HOTĂRÂRE nr. 26 din 7 martie 2016 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor "Către finalizarea Uniunii Bancare" COM (2015) 587 final
În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din
Constituţia României
, republicată, şi ale Protocolului (nr. 2) anexat
Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene
, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr.
13/2008
,
având în vedere Raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/128 din 23 februarie 2016,
Senatul
adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1
Se constată următoarele:
I.
Prezenta propunere de directivă respectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
II.
Se apreciază:
a)
eforturile depuse de Comisia Europeană în cadrul implementării planului pentru consolidarea Uniunii economice şi monetare (UEM), finalizarea Uniunii bancare fiind un element indispensabil al planului respectiv;
b)
instituirea Mecanismului unic de supraveghere (MUS) şi a Mecanismului unic de rezoluţie (MUR) - primii doi piloni ai Uniunii bancare, care ar trebui să aibă ca rezultat reducerea în mod semnificativ a probabilităţii intrării în dificultate a unor bănci şi care ar trebui să asigure neimplicarea contribuabililor în suportarea costurilor aferente unor eventuale rezoluţii bancare. O protecţie ulterioară este asigurată de gama largă de măsuri prudenţiale care au fost adoptate în privinţa băncilor, pentru: a consolida supravegherea şi gestionarea crizelor, a îmbunătăţi cantitatea şi calitatea capitalului, a reduce concentrarea expunerilor la risc, a încuraja creşterea efectului de levier, a limita comportamentul prociclic al băncilor în materie de creditare, a consolida accesul la lichidităţi, a contracara riscurile sistemice legate de dimensiune, de complexitate şi de interconexiuni, a întări încrederea deponenţilor şi pentru a încuraja o gestionare adecvată a riscurilor cu ajutorul unor norme privind guvernanţa;
c)
formularea propunerii legislative a Comisiei referitoare la instituirea EDIS-COM (2015) 586 final - ce instituie un sistem comun de garantare a depozitelor ce va asigura creşterea rezilienţei Uniunii bancare în cazul unor noi crize financiare, prin reducerea vulnerabilităţii sistemelor naţionale de garantare a depozitelor la şocuri locale majore şi prin atenuarea ulterioară a legăturii dintre bănci şi entităţile lor suverane de la nivel naţional. În aceste condiţii, EDIS poate contribui la creşterea încrederii deponenţilor din întreaga Uniune bancară şi la menţinerea stabilităţii financiare, reducând, astfel, riscul reprezentat de retragerile masive de depozite. Acest sistem ar permite, de asemenea, îmbunătăţirea cooperării dintre sistemele naţionale de garantare a depozitelor pentru a face faţă intrării în dificultate a unor bănci la nivel transfrontalier.
III.
Se constată:
a)
în România resursele Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar - FGDB (care includ şi resursele fondului de restructurare) acoperă la data de 30 septembrie 2015 aproximativ 3,78% din valoarea depozitelor acoperite, nivel foarte bun comparativ cu alte state membre (de exemplu, Spania, Italia, Grecia) sau cu nivelul minim de 0,8% propus de Comisia Europeană a fi atins în 2024. Pentru statele membre care au scheme de garantare consolidate, cum este cazul României, împărţirea riscurilor la nivelul EDIS nu constituie un avantaj până la conformarea de către celelalte scheme de garantare DGSD privind nivelul-ţintă al resurselor acestora;
b)
având în vedere fragmentarea pieţelor europene la nivel bancar şi discrepanţele înregistrate la nivelul Uniunii Europene şi Monetare din punctul de vedere al rezilienţei schemelor naţionale de garantare, trebuie subliniată necesitatea revizuirii exhaustive a metodologiei de contribuţii bazate pe risc;
c)
este necesară clarificarea modului în care vor fi calculate contribuţiile la EDIS potrivit propunerii de regulament. În ceea ce priveşte calculul contribuţiilor în funcţie de risc, o instituţie de credit care are o pondere de risc mai ridicată în statul membru din care face parte ar putea avea o pondere de risc mult mai redusă raportat la nivel european. Prin urmare, în etapa de coasigurare a EDIS, atunci când o mare parte din riscuri rămâne tot la SGD naţională, profilul de risc al băncii ar trebui calculat prin raportare la sistemul bancar naţional;
d)
reducerea opţiunilor şi discreţiilor naţionale va îmbunătăţi comparabilitatea şi va asigura un cadru de acţiune mai larg, însă este nevoie să fie identificate acele situaţii şi condiţii în care se impune păstrarea unui regim care să asigure echilibrul între necesitatea de uniformizare şi cea de aplicare a regulilor UE în context naţional.
IV.
Se recomandă:
a)
având în vedere diferenţele majore între nivelurile de risc prezentate ale sistemelor bancare naţionale şi imposibilitatea implementării dezideratului uniformizării acestora într-un termen rezonabil (termenul operaţionalizării EDIS), este oportună reglementarea explicită în cadrul regulamentului UE a unui mecanism de protejare a construcţiei EDIS, care să asigure că sistemele bancare naţionale stabile, cu SGD finanţate şi funcţionale, nu vor fi negativ afectate;
b)
este necesară o analiză atentă a implicaţiilor din perspectiva drepturilor şi obligaţiilor impuse instituţiilor de credit participante, SGD-urilor naţionale şi autorităţilor naţionale desemnate. Trebuie clarificate aspectele referitoare la dispoziţiile ce reglementează situaţia în care cooperarea strânsă a unui stat membru din afara zonei euro este suspendată sau încetează (art. 4), situaţie în care dreptul la rambursarea către SGD naţională a resurselor cu care au contribuit la EDIS instituţiile de credit participante este limitat la suma care i-ar fi necesară SGD naţională pentru a atinge două treimi din nivelul-ţintă prevăzut de DGSD (astfel, pentru România, dacă Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar rămâne finanţat peste minimul prevăzut de DGSD şi Regulamentul în discuţie, s-ar putea ajunge inclusiv în situaţia în care nu s-ar recupera nicio contribuţie). În plus, în cadrul aceloraşi dispoziţii sunt introduse şi alte limitări sensibile care ţin de resursele disponibile de EDIS - în situaţia în care la ieşirea din mecanismul de cooperare strânsă, resursele disponibile ale EDIS sunt mult diminuate, se poate ajunge la situaţia nerecuperării sumelor cuvenite, chiar dacă respectivul stat membru nu a beneficiat de nicio sumă de la EDIS pe perioada participării;
c)
mutualizarea contribuţiilor de la SGD naţionale ar fi echitabilă numai după atingerea unui nivel minim uniform al resurselor acumulate de SGD naţionale, în condiţiile în care, în prezent, la nivel SGD naţionale există discrepanţe majore privind nivelul resurselor acumulate, în contextul tranziţiei la noile cerinţe europene în materie;
d)
realizarea unui studiu de impact cantitativ la nivel european, ţinând cont de anumite scenarii de stress-test sau de simulare de criză financiară la nivelul unor sisteme bancare mai puţin solide, care să determine capacitatea EDIS, inclusiv prin prisma nivelului-ţintă al resurselor propus, de a menţine stabilitatea financiară la nivelul Uniunii Europene şi Monetare şi lipsa de influenţă asupra celorlalte sisteme bancare participante. Există riscul ca din cauza complexităţii interacţiunilor sistemelor bancare europene, în cazul unei crize financiare severe într-un stat membru, mutualizarea riscurilor prin EDIS să conducă la efecte nedorite şi la nivelul celorlalte sisteme bancare din Europa, prin fenomenul de contagiune.
V.
Se atrage atenţia:
Uniunea Bancară Europeană este concepută astfel încât să mutualizeze riscurile băncilor în cadrul Zonei Euro şi să reducă, pe termen lung cel puţin, necesitatea intervenţiei bugetelor publice pentru depăşirea situaţiilor de criză. Integrarea suplimentară a sistemelor bancare din aceste state membre diminuează efectele negative ale construcţiei sistemului monetar european, bazat pe o monedă comună, nu pe o monedă unică.
Totuşi, atragem atenţia că în Uniunea Europeană există state care nu sunt încă membre ale Zonei Euro, precum şi alte state care au aderat având o clauză de neparticipare la sistemul monetar. Prin reglementările actuale se instituie o Uniune cu mai multe viteze, ceea ce nu este de dorit, ca principiu general.
România îşi exprimă îngrijorarea cu privire la efectele economice ale acestor reglementări şi la reacţia propriului sistem bancar în virtutea unor trăsături specifice. Sistemul bancar este stabil, cu indicatori generali peste normele introduse în reglementările actuale, dar funcţionează în contextul unui grad înalt de "euroizare" al economiei şi al unei ponderi foarte ridicate a capitalului din zona euro în structura acţionariatului din sectorul bancar. Aceste trăsături îl fac extrem de reactiv la orice eveniment negativ apărut în sistemele bancare din Zona Euro fără beneficiul solidarităţii create prin mecanismele unice ale Uniunii Bancare Europene.
Art. 2
Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.
-****-
Această hotărâre a fost adoptată de Senatul României, în şedinţa din 7 martie 2016, în conformitate cu prevederile art. 78 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 lit. f) şi art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr.
28/2005
, republicată.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
IOAN CHELARU
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 213 din data de 23 martie 2016