DECIZIE nr. 990 din 22 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Irina Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Alexa Boaru în Dosarul nr. 726/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.190D/2012.
La apelul nominal răspunde reprezentantul părţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, domnul consilier juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa autorului excepţiei, procedura de citare fiind legal îndeplinită atât pentru partea prezentă, cât şi pentru autorul excepţiei.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.192D/2012 şi nr. 1.196D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Petru Runcan în Dosarul nr. 2.949/2/2011 şi de Liviu Banias în Dosarul nr. 9.020/2/2011 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei invocate în Dosarul nr. 1.196D/2012, personal, precum şi reprezentantul părţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, domnul consilier juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă în ambele dosare. Se constată lipsa autorului excepţiei invocate în Dosarul nr. 1.192D/2012, procedura de citare fiind legal îndeplinită atât pentru părţile prezente, cât şi pentru partea care lipseşte.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 1.190D/2012, nr. 1.192D/2012 şi nr. 1.196D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate care face obiectul Dosarului nr. 1.196D/2012, domnul Liviu Banias, nu se opune conexării cauzelor.
Reprezentantul părţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este de acord cu măsura conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 1.192D/2012 şi nr. 1.196D/2012 la Dosarul nr. 1.190D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că întreaga sa activitate profesională, în calitate de ofiţer de informaţii, atât în cadrul Securităţii, cât şi în cadrul Serviciului Român de Informaţii, a fost desfăşurată în conformitate cu legislaţia în vigoare referitoare la apărarea securităţii Statului român şi realizării siguranţei naţionale a României. Invocă şi alte aspecte referitoare la fondul cauzei deduse judecăţii instanţei a quo.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, arată că acest act normativ contravine dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei. De asemenea, arată că acţiunile Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu trebuie să fie contrare legilor în vigoare; or, Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate califică mijloacele, metodele, tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii specifice, folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de informaţii, ca fiind informaţii secrete de stat.
Reprezentantul părţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii arată că toate susţinerile pe fondul cauzei relevate de către autorul excepţiei au fost analizate de către instanţa de judecată, care a admis acţiunea astfel cum a fost formulată şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată, arată că dispoziţiile art. 2 din actul normativ criticat nu urmăresc sancţionarea de plano a unor activităţi specifice de culegere de informaţii din perioada 1945-1989, ci au în vedere doar acele activităţi desfăşurate de ofiţerii sau subofiţerii Securităţii sau ai Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate, prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Mai arată că ingerinţele în viaţa privată au fost justificate de apărarea regimului comunist, iar nu a siguranţei naţionale. Solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând Deciziile Curţii Constituţionale nr. 530 din 9 aprilie 2009 şi nr. 45 din 20 ianuarie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Sentinţele civile nr. 2.909 din 4 mai 2012, nr. 1.044 din 15 februarie 2012 şi nr. 1.463 din 29 februarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 726/2/2012, nr. 2.949/2/2011 şi nr. 9.020/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Alexa Boaru, Petru Runcan şi, respectiv, Liviu Banias în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 conservă viciile de neconstituţionalitate ale Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, cu modificările şi completările ulterioare, care a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008.
În acest sens, se susţin, în esenţă, următoarele:
- actul normativ criticat menţine caracterul jurisdicţional al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, iar jurisdicţia exercitată de acest organism este una administrativă, fără a avea însă un caracter facultativ, ci obligatoriu, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Constituţie;
- ordonanţa de urgenţă criticată menţine confuzia între funcţiile de anchetă şi de decizie ale Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin lipsa de contradictorialitate şi de publicitate a dezbaterilor, prin limitarea dreptului la apărare al persoanelor verificate sau prin modul de administrare a probelor;
- se mai arată că jurisdicţia exercitată de Consiliu este o veritabilă jurisdicţie extraordinară, iar natura juridică a acestui organ este cea a unei instanţe extraordinare, contrară prevederilor art. 126 alin. (5) din Legea fundamentală;
- de asemenea, prin atribuirea unei competenţe exclusive de jurisdicţie Curţii de Apel Bucureşti, precum şi înlăturarea căii de atac a apelului, este limitată posibilitatea părţilor de a avea acces liber la justiţie, fiind îngrădită şi posibilitatea de exercitare a dreptului la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiată domiciliului, în acest mod fiind încălcat şi principiul constituţional al egalităţii în faţa legii;
- se mai susţine că actul normativ criticat instituie o răspundere morală şi juridică colectivă, fără existenţa vinovăţiei, arătându-se că activitatea foştilor lucrători sau colaboratori ai Securităţii nu poate fi apreciată ca aducând atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fără a exista o probaţiune în acest sens, cu atât mai mult cu cât această activitate s-a desfăşurat în limitele cadrului legal existent la acea dată;
- în fine, se susţine că formularea din preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, referitoare la "perioada de dictatură comunistă" şi la calificarea organelor securităţii statului ca având caracterul de "poliţie politică", este neconstituţională, deoarece este discriminatorie şi instituie o răspundere legală fără a exista o probaţiune; în realitate, în opinia autorului excepţiei, din punct de vedere legal, România a avut un regim de republică socialistă, în care puterea politică aparţinea poporului, "liber şi stăpân pe soarta sa", în conformitate cu prevederile art. 1 şi 2 din Constituţia din 1965, republicată în 1974.
Se mai arată că prevederile art. 2 din actul normativ criticat încalcă prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este consacrată prin dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, deoarece creează premisele unei răspunderi morale şi juridice pentru lucrătorii Securităţii care au desfăşurat activităţi specifice atribuţiilor de serviciu, conforme actelor normative în vigoare la acea dată. Se arată că echivalarea atribuţiilor de serviciu specifice lucrătorilor Securităţii cu desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori s-au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului este de natură a aduce prejudicii morale şi materiale lucrătorilor fostei Securităţi.
De asemenea, prin introducerea acţiunilor în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al fostei Securităţi, Consiliul se substituie atât în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, realizându-se o extindere nejustificată a sferei titularilor acestui drept, cât şi atribuţiei Avocatului Poporului de a acţiona pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, o astfel de atribuţie a acestei autorităţi administrative autonome este contrară scopului acesteia, şi anume asigurarea accesului oricărui cetăţean la propriul dosar existent în Arhivele fostei Securităţi, numai acesta fiind îndreptăţit să sesizeze instanţa de judecată în cazul în care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime.
De asemenea, potrivit motivării excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care emite nota de constatare a calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, dreptul de apărare fiind recunoscut doar în faţa instanţei de judecată care se pronunţă în cadrul acţiunii în constatare.
Se mai susţine că, în cazul acţiunii în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, competenţa de soluţionare aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în timp ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă criticată pot fi contestate în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial de către orice persoană interesată. În acest mod, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiată domiciliului său, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, nr. 127 din 25 februarie 2010, nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 219 din 13 martie 2012, nr. 489 din 10 mai 2012, nr. 534 din 22 mai 2012 şi nr. 592 din 5 iunie 2012.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008.
În opinia autorilor excepţiei, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la caracterul de stat de drept, democratic şi social, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 - Libertatea individuală, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi, art. 54 - Fidelitatea faţă de ţară, art. 55 - Apărarea ţării, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti.
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile Protocolului nr. 1, nr. 4, 6, 7 şi 11 adiţionale la aceeaşi Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că actul normativ criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.
1. În ceea ce priveşte prevederile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţi a Guvernului nr. 24/2008, şi anume sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări' verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea, procedând la o reconsiderare a jurisprudenţei sale în materie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010, Decizia nr. 1.575 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2011 sau Decizia nr. 759 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 30 august 2011), a admis excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale şi a constatat că acestea contravin principiului constituţional al accesului liber la justiţie, precum şi dreptului la apărare.
Prin decizia menţionată, reţinând că instanţele judecătoreşti se confruntă cu un număr semnificativ de cauze având ca obiect acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, acestea fiind soluţionate, în unele cazuri, exclusiv pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", Curtea a relevat anumite vicii de neconstituţionalitate ale sintagmelor "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.
Astfel, Curtea a constatat că aceste sintagme conferă forţă probantă documentelor interne ale fostei Securităţi, în acţiunea în constatare introdusă în temeiul actului normativ criticat, statuând însă că examinarea echitabilă a unei cauze dedusă judecăţii necesită asigurarea respectării unor principii procedurale fundamentale, precum contradictorialitatea şi dreptul la apărare. În speţă, Curtea a reţinut că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" permit instanţei judecătoreşti ca, soluţionând acţiunea în constatare, să se pronunţe exclusiv pe baza unor copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului, potrivit art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 24/2008.
În legătură cu acest aspect, prin decizia menţionată, Curtea a constatat că, în absenţa altor precizări normative, pe de o parte, şi a altor probe în cauză, pe de altă parte, instanţa judecătorească, învestită cu soluţionarea acţiunii în constatare, nu poate să realizeze o evaluare reală a fiecărei situaţii de fapt, deoarece relatările verbale pot fi caracterizate prin subiectivism, arbitrariu şi, uneori, simulare.
Faţă de aceste considerente, Curtea a constatat că persoana verificată, în privinţa căreia există la dosarul cauzei doar documente reprezentând "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", nu are beneficiul unei proceduri contradictorii în cazul în care se află în imposibilitatea obiectivă de a propune alte probe în apărarea sa, astfel încât prin sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, se aduce atingere unui element esenţial al procesului echitabil, şi anume principiului egalităţii armelor, şi a admis în parte excepţia de neconstituţionalitate.
În prezenta cauză, având în vedere criticile de neconstituţionalitate similare cu cele formulate în jurisprudenţa anterior citată, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate a sintagmelor "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, ca devenită inadmisibilă.
2. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi din ordonanţa de urgenţă criticată, Curtea a reţinut în mod constant că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare importantă a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, şi Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).
Curtea reţine că, dacă unele reglementări speciale prevăd interdicţii pentru exercitarea unor drepturi, atunci acele reglementări trebuie supuse controlului de constituţionalitate.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010).
Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţională a observat că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, prevederile legale criticate corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare (a se vedea Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).
Totodată, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).
De asemenea, Curtea a statuat că prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, atribuie Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii dreptul de a acţiona inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că, din perspectiva acestei motivări a excepţiei, nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).
Având în vedere că în speţă nu au fost relevate elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional în materie, atât soluţia, cât şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi sintagmele indiferent sub ce formă"şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Alexa Boaru, Petru Runcan şi Liviu Banias în Dosarele nr. 726/2/2012, nr. 2.949/2/2011 şi, respectiv, nr. 9.020/2/2011 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 lit. a), lit. b), cu excepţia sintagmelor "indiferent sub ce formă şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii ", lit. d) şi e), art. 3-39 cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, inclusiv a anexei care face parte integrantă din acest act normativ, excepţie ridicată de aceiaşi autori, în aceleaşi dosare, ale aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 6 din data de 4 ianuarie 2013