DECIZIE nr. 515 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Augustin Zegrean

- preşedinte

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Adrian Pavel Lungu în Dosarul nr. 20.995/302/2013a1 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi care constituie obiectul Dosarului nr. 35D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu normele constituţionale invocate, deoarece autorul contestaţiei la executare, ce se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, având posibilitatea să invoce în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, beneficiază, practic, de acelaşi serviciu public corespunzător exercitării unei noi căi de atac. Or, în această materie, Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă prin care arată că dreptul de acces liber la justiţie nu semnifică şi gratuitatea acestuia, legiuitorul având libertatea de a reglementa taxe judiciare de timbru pentru deducerea costurilor administrării justiţiei ca serviciu public. Totodată, se arată că, dacă nu ar exista taxa judiciară de timbru la care face referire alin. (3) al art. 10 din ordonanţa de urgenţă criticată, atunci s-ar crea o stare de discriminare între justiţiabilii care contestă executarea silită prin acţiune principală şi se supun regulilor generale referitoare la taxele judiciare de timbru şi cei care, folosind posibilitatea reglementată de dispoziţiile legale examinate, utilizează, practic, acelaşi serviciu al justiţiei, fără a se supune, însă, aceleiaşi obligaţii. Se susţine, în acelaşi timp, că justiţiabilii pot solicita reduceri, scutiri sau eşalonări ale plăţii taxei de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. În concluzie, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 9 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 20.995/302/2013a1, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre, excepţie ridicată de Adrian Pavel Lungu într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare silită, în cadrul căreia contestatorul a solicitat reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate împiedică exercitarea dreptului constituţional privind accesul liber la justiţie, obstrucţia creată fiind una de natură economică. În acest sens, susţine că legiuitorul a conceput o normă prin care un debitor, aflat în situaţia iminentă de a-şi pierde practic toata averea sa, este pus în situaţia de a plăti sume exorbitante numai pentru a solicita controlul de legalitate şi temeinicie al actelor de executare ori al executării silite înseşi. Mai arată că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-au pronunţat în sensul că accesul liber la justiţie nu poate fi îngrădit prin mijloace economice, prin impunerea unor taxe enorme care condiţionează exercitarea acţiunii în justiţie. De asemenea, Curtea de la Luxembourg a stabilit că instanţa naţională este obligată să aprecieze, din oficiu, caracterul abuziv al unei clauze contractuale, inclusiv în cazul în care consumatorul se abţine să invoce acest aspect fie pentru că nu îşi cunoaşte drepturile, fie pentru că este descurajat să le invoce din cauza cheltuielilor pe care le-ar implica o acţiune în justiţie. În concluzie, apreciază că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 şi ale art. 56 din Constituţie, dar şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 13 din aceeaşi Convenţie, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
6. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti consideră că textul legal criticat nu contravine prevederilor Constituţiei, deoarece accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. De altfel, în acest sens s-au pronunţat atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57), cât şi Curtea Constituţională (Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010 şi nr. 1.249 din 22 septembrie 2011).
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Avocatul Poporului apreciază, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins: "(3) În cazul în care prin contestaţia la executare silită se invocă, în condiţiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabileşte potrivit art. 3 alin. (1)."
12. Art. 712 din Codul de procedură civilă (republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012), plasat în cap. VI din cartea V-a a titlului I - Contestaţia la executare, prevede la alin. (2) următoarele: "(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui."
13. Dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, la care textul criticat face trimitere, reglementează formulele generale de calcul al taxei judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti.
14. Normele constituţionale apreciate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 56 - Contribuţii financiare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 din aceeaşi Convenţie, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea reţine mai întâi că, potrivit art. 10 alin. (2) din acest act normativ, "În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţia la executare se taxează cu 100 lei." Aşadar, legiuitorul a reglementat regula generală potrivit căreia nivelul taxei judiciare de timbru aferente contestaţiei la executare este plafonat la maximum 1.000 lei, când obiectul executării este evaluabil în bani, respectiv la 100 lei, când obiectul executării silite nu este evaluabil în bani.
16. Curtea reţine totodată că, potrivit normelor de procedură civilă (art. 711 şi următoarele din Codul de procedură civilă), contestaţia la executare vizează faza ultimă a procesului civil, respectiv executarea silită, şi poate fi îndreptată împotriva oricărui act de executare. Aşadar, ca regulă, obiectul contestaţiei la executare îl poate reprezenta orice act de executare silită, şi nu fondul dreptului stabilit în mod irevocabil.
17. Faţă de acestea, Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 instituie o excepţie de la regula mai sus evocată, în sensul că permit, prin formularea contestaţiei la executare, antamarea fondului dreptului cuprins în titlul executoriu, deci nu se limitează strict la modalitatea de executare a drepturilor deja stabilite. Excepţia este posibilă doar în situaţia în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească. În această ipoteză, potrivit textului legal criticat, debitorul are posibilitatea să invoce şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, ceea ce converteşte contestaţia la executare într-o nouă cale de atac cu efect devolutiv, interesul debitorului constând în desfiinţarea titlului executoriu.
18. Având în vedere aceste considerente, Curtea găseşte ca firească distincţia operată de legiuitor între situaţia reglementată la art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi cea corespunzătoare art. 10 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă. Aşa fiind, formula de calcul al taxei judiciare de timbru aferentă unei astfel de contestaţii la executare (atipice) se calculează la fel ca în cazul unei noi acţiuni judiciare, deci prin raportare la art. 3 alin. (1) din ordonanţă. Dacă o asemenea taxă judiciară de timbru nu ar fi fost reglementată, legiuitorul ar fi generat o discriminare negativă a justiţiabililor ce formulează contestaţia la executare pe calea acţiunii principale, în condiţiile art. 10 alin. (2), ceea ce ar fi fost contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie.
19. Cu privire la instituirea taxelor judiciare de timbru, Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 8 iunie 2010, Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, sau Decizia nr. 1.202 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora «Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice», plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (de exemplu, Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.
20. Totodată, Curtea, în jurisprudenţa sa, a precizat faptul că, "în conformitate cu principiile generale ale fiscalităţii, orice taxă instituită pentru persoane fizice sau juridice trebuie să fie urmată de un serviciu sau o lucrare efectuată în mod direct şi imediat de către organe sau instituţii publice" (a se vedea Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003). Rezultă că, în condiţiile în care ar exista o vădită disproporţie între taxa datorată şi serviciul public efectiv prestat, taxa nu a fost instituită în considerarea contraprestaţiei datorate de stat, ceea ce ar fi contrar art. 56 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale".
21. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la cuantumul mare al sumei reprezentând taxa judiciară de timbru, Curtea arată că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, a fost reglementată "acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii" (art. 1), care se adresează oricărei persoane fizice, "în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale" (art. 4), şi se concretizează în "scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită" [art. 6 lit. d)]. Aşa fiind, Curtea Constituţională nu poate reţine criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la prevederile art. 21 şi ale art. 56 din Legea fundamentală şi ale art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Pavel Lungu în Dosarul nr. 20.995/302/2013 a1 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 889 din data de 8 decembrie 2014