DECIZIE nr. 312 din 17 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbăţeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Doina-Ioana Anton în Dosarul nr. 11.300/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.065D/2015 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că îşi menţin valabilitatea cele statuate în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 28 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.300/300/2014, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Doina-Ioana Anton, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executării, formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că suspendarea plăţii compensaţiilor băneşti cuvenite în temeiul legilor reparatorii contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, cu referire la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere că a fost precedată de altă perioadă în care plăţile au fost suspendate, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013. Se arată că prin suspendarea plăţii despăgubirilor se creează un vădit tratament discriminatoriu între persoanele care au încasat deja aceste sume de bani şi persoanele beneficiare ale aceloraşi acte normative, care, deşi au dobândit un drept de creanţă recunoscut de statul român, nu pot intra în posesia despăgubirilor. Se susţine că, în condiţiile în care plata despăgubirilor este din nou suspendată, dreptul de proprietate al beneficiarilor titlurilor de plată este practic golit de conţinut, protecţia acestuia devenind pur iluzorie.
6. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, cele reţinute Curtea Constituţională în Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014. Ordonanţa de urgenţă a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 112/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, astfel că textul de lege criticat are următorul cuprins: "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şi, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006".
12. Anterior aprobării prin lege a ordonanţei de urgenţă, suspendarea fusese preconizată pentru un interval de 6 luni începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei (14 martie 2014), prin legea de aprobare stabilindu-se data de 31 decembrie 2014.
13. În ceea ce priveşte aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, Curtea observă că acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la data de 31 decembrie 2014. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Ţinând cont de împrejurările cauzei, se observă că în speţă sunt, însă, incidente cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare" este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, în cauza de faţă, autoarea excepţiei a cerut punerea în executare silită a Hotărârii nr. 404 din 28 mai 2009, emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Excepţia de neconstituţionalitate din cauza de faţă a fost ridicată în cursul soluţionării contestaţiei la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Autoritatea menţionată a invocat prevederile art. 2 din ordonanţa de urgenţă criticată, prin care a fost suspendată, pe intervalul 14 martie 2014 - 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite conform legilor reparatorii nr. 9/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006.
14. În consecinţă, deşi în prezent textele de lege deduse controlului de constituţionalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să analizeze prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (5), care statuează cu privire la obligativitatea respectării legilor şi a supremaţiei Constituţiei, art. 16 alin. (1), care instituie principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (3), care consacră dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, art. 53 alin. (2), care stabileşte condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (6) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că critici similare au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, Curtea a reţinut că acordarea despăgubirilor cetăţenilor români care au suferit pierderi într-o anumită perioadă de timp istorică a fost stabilită prin Legea nr. 9/1998, Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 393/2006, iar prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 a fost suspendată acordarea acestor despăgubiri, suspendare care a operat pentru perioada 14 martie - 31 decembrie 2014. Având în vedere această situaţie, Curtea a constatat că măsura instituită de Guvern pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă o soluţie temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncţionalităţi ale procedurilor de restituire, până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit celor două legi reparatorii, precum şi pentru identificarea surselor de finanţare necesare. Prin urmare, Curtea a constatat că, prin actul normativ criticat, nu a fost negat dreptul la despăgubire, aşadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptăţite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie.
17. Curtea a mai observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligenţele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Aşadar, măsura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 constituie o măsură adecvată şi necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca art. 44 din Constituţie. În acelaşi sens sunt şi deciziile nr. 346 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 22 iulie 2015, şi nr. 530 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015.
18. Întrucât în cauza de faţă nu sunt evidenţiate elemente noi care să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile mai sus amintite îşi menţin valabilitatea şi în ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Doina-Ioana Anton în Dosarul nr. 11.300/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 606 din data de 9 august 2016