DECIZIE nr. 781 din 18 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penai, excepţie ridicată de Liviu Mortogan în Dosarul nr. 31.730/245/2013 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 686D/2014.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la soluţia şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 733 din 16 decembrie 2014. Se precizează faptul că prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauză.

CURTEA.

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 18 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 31.730/245/2013, Judecătoria Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Liviu Mortogan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul criticat contravine dreptului la apărare al persoanei condamnate, întrucât acest drept nu poate fi exercitat efectiv prin depunerea de memorii şi concluzii scrise. Se arată, totodată, că şi în procedura specifică fazei de executare a pedepselor ar trebui să fie asigurată asistenţa juridică obligatorie a persoanelor condamnate, în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie.
6. Judecătoria Iaşi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 104 alin. (12) din Legea nr. 254/2013, ce reglementează procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, prin care acesta s-a pronunţat cu privire la hotărârea comisiei de disciplină, prevăd nu doar aplicarea art. 39 alin. (14)-(19) din Legea nr. 254/2013, dar şi faptul că persoana condamnată, titulară a contestaţiei, este în mod obligatoriu audiată. Se observă că procedura în cauză are caracterul unei verificări a legalităţii şi temeiniciei soluţiei dispuse de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate şi că faza executării pedepsei nu face parte din procesul penal, acesta debutând odată cu începerea urmăririi penale şi finalizându-se la data pronunţării unei hotărâri definitive, motive pentru care nu este asigurată asistenţa juridică obligatorie în această fază, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile art. 24 din Legea fundamentală. Se susţine că drepturile persoanei condamnate sunt respectate şi garantate în procedura disciplinară, prevăzută la art. 100-104 din Legea nr. 254/2013, aceasta fiind obligatoriu ascultată, la locul de deţinere, judecătorul de supraveghere a privării de libertate putând proceda şi la ascultarea altor persoane condamnate sau a oricărei persoane care desfăşoară activităţi în sistemul penitenciar. Se arată că, potrivit art. 103 din Legea nr. 254/2013, se aduce la cunoştinţa deţinutului motivul declanşării procedurii disciplinare şi faptul că acesta poate propune administrarea de probe. Se subliniază faptul că, în cadrul aceleiaşi proceduri, se efectuează o cercetare prealabilă în scopul lămuririi incidentului sub toate aspectele, cu audierea persoanei condamnate cercetate şi verificarea apărărilor ei, precum şi cu ascultarea acesteia şi a oricărei alte persoane care are cunoştinţă despre împrejurările în care a fost săvârşită fapta.
7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat reglementează faza executării pedepsei, motiv pentru care aspectele învederate de autorul excepţiei excedează procedurii penale speciale, care cuprinde numai faza de urmărire penală şi cea de judecată, şi că situaţia juridică a condamnatului este diferită de cea a suspectului sau a inculpatului. Se susţine că, în considerarea acestor diferenţe, legiuitorul poate reglementa o procedură specială, care nu mai implică, în mod obligatoriu, asigurarea asistenţei juridice. Se arată că dispoziţiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 nu încalcă dreptul la apărare, întrucât persoana condamnată nu este împiedicată să îşi angajeze un avocat pentru aspecte referitoare la executarea pedepsei, iar faptul că ea se află în stare de detenţie nu implică asigurarea asistenţei juridice obligatorii în etapa analizată. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 462 din 15 mai 2007.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: "Persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot depune memorii şi concluzii scrise."
12. Se susţine că textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apărare.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, prin Decizia nr. 733 din 16 decembrie 2014, nepublicată în Monitorul Oficial al României până la data pronunţării în prezenta cauză.
14. Aşa cum este reglementată prin art. 39 din Legea nr. 254/2013, procedura în cauză are caracterul unei verificări a legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate în soluţionarea plângerii împotriva deciziei de stabilire a regimului de executare a unei pedepse privative de libertate.
15. Aşadar, Curtea constată că prevederile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 vizează faza executării pedepsei, reglementând cu privire la depunerea de memorii şi concluzii scrise de către persoana condamnată şi de către administraţia penitenciarului în procedura de soluţionare a plângerii formulate împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate în soluţionarea unei plângeri împotriva unei decizii de stabilire a regimului de executare a unei pedepse privative de libertate Aşa fiind, aspectele criticate de autorul excepţiei, respectiv posibilitatea persoanei condamnate de a se apăra doar prin depunerea de memorii şi concluzii scrise şi lipsa asistenţei juridice obligatorii pe parcursul procedurii anterior arătate, excedează procedurii penale speciale, ce reglementează numai faza urmăririi penale şi a judecăţii, situaţia juridică a condamnatului nefiind identică cu cea a suspectului sau a inculpatului (a se vedea Decizia nr. 733 din 16 decembrie 2014, paragraful 14, şi Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014).
16. Curtea constată, de asemenea, că, în repetate rânduri, a statuat că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţa juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind acordat de legiuitor, în situaţiile expres reglementate. S-a arătat, totodată, că Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu şi pe cel la asistenţă juridică obligatorie. S-a reţinut că stabilirea cazurilor în care asistenţa juridică este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului care, conform art. 126 din Constituţie, are deplină libertate de a reglementa în această materie (a se vedea Decizia nr. 1.202 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 19 octombrie 2009, şi Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005). Prin aceeaşi jurisprudenţă, Curtea a reţinut că împrejurarea că o persoană este privată de libertate, ca urmare a unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie (a se vedea Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013).
17. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţă sa, că garanţiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora dreptul la apărare este o componentă a dreptului la un proces echitabil, nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens sunt, de exemplu, Hotărârea din 23 septembrie 2004 pronunţată în Cauza Pilla împotriva Italiei, Hotărârea din 27 iunie 2006, pronunţată în Cauza Szabo împotriva Suediei, şi Hotărârea din 23 octombrie 2012, pronunţată în Cauza Ciok împotriva Poloniei, paragraful 38 (a se vedea Decizia nr. 733 din 16 decembrie 2014, paragraful 16).
18. Curtea reţine, de asemenea, că, potrivit art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013, persoana condamnată poate fi audiată, atunci când instanţa consideră necesar, ţinând cont de obiectul cererii, reglementare ce constituie o garanţie suplimentară a dreptului la apărare în fază executării pedepsei.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată de Liviu Mortogan în Dosarul nr. 31.730/245/2013 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 129 din data de 19 februarie 2015