Document embed

DECIZIE nr. 759 din 20 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 9 alin. (6) şi art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor

Augustin Zegrean	- preşedinte
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Mihaela Ionescu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 9 alin. (6) şi art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Miruna Hrisanta Cobârzan Fleşeriu în Dosarul nr. 5.933/108/2011 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.025D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la Decizia nr. 495/2012 a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 15 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.933/108/2011, Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 9 alin. (6) şi art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată de Miruna Hrisanta Cobârzan Fleşeriu în soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect emiterea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, faptul că prevederile art. 30 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 9 alin. (6) şi cele ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 generează situaţii discriminatorii şi sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că majorarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în cazul suprapunerii situaţiilor prevăzute în art. 9 alin. (4) din ordonanţă nu poate fi acordată în cazurile născute anterior datei de 1 ianuarie 2011 (data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010), dar care se menţin şi după această dată. Textele de lege criticate exclud din categoria persoanelor care ar trebui să beneficieze de o indemnizaţie pentru creşterea copilului majorată persoanele care au dat naştere celui de-al doilea copil în perioada cuprinsă în interiorul concediului maternal acordat pentru naşterea primului copil, dacă cea de-a doua naştere a survenit anterior datei de 1 ianuarie 2011 şi situaţia suprapunerii continuă şi după această dată. În speţa de faţă, criteriul aplicat este reprezentat de data naşterii celui de-al doilea copil, fără însă a se ţine seama că situaţia generată astfel continuă şi după data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, act normativ care îşi produce efectele după data de 1 ianuarie 2011.

Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a urmărit instituirea unui program de acordare a dreptului la concediu şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor adaptat realităţilor economice. În acest sens, în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă criticate se arată că situaţia economică actuală impune utilizarea eficientă a resurselor bugetului de stat, inclusiv a resurselor financiare pentru asigurarea plăţii indemnizaţiei pentru creşterea copilului sau, după caz, a stimulentului de inserţie lunar, rezultând necesitatea regândirii acestui program din punctul de vedere al perioadei de acordare, al condiţiilor de eligibilitate, precum şi al cuantumului acordat. Totodată, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 765 din 15 iunie 2011, pronunţată ca urmare a exercitării controlului de constituţionalitate a priori cu privire la Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, şi în care instanţa de contencios constituţional a reţinut faptul că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea nu contravin principiului egalităţii în drepturi atât timp cât se aplică uniform pentru toţi cei cărora li se adresează, fără privilegii şi fără discriminări, şi nici nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1, art. 9 alin. (6) şi art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, care au următorul conţinut:

- Art. 1: "Prevederile art. 2-29 reglementează drepturile care se acordă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 ianuarie 2011, precum şi celor aflate în situaţiile prevăzute la art. 8 alin. (2), începând cu această dată.";

- Art. 9 alin. (6): "Pe perioada suprapunerii situaţiilor prevăzute la alin. (4), nivelul indemnizaţiei lunare se majorează cu 1,2 ISR pentru fiecare dintre copii, începând cu cel de-al doilea.";

- Art. 30 alin. (1): "Persoanele care au născut sau nasc până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, precum şi cele care au adoptat sau adoptă copilul, cărora li s-a încredinţat sau li se încredinţează copilul în vederea adopţiei sau care au sau vor avea copilul în plasament, în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist, ori care au fost sau urmează să fie numite tutore până la această dată beneficiază de drepturile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare."

În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi dispoziţiilor art. 14 referitoare la interzicerea discriminării, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 6 iulie 2011, pronunţată în exercitarea controlului de constituţionalitate a priori având ca obiect Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, s-a constatat faptul că reglementările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 se aplică persoanelor ai căror copii s-au născut începând cu data de 1 ianuarie 2011, precum şi persoanelor care au adoptat un copil, cărora li s-a încredinţat un copil în vederea adopţiei sau care au un copil în plasament ori în plasament în regim de urgenţă ori au devenit tutori începând cu data de 1 ianuarie 2011. Persoanele care anterior au dobândit dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului de până la 2, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, nu se supun noii reglementări. Prin urmare, niciunul dintre destinatarii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 nu beneficiază la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ de dreptul la concediu şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, calitatea de beneficiar al acestor drepturi fiind condiţionată de naşterea unui copil şi de dobândirea drepturilor părinteşti ulterior acestui moment.

În aceste condiţii, susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora prevederile criticate contravin egalităţii în drepturi a cetăţenilor, cu motivarea că acestea exclud din categoria persoanelor care ar trebui să beneficieze de o indemnizaţie pentru creşterea copilului majorată, persoanele care au dat naştere celui de-al doilea copil în perioada cuprinsă în interiorul concediului maternal acordat pentru naşterea primului copil, dacă cea de-a doua naştere a survenit anterior datei de 1 ianuarie 2011, deşi situaţia suprapunerii continuă şi după această dată, nu pot fi primite.

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a stabilit, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare.

Or, cele două categorii de persoane invocate de către autorul excepţiei nu se află în situaţii juridice similare, situaţia fiecăreia dintre acestea fiind guvernată de acte normative diferite. Persoanelor cărora li s-au născut copii anterior datei de 1 ianuarie 2011 le sunt opozabile prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, iar persoanelor cărora li s-au născut copii după data de 1 ianuarie 2011 li se aplică prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.

Astfel, împrejurări diferite care plasează diferite categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite justifică, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii.

În aceste condiţii, Curtea constată că norma juridică criticată este aplicabilă, de la intrarea ei în vigoare, în mod nediscriminatoriu, tuturor destinatarilor ei. De altfel, Curtea a reţinut în mod constant că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări. În acest sens este Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, prin care Curtea Constituţională a statuat că "respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate." A se vedea, în acelaşi sens, şi deciziile nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011.

De altfel, de vreme ce persoanelor care au dobândit dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului de până la 2, respectiv 3 ani pentru copilului cu handicap, anterior datei de 1 ianuarie 2010, le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, acestora le sunt opozabile şi dispozitivul şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 495 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 20 iunie 2012.

Prin Decizia nr. 495 din 10 mai 2012, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului sunt neconstituţionale. În considerentele deciziei menţionate, Curtea a reţinut faptul că: "se creează o inegalitate nejustificată între familiile cu copii născuţi dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, unde indemnizaţia se majorează începând cu al doilea copil, în timp ce pentru familiile în care, în intervalul de 2 ani, ulterior naşterii unui copil se naşte al doilea copil încetează acordarea indemnizaţiei pentru primul copil, ceea ce este de natură a crea o situaţie discriminatorie, în defavoarea atât a copilului, cât şi a mamei.

În acest context, Curtea constată că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în art. 6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 de a se acorda o singură indemnizaţie, cu atât mai mult cu cât art. 1 alin. (1) din actul normativ menţionat raportează acordarea indemnizaţiei lunare la numărul «copiilor născuţi, adoptaţi, încredinţaţi în vederea adopţiei, luaţi în plasament, în plasament în regim de urgenţă sau tutelă până la data de 31 decembrie 2010».

Ca atare, Curtea constată că reglementarea criticată contravine dispoziţiilor art. 16 şi 49 din Constituţie, întrucât instituie o discriminare evidentă şi nepermisă între copiii rezultaţi din naşteri multiple şi cei rezultaţi din naşteri simple, fără existenţa unei justificări obiective şi rezonabile".

În aceste condiţii, faţă de susţinerile autorului excepţiei şi, având în vedere cele statuate în Decizia nr. 495 din 10 mai 2012, Curtea constată că motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei nu mai subzistă.

În legătură cu invocarea dispoziţiilor art. 14 - Interzicerea discriminării - din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceasta nu poate fi analizată, dat fiind faptul că acest text convenţional nu se referă la o interdicţie generală a discriminării, ci priveşte strict eventuale discriminări care s-ar produce cu privire la exerciţiul drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie. Prin urmare, o pretinsă încălcare a dispoziţiilor art. 14 din Convenţie poate fi analizată de către Curtea Constituţională, în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, numai în coroborare cu alt drept garantat de aceeaşi convenţie, care se pretinde a fi încălcat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 9 alin. (6) şi art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Miruna Hrisanta Cobârzan Fleşeriu în Dosarul nr. 5.933/108/2011 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 723 din data de 24 octombrie 2012