DECIZIE nr. 106 din 25 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Maneta Safta

- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 260 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de GI Group Staffing Company - S.R.L. în Dosarul nr. 13.561/325/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.522D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Prim-magistratul-asistent referă faptul că partea Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiile constituţionale invocate, precum şi faptul că, în realitate, argumentele autoarei acesteia sunt raportate la alte texte din Codul muncii, respectiv la dispoziţiile art. 88.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 15 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 13.561/325/2014, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de GI Group Staffing Company - S.R.L. într-o cauză având ca obiect plângere contravenţională.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia, agent de muncă temporară autorizat, arată că a fost sancţionată contravenţional în baza textului legal ce face obiectul excepţiei, cu amendă pentru nerespectarea art. 119 din Codul muncii, potrivit căruia "angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat". Totodată, s-a dispus faţă de aceasta măsura evidenţierii orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal pentru salariaţii temporari. Apreciază că "în aceste condiţii, prin sancţionarea agentului de muncă temporară în calitate de angajator", se încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), respectiv principiul dreptăţii, valoare supremă garantată de statul român, art. 15 alin. (1), "respectiv drepturile şi libertăţile de care beneficiază agentul de muncă temporară potrivit legii", art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în faţa legii, art. 45, şi anume accesul liber al agentului de muncă temporară la o activitate economică, art. 53, întrucât se restrânge nejustificat exerciţiul unor drepturi şi libertăţi ale agentului de muncă temporară, şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) potrivit căruia statul român ar trebui să asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Din această perspectivă, sunt neconstituţionale "dispoziţiile art. 260 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 53/2003, care, coroborate cu prevederile art. 119 din Codul muncii, sancţionează [...] angajatorul care încalcă obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat."
7. Cât priveşte principiul dreptăţii, arată că acesta este încălcat deoarece, "potrivit art. 88 din Codul muncii, supravegherea şi controlul salariaţilor temporari pe durata misiunii revine utilizatorului, iar aceştia prestează activitatea la locul de muncă organizat de utilizator. Prin urmare, agentul de muncă temporară, în calitate de angajator, nu are cum să întocmească aceste evidenţe, întrucât [...] nu supraveghează şi nu coordonează activitatea salariaţilor temporari care lucrează la utilizator." Referitor la încălcarea art. 15 alin. (1) din Constituţie, arată că sancţiunea prevăzută de textul de lege criticat "contravine dreptului legai al agentului de muncă temporară prevăzut la art. 88 alin. (3) din Codul muncii, respectiv de a pune la dispoziţia utilizatorului salariaţi temporari, pentru a lucra sub supravegherea şi conducerea acestuia. Cu alte cuvinte, prin aplicarea sancţiunii pentru neţinerea sau ţinerea eronată a evidenţelor orelor lucrate, agentul de muncă temporară este obligat să supravegheze şi să conducă direct activitatea salariaţilor temporari pe durata misiunii şi în unitatea utilizatorului." Art. 16 din Constituţie este încălcat, deoarece se creează "o diferenţă de regim juridic evidentă între agenţii de muncă temporară şi utilizatorii salariaţilor temporari, dat fiind faptul că sunt instituite în sarcina agentului de muncă temporară obligaţii pe care acesta se află în imposibilitatea efectivă de a le respecta". Se instituie, de asemenea, o diferenţă de tratament juridic între angajatorul agent de muncă temporară şi angajatorul obişnuit. În prima situaţie agentul de muncă temporară nu coordonează şi nu supraveghează activitatea salariaţilor temporari, întrucât aceşti salariaţi nu lucrează în unitatea agentului de muncă temporară. În cea de-a doua situaţie, angajatorul obişnuit coordonează şi supraveghează activitatea salariaţilor proprii, întrucât aceştia lucrează în unităţile sale, motiv pentru care sancţionarea acestor angajatori pentru neţinerea evidenţelor este justificată. Nesocotirea principiului egalităţii "rezultă din excluderea utilizatorului de la îndatorirea de a ţine evidenţa orelor de muncă ale angajaţilor temporari." încălcarea art. 45 din Constituţie este motivată prin aceea că "sancţionarea agentului de muncă temporară potrivit art. 260 alin. (1) lit. m) din Codul muncii îngrădeşte accesul liber al acestuia la activitatea economică reglementată de prevederile art. 88 alin. (3) din Codul muncii, respectiv posibilitatea de a pune salariaţi temporari la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra sub conducerea şi supravegherea acestuia." Textul criticat încalcă şi prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât "îngrădeşte drepturile agentului de muncă temporară prevăzute de art. 88 din Codul muncii", potrivit căruia acesta trebuie să pună la dispoziţia utilizatorului salariaţi temporari pentru a lucra sub supravegherea şi conducerea acestuia. Se susţine, totodată, că prin sancţionarea nejustificată a agentului de muncă temporară "statul român nu asigură un cadru favorabil pentru valorificarea formei de muncă temporară", fiind astfel încălcate prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Se mai arată şi că, potrivit cadrului legal actual, agentul de muncă temporară este sancţionat în două rânduri, prin aplicarea, pe de o parte, a art. 260 alin. (1) lit. m) din Codul muncii, iar, pe de altă parte, cu imposibilitatea prelungirii autorizaţiei de muncă temporară potrivit art. 3 lit. d), coroborat cu art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.256/2011 privind condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară.
8. Tribunalul Timiş-Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că sancţionarea angajatorului pentru încălcarea obligaţiei de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de salariaţi şi a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă nu poate încălca principiile dreptăţii, egalităţii în faţa legii, dispoziţia menţionată neîngrădind în niciun fel agentului de muncă temporară dreptul de a pune la dispoziţia utilizatorului propriul personal. Toţi angajatorii au aceleaşi drepturi şi obligaţii în raporturile cu proprii salariaţi şi aceleaşi obligaţii în raporturile cu inspecţia muncii. Nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 45 din Constituţie, deoarece, prin obligaţiile impuse angajatorilor în condiţiile art. 119 din Codul muncii, nu se îngrădeşte accesul liberal agentului de muncă temporară la o activitate economică, acesta fiind ţinut însă, în exercitarea lui, de obligaţia de a se conforma Codului muncii.
9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
10. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.002/2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.044 din 17 decembrie 2015, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată în acest sens că dispoziţiile criticate nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii, întrucât egalitatea nu presupune uniformitate; legiuitorul poate institui tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri, dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă. Nu se încalcă nici libertatea economică, întrucât libertatea persoanelor de a exercita sau nu o activitate, de a avea liberă iniţiativă, nu pot fi înţelese în afara unor reguli stabilite de legiuitor, astfel cum este şi situaţia de faţă.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, concluziile scrise depuse la dosar, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 260 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, având următorul cuprins: "(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: [...] m) încălcarea de către angajator a obligaţiei prevăzute la art. 27 şi 119, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei"
14. În susţinerea excepţiei se invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) care consacră principiul dreptăţii, art. 15 alin. (1) - Universalitatea, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în faţa legii, art. 45 - Libertatea economică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) potrivit căruia statul trebuie să asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, potrivit art. 88 din Codul muncii, munca prin agent de muncă temporară presupune o relaţie trilaterală, respectiv între agentul de muncă temporară, utilizator şi salariat, spre deosebire de relaţia clasică de muncă, ce presupune doar o relaţie bilaterală, între salariat şi angajator, în cadrul său, există raporturi juridice de natură contractuală între agentul de muncă temporară în calitate de angajator şi salariatul temporar (care pot încheia atât un contract de muncă pe durată nedeterminată, cât şi un contract de muncă temporară-pentru una sau mai multe misiuni), respectiv între agentul de muncă temporară şi utilizator (între care se încheie un contract de punere la dispoziţie).
16. Prevederile art. 94 alin. (1) şi (2) din Codul muncii caracterizează şi stabilesc clauzele contractului de muncă temporară. Acesta este contract individual de muncă (cuprinzând toate elementele prevăzute în acest sens de art. 17 şi 18 din Codul muncii) ce se încheie în scris între agentul de muncă temporară şi salariatul temporar, pe durata unei misiuni, în conformitate cu art. 95 alin. (2) din acelaşi Cod, agentul de muncă temporară poate încheia cu salariatul temporar un contract de muncă pe durată nedeterminată, situaţie în care în perioada dintre două misiuni salariatul temporar se află la dispoziţia agentului de muncă temporară.
17. Prevederile art. 91 alin. (1) şi (2) din Codul muncii caracterizează şi stabilesc clauzele contractului de punere la dispoziţie, încheiat între agentul de muncă temporară şi utilizator, acesta trebuind să cuprindă durata misiunii, caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi programul de lucru, condiţiile concrete de muncă, echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze, orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar, valoarea comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul, condiţiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispoziţie de un agent de muncă temporară.
18. De asemenea, dispoziţiile art. 96 alin. (1) - (3) din Codul muncii prevăd că pe toata durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară, salariu care se stabileşte prin negociere directă cu agentul de muncă temporară, acesta din urmă fiind cel care reţine şi virează toate contribuţiile şi impozitele datorate de salariatul temporar către bugetele statului şi care plăteşte pentru acesta toate contribuţiile datorate în condiţiile legii.
19. Analizând criticile de neconstituţionalitate cu luarea în considerare a acestui cadru legal la care autoarea excepţiei face referire, Curtea reţine, mai întâi, că obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat în cadrul acestor raporturi de muncă, şi, în consecinţă, reglementarea unei sancţiuni pentru încălcarea acestei obligaţii, nu relevă niciun element de neconstituţionalitate. Stabilirea contravenţiei prevăzute de texul de lege criticat reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării de a asigura respectarea, pe de o parte, a disciplinei în raporturile de muncă, iar, pe de altă parte, a posibilităţii verificării modului în care ambele părţi ale contractului individual de muncă îşi îndeplinesc obligaţiile ce le revin. Existenţa unei evidenţe a orelor de muncă prestate de fiecare salariat previne comportamentul abuziv al angajatorului, precum şi atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat, asigurând executarea obligaţiilor contractuale ale celor două părţi.
20. De altfel, autoarea excepţiei nu critică, în sine, existenţa unei obligaţii de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de salariaţi, şi nici instituirea unei sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea sa, ci faptul că sancţiunea i-a fost aplicată în calitate de angajator, cu toate că, faţă de specificul muncii prin agent de muncă temporară, utilizatorul ar trebui sa fie cel obligat şi, în consecinţă, sancţionat. Or, astfel de critici, vizând modificarea textului de lege criticat, care se referă în mod expres la "angajator", respectiv la obligaţiile legale ale acestuia, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. A răspunde criticilor autorului excepţiei, respectiv a stabili în sarcina utilizatorului, iar nu a agentului de muncă temporară, în calitate de angajator, a obligaţiilor de ţinere a evidenţelor cerute de lege, ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de legiferare, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 61 din Constituţie, care consacră rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării.
21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 260 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de GI Group Staffing Company - S.R.L. în Dosarul nr. 13.561/325/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 305 din data de 21 aprilie 2016