Document embed

DECIZIE nr. 422 din 24 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. II art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Teritorial Profesional "Comunitatea", în numele membrilor de sindicat Nicolae Dica, Alexandru Andrei, Iulian Gabriel Baroană, Marian Baroană, Stelian Buga, Stelian Bunea, Iuri Ştefănel Ciobanu, Tache Costache, Marian Delcă, Cezar Dobrescu, Stelian Jumugă, Radian Leonte, Daniel Lupu, Gabriel Marinel, Alexandrina Marinescu, Traian Mihai, Florin Mirea, Marian Miu, Marian Nedelea, Leonard Niţu, Ionel Pereanu, Gheorghiţă Popescu, Iulian Radoslav, Lucian Trăilă Dobrescu, Claudiu Udroiu, Aurelian Voicu şi Grigore Zane în Dosarul nr. 1.837/87/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 242D/2013.

La apelul nominal răspunde pentru Sindicatul Teritorial Profesional, "Comunitatea" preşedintele Iulian Gabriel Baroană, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Sindicatului Teritorial Profesional "Comunitatea", care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate contravin Codului muncii. Or, prin Decizia nr. 1.415/2009, Curtea Constituţională a statuat că "atât timp cât este în vigoare, Codul muncii trebuie respectat şi în mediul public, nu doar în cel privat".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, deoarece legiuitorul poate stabili şi alt tip de compensare a muncii suplimentare, în afară de compensarea bănească sub forma unui spor la salariu. Cu privire la invocarea art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în faţa legii, consideră că autorul excepţiei critică în realitate dispoziţii cuprinse într-un ordin de miniştri, ordin care nu poate face obiect al controlului de constituţionalitate. Referitor la critica privind lipsa de previzibilitate a textelor de lege, susţine că aceasta este neîntemeiată, de vreme ce, potrivit art. 122 din Codul muncii, este precizat un termen în care se poate acorda compensarea cu timp liber corespunzător a muncii suplimentare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 807 din 20 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.837/87/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul - reclamant Sindicatul Teritorial Profesional "Comunitatea", în numele membrilor săi Nicolae Dica şi alţii, într-o cauză având ca obiect obligarea Primarului Municipiului Roşiorii de Vede la plata către poliţiştii locali - membri de sindicat a sporului de 100% pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, pentru perioada 1 ianuarie 2011- 31 martie 2012.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece creează discriminări între categorii de salariaţi. Astfel, potrivit Codului muncii, sporul pentru munca prestată în zilele libere şi în zilele de sărbători legale se acordă sub forma unui adaos procentual la salariul de bază. Eliminarea acestei compensaţii generează situaţii discriminatorii între salariaţii ce au un program de lucru obişnuit, de luni până vineri, cu repaus în zilele de sâmbătă/duminică şi salariaţii care, prin specificul activităţii sub obligaţia continuităţii serviciului, lucrează frecvent sâmbăta/duminica. Mai mult, datorită lipsei de predictibilitate şi previzibilitate, textele de lege criticate creează premisele unei "discriminări directe". Astfel, prin "anexa la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010" se prevede că pentru personalul din cadrul familiei ocupaţionale "Sănătate" se acordă plata unui spor de 100% a orelor lucrate în zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbători legale. Or, acest lucru creează o discriminare directă între această categorie de salariaţi şi alte categorii de salariaţi bugetari, care, pentru asigurarea continuităţii serviciului, lucrează obligatoriu în aceste zile.

Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece textele de lege criticate derogă de la prevederile titlului III "Timpul de lucru şi timpul de odihnă" din Codul muncii, respectiv art. 137, ce reglementează repausul săptămânal. Invocă în acest sens considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.415/2009.

De asemenea, consideră că textele de lege criticate încalcă principiul securităţii juridice şi cel al calităţii legii. Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 şi "art. 7 alin. (1) din Legea nr. 283/2011", munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se va compensa numai cu timp liber corespunzător.

Dacă pentru orele suplimentare, art. 122 alin. (1) din Codul muncii prevede compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite în următoarele 60 zile calendaristice după efectuarea acesteia, pentru orele lucrate în zile nelucrătoare, art. 142 alin. (1) din aceeaşi lege prevede compensarea muncii prestate în zilele declarate nelucrătoare cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Nerespectarea acestor termene atrage sancţionarea angajatorului.

Pentru zilele lucrate sâmbăta şi duminica, art. 137 din Codul muncii nu reglementează substituirea sporului cu timp liber corespunzător, din acest motiv neexistând sancţiuni pentru angajator.

Aşadar, dispoziţiile de lege criticate sunt insuficient de precis formulate în a determina modalitatea de înlocuire a sporului cu timp liber corespunzător, fără a se preciza şi un termen-limită de acordare a lui, aşa cum este prevăzut pentru orele suplimentare şi orele lucrate în zile de sărbători legale. Astfel, textele de lege criticate nu respectă criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească. Lipsa unei sancţiuni şi a unui termen-limită de acordare a acestuia poate conduce la pierderea acestui drept de către salariaţi, în cazul în care angajatorul refuză acordarea timpului liber corespunzător, acest lucru neputând fi câştigat nici pe calea justiţiei.

Referitor la principiul stabilităţii/securităţii raporturilor juridice, autorul excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora, odată ce statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii. În acest sens sunt Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunţată în Cauza Androne împotriva României, Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunţată în Cauza Petra împotriva României, precum şi Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit.

În final, autorul excepţiei invocă dispoziţiile art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că - în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie - măsura avută în vedere se aplică, fără discriminare, întregului personal din sectorul bugetar.

În ceea ce priveşte eliminarea posibilităţii de compensare a muncii suplimentare prin acordarea unui spor la salariu, consideră că textele de lege criticate nu prevăd nicio excepţie de la obligativitatea aplicării măsurilor întregului personal din sectorul bugetar.

Referitor la eventuala încălcare a art. 41 din Constituţie, consideră că textul constituţional nu prevede modalitatea concretă de stabilire a măsurilor de protecţie socială, compensarea orelor suplimentare cu timp liber fiind o opţiune legitimă în acest sens a legiuitorului.

Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, forma de compensare admisă de lege în anii 2011 şi 2012 pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar, precum şi pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale, a fost compensarea cu timp liber corespunzător, legiuitorul nefăcând nicio excepţie de la această regulă.

Consideră că, în realitate, autorul excepţiei critică o situaţie de fapt, prin raportare la persoanele care, prin specificul activităţii, asigură continuitatea serviciului. Aceste persoane nu execută muncă suplimentară în zilele de sâmbătă şi duminică, dat fiind natura activităţii desfăşurate care presupune prezenţa la locul de muncă. Activitatea desfăşurată de aceste persoane se încadrează în durata normală a timpului de lucru şi nu constituie muncă efectuată suplimentar peste această durată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, şi ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 are următorul cuprins: "În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător."

În ceea ce priveşte celălalt text de lege criticat, Curtea reţine că Legea nr. 283/2011 aprobă, cu modificări şi completări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010.

Astfel, Legea nr. 283/2011, prin articolul său unic, pe de-o parte, modifică titlul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, titlu care va avea următorul cuprins: "Ordonanţă de urgenţă pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar", iar, pe de altă parte, introduce un nou articol, art. II, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, cu următorul conţinut:

"Art. II - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

[...]

Art. 7 - (1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător."

Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi art. II art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 41 alin. (1) şi (2) privind munca şi protecţia socială a muncii, precum şi principiilor securităţii juridice şi calităţii legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, după cum urmează:

- Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 prevede - pentru anul 2011 - că munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător;

- Art. II art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 are acelaşi conţinut normativ, dar cu aplicabilitate pentru anul 2012.

Cu toate acestea, prevederile de lege criticate continuă să îşi producă efectele juridice în cauza în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea acestora.

II. Referitor la cadrul legal relevant în speţă, Curtea reţine că, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, "Pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare."

Pentru anul 2011 şi pentru anul 2012, prevederile de lege criticate instituie - pentru personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere - regula potrivit căreia munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt funcţionari publici care ocupă funcţii publice specifice de poliţist local, încadraţi la Direcţia poliţie locală din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Roşiorii de Vede, prin reorganizarea poliţiei comunitare, potrivit Legii poliţiei locale nr. 155/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 15 iulie 2010. Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, "Raporturile de serviciu ale poliţiştilor locali şi ale funcţionarilor publici care ocupă funcţii publice generale se stabilesc, se modifică, se suspendă şi încetează în condiţiile stabilite potrivit prevederilor prezentei legi şi ale Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare", iar art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, prevede că "Pentru orele lucrate din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcţionarii publici de execuţie au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăşi 360 într-un an."

Totodată, potrivit art. 17 alin. (2) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 18 noiembrie 2003, pot fi admise derogări de la perioadele obligatorii de repaus, derogări ce "pot fi adoptate prin acte cu putere de lege şi acte administrative sau prin convenţii colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali, cu condiţia ca lucrătorii în cauză să beneficieze de perioade de repaus echivalente compensatorii sau dacă, în cazuri excepţionale în care nu este posibil, din motive obiective, să se acorde asemenea perioade de repaus echivalente compensatorii, lucrătorii să beneficieze de protecţie adecvată". O astfel de derogare se poate face, potrivit alin. (3) lit. b) al aceluiaşi articol, "în cazul activităţilor de securitate şi supraveghere care necesită prezenţa permanentă în scopul de a proteja bunuri şi persoane, în special gardieni, paznici sau firme de pază şi securitate."

III. Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate raportate la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:

1. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie privind egalitatea în faţa legii prin eliminarea compensaţiei băneşti a muncii suplimentare şi a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, eliminare care, în opinia autorilor excepţiei, generează situaţii discriminatorii între salariaţii ce au un program de lucru obişnuit, de luni până vineri, cu repaus în zilele de sâmbătă/duminică, şi salariaţii care, prin specificul activităţii sub obligaţia continuităţii serviciului, lucrează frecvent sâmbăta/duminica, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În acest sens este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

Or, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, în anii 2011 şi 2012, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere beneficiază de compensarea muncii suplimentare şi a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, numai cu timp liber corespunzător, iar nu de o compensare bănească, sub forma unui spor. Aceste prevederi fac parte din legi anuale de salarizare - pentru anii 2011 şi 2012 - şi se aplică întregului personal bugetar încadrat în funcţii de execuţie şi de conducere în cadrul schimbului normal de lucru.

Este adevărat că art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede că pentru munca suplimentară şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică prevederile Legii nr. 53/2003, însă aceste prevederi ale legii-cadru de salarizare nu s-au aplicat în anii 2011 şi 2012, întrucât au fost adoptate legile anuale de salarizare, şi anume Legea nr. 285/2010 pentru anul 2011 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru anul 2012, legi anuale care derogă de la prevederile legii-cadru.

Curtea constată că atâta vreme cât această modalitate de compensare a muncii suplimentare şi a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică întregului personal bugetar, fără privilegii sau discriminări, nu se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.

2. Cu privire la susţinerea referitoare la lipsa de predictibilitate şi claritate a textelor de lege criticate, prin faptul că "Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010" prevăd că pentru personalul din cadrul familiei ocupaţionale "Sănătate" se acordă plata unui spor de 100% a orelor lucrate în zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbători legale, ceea ce - în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate - "creează premisele unei discriminări directe", aceasta nu poate fi primită.

Astfel, prin această susţinere, autorul excepţiei critică, în realitate, prevederile cuprinse în pct. II lit. G) pct. 9 - "Stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaţionale «sănătate»" din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 19 ianuarie 2011, care se referă la persoana care lucrează în 3 ture, iar nu în cadrul schimbului normal de lucru şi care îşi desfăşoară activitatea în vederea asigurării continuităţii activităţii.

Or, această critică vizează în realitate prevederi din Normele metodologice şi, ca atare, nu poate fi analizată de Curtea Constituţională, întrucât ar fi contrar dispoziţiilor art. 146 din Constituţie şi celor ale art. 2 alin. (1) şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea neputând asigura controlul constituţionalităţii ordinelor miniştrilor.

După cum s-a arătat mai sus, prevederile de lege criticate, şi anume art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 şi art. II art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, nu instituie prin conţinutul lor normativ privilegii sau discriminări care să încalce art. 16 din Constituţie.

3. Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate sunt "insuficient de precis formulate în a determina modalitatea de înlocuire a sporului cu timp liber corespunzător", întrucât nu precizează şi un termen-limită de acordare a timpului liber corespunzător şi nici sancţiunile pentru neacordarea acestuia, Curtea nu poate reţine această critică, întrucât autorul excepţiei invocă, în realitate, o situaţie de fapt constând în neacordarea de către angajator a timpului liber corespunzător pentru munca suplimentară prestată, ceea ce reprezintă o problemă de aplicare a textelor de lege criticate, a cărei soluţionare nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci în competenţa instanţelor judecătoreşti.

4. Referitor la pretinsa încălcare a art. 41 alin. (1) şi (2) privind munca şi protecţia socială a muncii, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar şi că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui spor, aşa încât nu este incident art. 41 din Constituţie, care garantează dreptul la salariu.

În jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, făcând referire la Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea Constituţională a reţinut că statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, "ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula".

Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, un stat poate introduce, suspenda sau elimina plata unor remuneraţii, prin intermediul unor modificări legislative. În acest sens este Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Ketchko împotriva Ucrainei, paragraful 23.

Pe de altă parte, Curtea reţine că nu există obligaţia constituţională a statului de a asigura personalului bugetar compensare bănească pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.

De asemenea, nici Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 nu prevede compensarea bănească a muncii suplimentare şi a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, ci compensare cu timp liber corespunzător.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Teritorial Profesional Comunitatea, în numele membrilor de sindicat Nicolae Dica, Alexandru Andrei, Iulian Gabriel Baroană, Marian Baroană, Stelian Buga, Stelian Bunea, Iuri Ştefănel Ciobanu, Tache Costache, Marian Delcă, Cezar Dobrescu, Stelian Jumugă, Radian Leonte, Daniel Lupu, Gabriel Marinel, Alexandrina Marinescu, Traian Mihai, Florin Mirea, Marian Miu, Marian Nedelea, Leonard Niţu, Ionel Pereanu, Gheorghiţă Popescu, Iulian Radoslav, Lucian Trăilă Dobrescu, Claudiu Udroiu, Aurelian Voicu şi Grigore Zane în Dosarul nr. 1.837/87/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. II art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2013.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 766 din data de 9 decembrie 2013