DECIZIE nr. 282 din 10 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 6 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 6 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, excepţie ridicată, din oficiu, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.348/2/2013 al acestei instanţe. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.580D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Ministerul Justiţiei a depus la dosar note scrise prin care şi-a exprimat punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul caracterului neîntemeiat al acesteia.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 14 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.348/2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a "prevederilor art. II - art. 6 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar". Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată, din oficiu, de către instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect stabilirea unor drepturi salariale.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată susţine, în esenţă, că prevederile criticate creează discriminări între persoane aflate într-o situaţie identică, respectiv o diferenţiere de salarizare între persoanele care au aceeaşi vechime şi îndeplinesc aceeaşi funcţie, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest context se arată că unul din principiile sistemului de salarizare, rezultat din dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (4), precum şi din prevederile art. 6 alin. (3) din Codul muncii, este acela că pentru muncă egală sau de valoare egală plata trebuie să fie egală, astfel încât să excludă orice discriminare în materia salariului. Apreciază astfel că "diferenţa de salarizare care rezultă din aplicarea prevederilor art. II art. 6 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 este nejustificată obiectiv şi rezonabil, criteriul temporal nefiind identificat ca sursă constituţională pentru acordarea unor salarii/remuneraţii diferite", sens în care arată că "elementele care determină în mod necesar valoarea salariului sunt: felul muncii, cerinţele de calificare profesională şi condiţiile de muncă", aşa încât "numai aceste elemente au caracter obiectiv şi pot conduce la salarizare diferită". Or, "prin norma criticată s-a instituit un criteriu care nu poate justifica obiectiv şi rezonabil diferenţa de salarizare între judecători şi procurori sau orice altă categorie de personal din sistemul public, atunci când îndeplinesc aceeaşi funcţie, la acelaşi nivel al instanţei, au aceeaşi calificare profesională".
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, menţionează faptul că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, exemplu fiind, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 166 din 19 martie 2013.
9. Avocatul Poporului învederează faptul că, în ceea ce priveşte constituţionalitatea prevederilor criticate în prezenta cauză, şi-a exprimat punctul de vedere în dosarele Curţii Constituţionale nr. 215D/2015 şi nr. 780D/2015 şi care a fost reţinut în Decizia nr. 556/2015. Cu acel prilej, Avocatul Poporului a apreciat că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât creează diferenţiere de salarizare între persoanele care au aceeaşi vechime şi îndeplinesc aceeaşi funcţie, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă, încălcând astfel egalitatea de tratament în stabilirea salariului, consacrată de art. 41 alin. (4) din Constituţie, de art. 6 alin. (3) din Codul muncii, de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 şi de art. 23 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Cu privire la principiul egalităţii de tratament arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 mai 1995, pronunţată în Cauza Incze împotriva Austriei, Hotărârea din 18 februarie 1991, pronunţată în Cauza Fredin împotriva Suediei, paragraful 60, Hotărârea din 23 iunie 1993, pronunţată în Cauza Hoffmann împotriva Austriei, paragraful 31, Hotărârea din 28 septembrie 1995, pronunţată în Cauza Spadea şi Scalabrino împotriva Italiei), precum şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2013), diferenţa de tratament devine discriminare atunci când autorităţile statale introduc distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare obiectivă şi rezonabilă. În acest context, potrivit principiului "la muncă egală, remuneraţie egală", dacă felul muncii este acelaşi, dacă cerinţele şi condiţiile de muncă sunt aceleaşi, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferenţierile de salarizare nu se justifică. Prin urmare, consideră că, în temeiul principiului "la muncă egală, salariu egal", personalul care îndeplineşte condiţiile de trecere la o altă gradaţie după 1 ianuarie 2011 are dreptul legal la stabilirea şi obţinerea unor drepturi salariale egale cu ale personalului care a îndeplinit condiţiile de trecere la o altă gradaţie până la 31 decembrie 2010, întrucât deţine o funcţie sau un post identic la acelaşi nivel cu ceilalţi colegi şi are aceleaşi atribuţii de serviciu.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II art. 6 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, ordonanţă aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Prevederile criticate au următorul conţinut normativ:
- Art. II: "Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]"
Art. 6: alin. (2) şi (3): "(2) În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale «Justiţie».
(3) Personalul care, în cursul anului 2012, desfăşoară activităţi noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deţinute pentru funcţia respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, respectiv a soldei/salariului de funcţie, corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată."
13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, prin raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 41 alin. (4) potrivit căruia "la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii".
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 343 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 30 iulie 2014, Decizia nr. 311 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 26 iunie 2015, Decizia nr. 556 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015, sau Decizia nr. 607 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 25 noiembrie 2015, prin care Curtea a constatat că prevederile art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
15. În esenţă, prin aceste decizii, Curtea a subliniat faptul că "legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă".
16. De asemenea, Curtea a reţinut că "avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate". Curtea a constatat că "diferenţele de salarizare apărute sunt rezultatul schimbărilor legislative care au intervenit de-a lungul timpului în această materie, în special între legislaţia anterioară anului 2010 şi cea ulterioară acestui an, iar nu ca urmare a neacordării în anii 2012, 2013 şi 2014 a salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010".
17. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 41 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia, la muncă egală, femeile au salariul egal cu bărbaţii, prin deciziile menţionate, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută, de vreme ce textul de lege criticat reglementează modul de calcul al majorării salariale în cazul avansării într-o altă treaptă de vechime în muncă, fără a institui discriminări pe criteriul de sex.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.348/2/2013 al acestei instanţe şi constată că prevederile art. II art. 6 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 508 din data de 6 iulie 2016