Document embed

DECIZIE nr. 134 din 10 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), c) şi d), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Oana Cristina Puică	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Claudiu Ştefan Cristian în Dosarul nr. 835/110/2011 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.007D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocatul Minodora Cliveti, iar pentru părţile Adina Nechita şi George Ciprian Nechita, avocatul Neculai Volovăţ, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Răspunde personal partea Adrian Răducanu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, potrivit şi celor arătate în notele scrise depuse la dosar. Astfel, susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectării legilor, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 45 privind libertatea economică. Consideră că o lege neclară şi imprevizibilă, care conţine prevederi insuficient explicate, nu poate fi înţeleasă de toţi destinatarii ei şi nu îşi atinge scopul, acela de reglementare eficientă a unui anumit domeniu, reprezentând, totodată, o piedică în realizarea accesului liber la justiţie. Numai în situaţia în care statul îşi îndeplineşte obligaţia de a asigura cadrul legal pentru derularea activităţii economice, apare şi obligaţia cetăţeanului de a desfăşura respectiva activitate în condiţiile legii. Astfel, textele de lege criticate, care nu precizează că infracţiunea de trafic de droguri există doar în situaţia depăşirii unei anumite concentraţii de substanţă toxică, sunt neclare şi imprevizibile, aducând atingere libertăţii economice a unor întreprinzători care au desfăşurat un comerţ de nişă. Arată, totodată, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat soluţie de achitare în dosare referitoare la manevrarea unor produse în care substanţa THC (tetrahidrocanabinol) era prezentă într-o concentraţie sub 0,2%.

4. Avocatul părţilor Adina Nechita şi George Ciprian Nechita solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care depune şi note scrise, arătând că dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectării legilor, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 referitor la condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Consideră că substanţa THC (tetrahidrocanabinol) nu poate fi considerată drog atunci când se află într-o concentraţie sub 0,2%, deoarece, în acest caz, potrivit studiilor ştiinţifice, nu prezintă pericol pentru sănătate. Arată, totodată, că Hotărârea Guvernului nr. 1.572/2008 [privind acordarea sprijinului financiar comunitar pentru procesarea primară a tulpinilor de in şi cânepă pentru fibră, precum şi pentru modificarea punctului 3 din anexa nr. 1k) la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 293/2008], care face trimitere la Regulamentul (CE) nr. 1.782/2003 [al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2.019/93, (CE) nr. 1.452/2001, CE) nr. 1.453/2001, (CE) nr. 1.454/2001, (CE) nr. 1.868/94, (CE) nr. 1.251/1999, (CE) nr. 1.254/1999, (CE) nr. 1.673/2000, (CEE) nr. 2.358/71 şi (CE) nr. 2.529/2001] prevede acordarea sprijinului financiar comunitar pentru obţinerea de fibre de cânepă care au conţinut de tetrahidrocanabinol mai mic sau egal cu 0,2%. Având în vedere că, potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 [privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare], calificarea ca drog a unui produs provenit din traficul şi consumul ilicit de droguri nu depinde de concentraţia substanţei stupefiante sau psihotrope depistate în acest produs, dispoziţiile de lege criticate creează discriminare pe criterii economice între importatorii şi producătorii din acelaşi domeniu.

5. Partea Adrian Răducanu lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate, aspectele pe care le invocă reprezentând apărări ce trebuie invocate în faţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

7. Prin Încheierea din 14 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 835/110/2011, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Excepţia a fost ridicată de Claudiu Ştefan Cristian cu ocazia soluţionării apelurilor declarate într-o cauză având ca obiect tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunilor de trafic internaţional de droguri de risc şi de trafic intern de droguri de risc şi droguri de mare risc.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege" şi ale art. 45 privind libertatea economică, precum şi prevederile art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu precizează în mod clar, concret şi previzibil că există infracţiunea de trafic de droguri de risc sau de mare risc numai în situaţia în care concentraţia de substanţă toxică depăşeşte nivelul sub care nu prezintă niciun risc. Consideră că, astfel, dispoziţiile de lege criticate aduc atingere circulaţiei acelor plante şi substanţe care nu prezintă risc sau mare risc. De asemenea, creează discriminare sub aspectul că, în practică, s-a ajuns ca anumite firme care comercializează canabis (Cannabis sativa) cu un conţinut de THC (tetrahidrocanabinol) sub 0,2%, de exemplu cânepă de cultură, să fie considerate că desfăşoară o activitate legală, în timp ce alte persoane sunt trimise în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri. Arată că, în cauză, s-a importat canabis cu un conţinut de THC mai mic de 0,2%, ceea ce în Uniunea Europeană constituie un comerţ legal.

9. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că Legea nr. 143/2000 a fost adoptată pentru a se evita pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor substanţe şi plante, din cauza intoxicărilor pe care le produc şi riscului de abuz, astfel încât nu constituie o încălcare a libertăţii economice. Aceasta nu are un caracter absolut şi nu poate aduce atingere valorilor supreme recunoscute, la nivel european, într-o societate democratică, referitoare la apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii şi a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că libertatea economică, prevăzută de art. 45 din Constituţie, este garantată în condiţiile legii şi, prin urmare, nu are un caracter absolut. Limitările impuse cu privire la comercializarea produselor prevăzute de lege sunt justificate prin prisma scopului urmărit de legiuitor, respectiv ocrotirea sănătăţii publice. De asemenea, consideră că textele de lege criticate se aplică în mod unitar tuturor subiecţilor de drept vizaţi.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare. Din susţinerile autorului excepţiei, consemnate în încheierea de sesizare, reiese că acesta critică, în realitate, doar dispoziţiile art. 1 lit. b), c) şi d) şi ale art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. b), c) şi d): "În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

[...] b) droguri - plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în tabelele nr. I-III;

c) droguri de mare risc - drogurile înscrise în tabelele nr. I şi II;

d) droguri de risc - drogurile înscrise în tabelul nr. III;";

- Art. 2:

"(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.";

- Art. 3:

"(1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."

15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege" şi ale art. 45 privind libertatea economică, precum şi prevederile art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul de a prevedea că există infracţiunea de trafic de droguri numai în situaţia în care concentraţia de substanţă toxică depăşeşte nivelul sub care nu prezintă niciun risc. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

17. Totodată, autorul excepţiei este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare de către procuror şi instanţa de judecată a dispoziţiilor de lege criticate. Eventualele greşeli de aplicare a legii nu pot constitui, însă, motive de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

18. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), c) şi d), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 este inadmisibilă.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), c) şi d), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Claudiu Ştefan Cristian în Dosarul nr. 835/110/2011 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 338 din data de 18 mai 2015