Document embed

DECIZIE nr. 217 din 9 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

Augustin Zegrean	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Autosig" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.430/229/2012 al Judecătoriei Feteşti şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.493D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra textelor de lege cuprinse în actul normativ criticat şi a constatat constituţionalitatea acestora, iar în cauza de faţă criticile sunt similare celor faţă de care Curtea Constituţională a exercitat în precedent controlul de constituţionalitate, fără să fie aduse argumente suplimentare care să determine modificarea jurisprudenţei deja existente în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.430/229/2012, Judecătoria Feteşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Autosig" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în ce priveşte art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, că definiţia termenului de "utilizator" al drumurilor publice naţionale este echivocă, deoarece este posibil ca în certificatul de înmatriculare să fie trecută o persoană decedată, o persoană juridică radiată din registrul comerţului sau o persoană care a înstrăinat vehiculul cu mai mult de un an în urmă, astfel că rovinieta a expirat.

Referitor la art. 7 din acelaşi act normativ, arată că noţiunea de "responsabilitate" folosită în cuprinsul acestui text de lege este vagă şi neprecizată, susţinând că cei care încalcă art. 7 din ordonanţă nu pot fi sancţionaţi cu nimic, dacă se ţine seama de faptul că este perfect legal ca un vehicul să circule fără rovinietă pe alte drumuri decât cele naţionale.

Cu privire la art. 8 alin. (1), arată că, în opinia sa, este neconstituţional ca pentru fapta şoferului să răspundă proprietarul, iar, în unele cazuri, fostul proprietar. În acest sens, consideră că numai conducătorul auto poate fi contravenient, acesta urmând să achite amenda, iar nu utilizatorul drumurilor naţionale, aşa cum este acesta definit în art. 1 din ordonanţă. Mai arată că este discriminatoriu ca în cazul autovehiculelor străine să fie sancţionat şoferul, dar pentru cele înmatriculate în România să răspundă proprietarul sau deţinătorul.

Referitor la art. 9 alin. (2) din ordonanţă, precizează că, în practică, agenţii constatatori nu fac diferenţa între constatarea contravenţiei şi stabilirea contravenientului. Fotografierea unei plăcuţe cu numărul de înmatriculare nu echivalează cu identificarea autovehiculului, cu atât mai puţin a contravenientului, dacă acesta nu este oprit în trafic pentru identificarea seriei de şasiu.

Cât priveşte art. 9 alin. (3), susţine că Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. ar trebui să interpreteze acest articol în spiritul legii, şi anume în sensul că, în lipsa contravenientului, acesta ar trebui să fie identificat pe baza datelor Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a declaraţiilor proprietarului.

Autorul excepţiei susţine că este necesar ca instanţa de contencios constituţional să precizeze dacă cel care comite fapta este conducătorul auto sau persoana fizică ori juridică menţionată în certificatul de înmatriculare al vehiculului.

În fine, autorul excepţiei critică Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, deoarece îi limitează libertatea economică prin aceea că, prin sancţionarea sa contravenţională în mod automat, fără nicio culpă, duce la paralizarea activităţii sale economice, ca urmare a faptului că Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică (CESTRIN) au posibilitatea de a porni executarea silită, urmată de blocarea conturilor bancare şi imposibilitatea desfăşurării obiectului principal de activitate, acela de vânzare a autoturismelor. Se încalcă, în opinia sa, şi dreptul de proprietate privată, prin indisponibilizarea sumelor de bani din conturi pentru fapte ale unor terţe persoane pentru care nu este obligat să răspundă. De asemenea, susţine că se nesocoteşte principiul egalităţii, instituindu-se o discriminare între şoferi.

Judecătoria Feteşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând că, prin edictarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, s-a urmărit colectarea unor taxe pentru construirea, amenajarea, operarea şi întreţinerea şoselelor, a drumurilor publice din România, de la cei care le utilizează, adică de la conducătorii auto în genere, astfel încât întreţinerea şi construirea şoselelor să nu fie suportată de toţi contribuabilii la bugetul statului, ci doar de aceia care utilizează în mod efectiv drumurile naţionale. Arată că proprietarul autovehiculului este considerat a fi şi utilizatorul reţelei naţionale de drumuri publice, iar atunci când înstrăinează autovehiculul este obligat să facă demersuri pentru a fi radiat numele său din baza de date a Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor. În cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu este înscris în evidenţele Serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculări ale vehiculelor, proprietarul menţionat în cartea de identitate a vehiculului este considerat utilizator şi are obligaţia de a achita rovinieta. Calitatea de utilizator aparţine proprietarului autoturismului numai dacă acesta este singura persoană menţionată în certificatul de înmatriculare ca deţinător, chiar dacă autoturismul este folosit de către o altă persoană fizică sau juridică.

Instanţa apreciază totodată că, prin aplicarea amenzilor contravenţionale şi a tarifelor de despăgubire, nu se limitează libertatea economică a autorului excepţiei. Instituirea sancţiunii amenzii şi a plăţii tarifului de despăgubire îşi are raţiunea în protejarea integrităţii infrastructurii reţelei de drumuri naţionale, fiind stabilite în funcţie de tipul autovehiculului folosit fără a deţine rovinieta. Conchide că prin sancţionarea cu amendă contravenţională a celor care utilizează reţeaua de drumuri publice fără a avea achitată rovinieta, precum şi menţionarea de către agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenţiei a contravalorii despăgubirii şi modului de achitare a acesteia, nu se aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, observând totodată că acestea "nici nu au o legătură semnificativă cu textul de lege criticat".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, precizând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, prin raportare la dispoziţiile constituţionale indicate de autorul acesteia şi cu privire la unele critici similare. Aminteşte, în acest sens, cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 1.376 din 16 decembrie 2008, nr. 1.343 din 22 octombrie 2009, nr. 1.384 din 20 octombrie 2011, nr. 385 din 26 aprilie 2012, nr. 623 din 12 iunie 2012, nr. 651 din 19 iunie 2012.

Arată, de asemenea, că prin ordonanţa criticată a fost introdus tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru toate vehiculele înmatriculate şi pentru toţi utilizatorii români şi străini, structurat în funcţie de perioada de parcurs şi staţionare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată şi numărul de axe, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri. De aceea, consideră că nu sunt nesocotite nici prevederile art. 20 din Constituţie. Tot astfel, în opinia sa, nu se încalcă nici dispoziţiile constituţionale ale art. 135 din Constituţie referitoare la economia României, iar prevederile art. 23 din Legea fundamentală cu privire la libertatea individuală nu au incidenţă în cauză.

Avocatul Poporului precizează că, prin Legea nr. 144/2012, au fost modificate substanţial prevederile art. 8 şi art. 9 din ordonanţa criticată şi au fost abrogate textele referitoare la aplicarea tarifului de despăgubire, menţiunea din procesul-verbal de constatare a contravenţiei a contravalorii despăgubirii şi reţinerea certificatului de înmatriculare. Cât priveşte celelalte dispoziţii din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, apreciază că nu încalcă prevederile din Constituţie invocate de autorul excepţiei în motivarea acesteia, amintind şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, şi, ulterior, prin Legea nr. 144/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012.

Curtea observă că, deşi autorul excepţiei critică întreaga ordonanţă, "atât în privinţa textului legii, cât mai ales în privinţa interpretării şi punerii în aplicare a prevederilor legale ale acestuia de către CNADNR şi subsidiara CESTRIN", în realitate, formulează critici explicite doar cu privire la art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2) şi (3) din aceasta, care au următoarea redactare:

- Art. 1 alin. (1) lit. b): "(1) În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (...)

b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini";

- Art. 7: "Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului";

- Art. 8 alin. (1): "(1) Fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă";

- Art. 9 alin. (2) şi (3):

"(2) Începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmeşte şi se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, ordonanţa criticată contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 23 - "Libertatea individuală", art. 25 - "Libera circulaţie", art. 44 - "Dreptul de proprietate privată", art. 45 - "Libertatea economică", art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi" şi art. 135 - "Economia".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege ce formează obiectul prezentei excepţii, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi texte de lege invocate şi în cauza de faţă.

Astfel, referitor la art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, prin Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012, Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica potrivit căreia sancţiunea pentru nerespectarea obligaţiei de a deţine rovinietă pentru circulaţia pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aplicată persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, care au în proprietate sau pot folosi în baza unui drept legal vehiculele, iar nu conducătorului auto, ar conduce la crearea unei discriminări între cele două categorii. Curtea a reţinut, pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredinţarea spre folosinţă a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiţie să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit şi pe reţeaua de drumuri naţionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinietă îi aparţine. Totodată, deţinătorul sau, după caz, cel care foloseşte în mod legal autovehiculul are acţiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredinţat autovehiculul, dacă aceasta a depăşit termenii şi condiţiile în care i-a fost încredinţat autovehiculul şi a circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără rovinietă.

Cu privire la prevederile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, Curtea a observat, prin Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, că instituirea în mod distinct a responsabilităţii achitării tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români şi cei străini nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional nu are semnificaţia uniformităţii, astfel încât dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, situaţiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit. Situaţia evident diferită a celor două categorii de utilizatori, în funcţie de care distinge textul de lege criticat, justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor.

Referitor la art. 8 alin. (1) din ordonanţa criticată, prin Decizia nr. 836 din 16 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2007, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, aşa încât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele acestuia sunt stabilite de lege, iar alin. (7) al aceluiaşi articol obligă proprietarul la "respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului", îi revin. Aşa fiind, nu se poate susţine că prin instituirea unei sancţiuni contravenţionale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contravenţiei înseamnă diminuarea patrimoniului. De asemenea, Curtea a constatat, prin aceeaşi decizie, că dispoziţiile legale criticate nu conţin niciun fel de prevederi de natură a afecta în vreun fel libertatea comerţului, consacrată de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Prin Decizia nr. 87 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012, Curtea a statuat că instituirea responsabilităţii achitării tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile pentru utilizatori nu încalcă principiul liberei circulaţii. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. De altfel, "libera circulaţie", prevăzută de textul constituţional, se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a unei normale desfăşurări a relaţiilor interstatale.

Totodată, prin Decizia nr. 860 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 11 decembrie 2012, Curtea a reţinut, cu referire la dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, că acestea se aplică tuturor cetăţenilor surprinşi de mijloacele tehnice omologate amintite circulând fără rovinietă valabilă, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, remarcând, în acelaşi timp, că nu se poate contesta utilitatea mijloacelor tehnice moderne, prin comparaţie cu celelalte modalităţi de constatare a contravenţiilor, astfel cum acestea sunt prevăzute în cuprinsul art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.

Întrucât în cauza de faţă nu au fost evidenţiate elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţate cu acele prilejuri îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

Totodată, Curtea nu poate reţine nici criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 45 care garantează libertatea economică, întrucât instituirea unor tarife de utilizare şi de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România nu constituie o piedică în calea exercitării oricărui tip de activitate economică, cu respectarea exigenţelor legale corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate. Tot astfel, textele de lege criticate nu sunt de natură să contravină art. 135 din Legea fundamentală care statuează că economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă şi care, în acest context, instituie obligaţiile care revin statului român.

În fine, Curtea constată că, de vreme ce nu a reţinut încălcarea vreunuia dintre drepturile fundamentale prevăzute de art. 21-52 din Constituţie, nu se pune problema analizării condiţiilor cuprinse în art. 53 din Legea fundamentală referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

De asemenea, Curtea observă că, în motivarea excepţiei ce formează obiectul dosarului de faţă, autorul acesteia reliefează şi diverse aspecte de fapt, care ar putea prezenta relevanţă din perspectiva instanţei învestite cu soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, sub aspectul stabilirii existenţei faptei care reprezintă contravenţia stabilită prin ordonanţa criticată, precum şi a persoanei care a săvârşit-o.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Autosig" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.430/229/2012 al Judecătoriei Feteşti şi constată că prevederile art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Feteşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2013.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 362 din data de 18 iunie 2013