul conţinut:

- Art. 4 teza întâi: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi [...]";

- Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).";

- Art. 17 alin. (1) lit. a): "(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii

- Art. 21 alin. (6) şi (8): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

[...]

(8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7)".

14. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate normele constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în opinia autorilor excepţiei, textele de lege mai sus citate sunt neconstituţionale în măsura în care vizează şi acele situaţii în care, până la adoptarea Legii nr. 165/2013, au fost parcurse toate etapele administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, în sensul soluţionării cererii de despăgubire, inclusiv etapa evaluării, fără a fi însă emis titlul de despăgubire şi consideră, în consecinţă, că noua lege în materie, care conţine dispoziţii mai puţin favorabile, nu i se poate aplica fără încălcarea principiului neretroactivităţii legii şi al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

16. Curtea observă, din analiza documentelor aflate la dosar, că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în cauză au fost parcurse anumite operaţiuni ce alcătuiesc etapa soluţionării dosarelor de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Dosarul a fost trimis spre evaluare către un evaluator desemnat, care, la data de 22 februarie 2012, a depus la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor raportul de evaluare întocmit în cauză. Curtea reţine, totodată, că prin Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 15 martie 2012, a fost suspendată emiterea titlurilor de despăgubire, iniţial pe o perioadă de 6 luni, prelungită ulterior până la data de 15 mai 2013, pentru ca la data de 20 mai 2013 să intre în vigoare Legea nr. 165/2013.

17. Curtea reţine că Legea nr. 165/2013 conţine, la art. 41, norme tranzitorii, prin care sunt reglementate diferite situaţii care au translatat regimul juridic anterior în vigoare şi care se supun unor reguli speciale. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (3) din aceasta, "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. [...] (3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor." Prin urmare, pentru a nu fi aplicabile noile prevederi legale sub aspectul soluţionării dosarului de despăgubire (procedura invalidării, a evaluării conform grilei notariale etc.), astfel cum pretind autorii excepţiei, este necesar a determina dacă situaţia analizată în cauză se încadrează sau nu în ipoteza normelor tranzitorii cuprinse la art. 41 din Legea nr. 165/2013.

18. Curtea constată că în cauză nu au fost stabilite sume de bani cuvenite cu titlu de despăgubiri prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - ipoteza art. 41 alin. (1) teza a doua -, că nu există un titlu de despăgubire emis pe numele reclamanţilor şi nici că prezentul dosar ar corespunde stadiului de "dosar aprobat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor", la care se referă art. 41 alin. (1) teza întâi. Astfel, din actele depuse la dosarul Curţii Constituţionale rezultă că "dosar aprobat" semnifică acele dosare care au parcurs toate operaţiunile prealabile emiterii propriu-zise a deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, fără a fi însă emis titlul de despăgubire în sensul că nu a fost redactată decizia reprezentând titlul de despăgubire, ca act administrativ semnat de preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Or, printre actele dosarului, nu a fost depus un proces-verbal sau o altă dovadă din care să rezulte că în perioada 22 februarie - 15 martie 2012 dosarul în cauză a fost aprobat în sensul supunerii la vot, în cadrul unei şedinţe de lucru a Comisiei Centrale, inclusiv suma de bani stabilită cu titlu de despăgubiri prin raportul de evaluare. Curtea mai reţine, totodată, că asemenea detalii ţin de soluţionarea în fond a dosarului, astfel că instanţa judecătorească este singura în măsură să determine norma juridică aplicabilă în speţă, respectiv dacă în cauză va fi parcursă întreaga procedură specifică Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, reglementată de Legea nr. 165/2013, inclusiv sub aspectul termenelor de soluţionare, a validării/invalidării deciziei cu propunerea de acordare a despăgubirilor, a aplicării grilei notariale ca modalitate de evaluare imobiliară, a modalităţii de valorificare a punctelor etc., sau se va aplica strict art. 41 din legea menţionată, sens în care nu se va mai proceda la o nouă evaluare, ci se va emite titlul de despăgubire şi se va plăti suma de bani în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014, cu respectarea procedurii prevăzute de vechea lege - Legea nr. 247/2005, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007. Întrucât Curtea Constituţională, în acest moment procesual nu poate avea certitudinea că situaţia analizată se încadrează în aceea de "dosar aprobat", va examina pe fond dispoziţiile criticate din Legea nr. 165/2013, prin raportare la criticile de neconstituţionalitate formulate.

19. În ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, care prevăd competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida deciziile conţinând propuneri de acordare a despăgubirilor, Curtea constată că în cauză nu poate fi incidenţă Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate. Per a contrario, îşi găsesc aplicarea considerentele reţinute în Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015, prin care Curtea a constatat constituţionalitatea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 (inclusiv sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză). Prin această decizie, Curtea a reţinut, în esenţă, că atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii este justificată de necesitatea unui control suplimentar al dosarelor de despăgubire în care există acest tip de dispoziţii ale entităţilor învestite de lege, dacă, evident, nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care să se fi statuat asupra calităţii de persoană îndreptăţită şi asupra întinderii dreptului.

20. Aplicând, pentru identitate de raţiune, aceleaşi argumente reţinute prin Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

21. O altă categorie de critici de neconstituţionalitate, ce se circumscriu art. 16 şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/203, se referă la sistemul de evaluare a imobilului obiect al restituirii, care, în termenii Legii nr. 165/2013, se raportează la grila notarială, având ca efect diminuarea semnificativă a valorii reale a imobilului şi deci încălcarea dreptului de proprietate privată.

22. Curtea observă că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a răspuns unor susţineri asemănătoare. Respingând, ca neîntemeiată, această excepţie, a reţinut că, nefiind vorba de o procedură epuizată prin emiterea titlului de despăgubire de către autoritatea competentă - şi nici de un dosar aprobat -, este firesc ca, în virtutea principiului tempus regit actum şi al aplicării imediate a legii noi, să fie aplicate dispoziţiile Legii nr. 165/2013 sub aspectul modalităţii concrete de valorificare a drepturilor acordate în temeiul legilor reparatorii. Nici critica privind crearea unei stări de discriminare în rândul aceleiaşi categorii de subiecte de drept nu a putut fi reţinută, din moment ce un criteriu obiectiv - acela al legii aplicabile la momentul stabilirii drepturilor sau a procedurii de urmat - este cel ce justifică un tratament juridic diferit. Pentru identitate de raţiune, Curtea constată că în cauză îşi menţin valabilitatea aceleaşi argumente reţinute prin decizia mai sus indicată, astfel că şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi ale art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi a art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013 şi cu unanimitate de voturi în privinţa celorlalte dispoziţii legale criticate,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dumitru-Grigore Duculescu, Florian Duculescu şi Domnica Duculescu în Dosarul nr. 8.091/109/2013 al Curţii de Apei Piteşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 martie 2015.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 377 din data de 29 mai 2015