DECIZIE nr. 966 din 20 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Irina Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Lili Cojocaru în Dosarul nr. 4.332/103/2010 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 995D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.332/103/2010, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Lili Cojocaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii de pensionare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, deoarece este în contradicţie cu normele de tehnică legislativă, respectiv cu prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000, care impun existenţa unei concordanţe între motivele şi/sau scopul actului normativ şi efectele acestuia. Or, în opinia autoarei excepţiei, prin adoptarea actului normativ criticat nu s-a realizat scopul propus, şi anume obţinerea unor economii semnificative la bugetul de stat. Astfel, se susţine că există o discrepanţă majoră între cele arătate în expunerea de motive a Legii nr. 119/2010 şi previziunile Guvernului cu privire la impactul bugetar al acestei legi, pe de o parte, şi realitatea bugetară existentă la finalizarea procesului de recalculare a pensiilor, pe de altă parte, realitate care indică o creştere a cheltuielilor sistemului de pensii publice, iar nu o scădere, aşa cum se prevăzuse, situaţie determinată de creşterea a 95% dintre pensiile din sistemul de apărare şi ordine publică, în urma recalculării acestora.
În opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat contravine şi dispoziţiilor constituţionale privind obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent dat fiind faptul că recalcularea pensiilor de serviciu nu s-a dovedit a fi o măsură de dezvoltare economică şi de protecţie socială, ci, dimpotrivă, a accentuat într-un mod nerezonabil într-o societate democratică dezechilibrul preexistent în sistemul de pensii publice între venituri şi cheltuieli, cu consecinţe implicite pe termen mediu şi lung asupra nivelului de trai a cărui finanţare se asigură din bugetul de stat. Mai, mult, arată că efectele produse de aplicarea Legii nr. 119/2010 afectează stabilitatea economică a ţării şi implicit securitatea naţională.
Legea nr. 119/2010 contravine şi dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, deoarece încalcă prevederile art. G pct. 2 din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite şi, în subsidiar, prevederile art. 12 pct. 2 din partea a II-a a aceleiaşi carte, raportat la art. 65 pct. 1 şi 2 din partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, întrucât, în majoritatea cazurilor, în urma recalculării pensiilor de serviciu, cuantumul ce a rezultat din această operaţiune nu este cel puţin egal cu 40% din totalul câştigului anterior al beneficiarului pensiei.
De asemenea, sunt încălcate şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dat fiind faptul că dreptul de pensie, ca drept fundamental, este un "bun" în sensul acestei norme internaţionale.
Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă apreciază că actul normativ criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale sau celor din convenţiile internaţionale invocate, arătând că, în realitate, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate vizează aspecte de politică legislativă, care nu intră în sfera controlului de constituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că argumentele privind încălcarea normelor de tehnică legislativă nu reprezintă reale critici de neconstituţionalitate. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcţie de politica socială şi de fondurile disponibile, asupra cuantumului şi condiţiilor de acordare a drepturilor de asigurări sociale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
În realitate, potrivit motivării excepţiei, rezultă că sunt criticate prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa.
Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:
(...)
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, actele normative criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 47 alin. (1) referitor la obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent şi art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului.
De asemenea, sunt invocate prevederile art. G pct. 2 din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite şi, în subsidiar, prevederile art. 12 pct. 2 din partea a II-a a aceleiaşi carte, raportat la art. 65 pct. 1 şi 2 din partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
1. În ceea ce priveşte precizările şi completările depuse în scris la dosarul cauzei de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin care se invocă, în plus faţă de excepţia de neconstituţionalitate cu care Curtea a fost sesizată prin încheiere de către instanţa de judecată, şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea constată că nu poate fi primită solicitarea extinderii cadrului procesual stabilit prin încheierea de sesizare, ceea ce ar echivala cu sesizarea din oficiu a Curţii Constituţionale în privinţa soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992.
2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, aceste prevederi legale au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent şi în raport cu o motivare similară celei invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 1.590 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 6 februarie 2012, şi Decizia nr. 1.269 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 noiembrie 2011, Curtea a reţinut că aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
De asemenea, prin Decizia nr. 705 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, Curtea a examinat critici de neconstituţionalitate identice cu cele formulate în prezenta cauză, statuând că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, ci, mai degrabă, o previzionare inexactă a efectelor Legii nr. 119/2010, fapt care nu reprezintă un aspect de neconstituţionalitate.
Tot din perspectiva efectelor generate de actul normativ în discuţie, şi în prezenta cauză, autorul excepţiei consideră că este încălcat art. 47 alin. (1) din Constituţie, referitor la dreptul la un nivel de trai decent.
Faţă de aceleaşi susţineri, în decizia menţionată, Curtea a apreciat că cele arătate în motivarea excepţiei sunt insuficiente pentru a evalua în mod concret efectele pe care dispoziţiile Legii nr. 119/2010 le-a avut asupra economiei. Astfel, împrejurarea că în anul 2011 deficitul sistemului public de pensii a fost superior celui din anii precedenţi trebuie raportată la ansamblul măsurilor pe care statul le-a luat în această perioadă, precum şi la contextul social şi economic. Or, Curtea a constatat că Legea nr. 119/2010 nu a fost singurul act normativ adoptat în această perioadă în ceea ce priveşte materia dreptului la pensie, anul 2010 aducând după sine şi adoptarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. În acelaşi timp, contextul crizei economice pe care România a străbătut-o în această perioadă a produs efecte negative având multiple manifestări. Evoluţia socială, creşterea numărului de asiguraţi şi diminuarea numărului de contribuabili pot fi tot atâtea răspunsuri la problema creşterii deficitului sistemului de pensii publice.
De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerile privind contrarietatea actului normativ criticat cu prevederile Cărţii sociale europene revizuite şi ale Codului european de securitate socială al Consiliului Europei, motivate de o pretinsă nerespectare a cuantumurilor prestaţiilor sociale arătate în aceste acte internaţionale, prin decizia menţionată, s-a reţinut că, în sistemul public de pensii, întemeiat pe principiul contributivităţii, cuantumul pensiei este raportat nu doar la veniturile obţinute imediat înainte de deschiderea dreptului la pensie, ci la veniturile obţinute pe întreaga perioadă de contribuţie. Prevederile internaţionale invocate nu stabilesc nici ele că veniturile în funcţie de care se apreciază cuantumul la pensie sunt numai acelea aferente ultimilor ani de contribuţie, astfel că apar ca lipsite de temei criticile de neconstituţionalitate invocate.
În ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin mai multe decizii, Curtea, reiterând cele statuate în jurisprudenţa sa anterioară (spre exemplu, deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, nr. 38 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2012 şi nr. 213 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 2 mai 2012), a statuat că, şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătându-se că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar eliminarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în deciziile anterior menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Lili Cojocaru în Dosarul nr. 4.332/103/2010 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 23 din data de 11 ianuarie 2013