Document embed

DECIZIE nr. 523 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

Augustin Zegrean	- preşedinte
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Eugen Fieraru în Dosarul nr. 1.288/46/2013 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 105D/2014.

2. La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a transmis la dosarul cauzei o cerere prin care solicită "îndreptarea erorii materiale strecurate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, atât forma în vigoare la data de 24 februarie 2012, dată la care Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a pronunţat Hotărârea nr. 3/2012, cât şi forma în vigoare la data de 23 februarie 2013, dată la care recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti". În susţinerea cererii formulate, autorul excepţiei a depus un set de înscrisuri.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei. Susţine că art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, în forma în vigoare la data de 24 februarie 2012, dată la care Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a pronunţat Hotărârea nr. 3/2012, cât şi în forma în vigoare la data de 23 februarie 2013, dată la care recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, limitează dreptul la apărare garantat de Constituţie. Depune concluzii scrise.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că, în realitate, autorul solicită interpretarea textului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6. Prin Încheierea din 22 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.288/46/2013, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

7. Excepţia a fost ridicată de Eugen Fieraru într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a Deciziei nr. 1.255/R-CONT din 10 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 388/46/2013 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, decizia "rămâne irevocabilă la primul stadiu procesual în instanţă, fiind intitulat recurs împotriva unei decizii date de o instituţie şi nu de o instanţă, ştiut fiind că în mod normal recursul se formulează, conform dispoziţiilor procedurale, numai împotriva unei hotărâri judecătoreşti şi nu împotriva unui act administrativ, dat de o instituţie publică, alta decât o instanţă de judecată". De asemenea arată că, prin rămânerea irevocabilă a hotărârii date de o singură instanţă judecătorească, ca şi fază procesuală, se încalcă dreptul la apărare garantat de Constituţie, încălcându-se astfel accesul liber la justiţie. Totodată, autorul excepţiei consideră că "hotărârea judecătorească pronunţată într-o astfel de situaţie nu poate fi supusă unui control judecătoresc ierarhic superior" pentru verificarea legalităţii primei hotărâri.

9. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în privinţa art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, în forma în vigoare la data de 24 februarie 2012, data pronunţării hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 188/2000 sunt constituţionale, întrucât instituirea unor proceduri referitoare la exercitarea căilor de atac în domeniul răspunderii disciplinare a executorilor judecătoreşti nu are semnificaţia restrângerii dreptului la apărare al persoanei care este sancţionată disciplinar, atât timp cât hotărârea organelor deliberative din cadrul profesiei, prin care se soluţionează acţiunea, poate fi atacată cu recurs la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul profesional.

12. De asemenea apreciază că soluţionarea sesizărilor de natura abaterii disciplinare de către o structură jurisdicţională din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nu conferă caracter neconstituţional dispoziţiilor de lege criticate, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite - în speţă, în procedura disciplinară - reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011.

16. Deşi Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a întregului art. 48 din Legea nr. 188/2000, din susţinerile autorului rezultă că acesta critică doar soluţia legislativă referitoare la calea de atac îndreptată împotriva hotărârii Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, soluţie cuprinsă în art. 48 alin. (5) ultima teză din legea menţionată, care are în prezent următorul conţinut: "Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel."

17. Din examinarea notelor scrise, Curtea constată că, deşi în motivarea excepţiei autorul redă actuala formă a art. 48 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 188/2000, criticile formulate vizează vechea formă a textului de lege, respectiv cea în vigoare înainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012.

18. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, se reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

19. În consecinţă, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 188/2000, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 76/2012, dispoziţii care aveau următorul conţinut: "Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu recurs la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul profesional."

20. În opinia autorului excepţiei, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.

21. În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei de a extinde obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că această solicitare nu poate fi primită. Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (...)", iar alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi (...)". Cadrul procesual specific al excepţiei de neconstituţionalitate este, aşadar, cel fixat prin actul de sesizare a Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia. Prin urmare, în faţa Curţii Constituţionale obiectul excepţiei nu poate fi altul decât cel stabilit prin încheierea de sesizare. O extindere a acestuia, ca urmare a admiterii cererii făcute în faţa Curţii de către o parte, excedează cadrului stabilit prin Legea nr. 47/1992. În acest sens Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 528 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 15 iunie 2012, şi Decizia nr. 272 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 4 septembrie 2013. Aşa fiind, Curtea se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost formulată în faţa instanţei de judecată.

22. Analizând dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că, având în vedere faptul că acestea prevăd o cale de atac împotriva hotărârii Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti, nu se poate susţine încălcarea accesului liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.

23. Prin Decizia nr. 165 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Curtea a reţinut că reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.

24. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la competenţa unor organisme profesionale de a judeca acţiuni disciplinare, a arătat că în numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de competenţa acestor structuri, iar o asemenea atribuire de competenţă nu este contrară dispoziţiilor Convenţiei, care impune totuşi unul dintre următoarele sisteme: sau jurisdicţiile organismelor profesionale îndeplinesc exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţie sau ele nu le îndeplinesc şi atunci legea naţională trebuie să permită accesul la o instanţă judecătorească care prezintă toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială. A se vedea în acest sens Hotărârea din 10 februarie 1983, pronunţată în Cauza Albert et Le Compte contra Belgiei, Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza Bryan contra Marii Britanii, Hotărârea din 20 mai 1998, pronunţată în Cauza Gautrin şi alţii contra Franţei, Hotărârea din 16 decembrie 2008, pronunţată în Cauza Frankowicz contra Poloniei, şi Hotărârea din 29 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Chaudet contra Franţei.

25. Prin urmare, îndeplinind exigenţele dreptului la un proces echitabil, prin asigurarea unei căi efective de atac la o instanţă judecătorească, consacrată prin art. 21 alin. (3) din Constituţie, "recursul" din materia disciplinară a executorilor judecătoreşti este o veritabilă şi efectivă cale de atac împotriva hotărârii Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, cale de atac prin care instanţa de judecată, ţinând seama şi de rolul activ pe care trebuie să îl aibă, poate soluţiona cauza sub toate aspectele, atât asupra legalităţii procedurii disciplinare, cât şi asupra temeiniciei hotărârii.

26. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 129 din Constituţie, Curtea reţine că aceste norme din Legea fundamentală prevăd posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare a căilor de atac prevăzute de lege de către părţile interesate şi Ministerul Public.

27. Cu privire la invocarea art. 16 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu precizează motivele pentru care dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale menţionate şi, prin urmare, aceste critici nu pot fi analizate.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugen Fieraru în Dosarul nr. 1.288/46/2013 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 48 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 844 din data de 19 noiembrie 2014