DECIZIE nr. 80 din 26 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Dan Bellu Stănescu şi Anca Victoria Kun în Dosarul nr. 5.022/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 763D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au transmis la dosarul cauzei punctele lor de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013. În acest sens indică Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014 prin care Curtea Constituţională, analizând o excepţie cu acelaşi obiect, a arătat că analiza constituţionalităţii prevederilor art. 4 teza a doua din această lege nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acelaşi act normativ de care depinde soluţionarea litigiului. Or, în excepţia de faţă, autorii acesteia nu au indicat alte texte de lege incidente şi nici nu au formulat o reală motivare a pretinsei neconstituţionalităţi, împrejurări ce atrag în admisibilitatea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 13 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.022/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Dan Bellu Stănescu şi Anca Victoria Kun într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului promovat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile prin care aceasta (denumită la acea vreme Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) a fost obligată să desemneze un evaluator în vederea efectuării raportului de expertiză şi să emită pe numele reclamanţilor decizia reprezentând titlul de despăgubire, în condiţiile art. 16 alin. (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 4 din Legea nr. 165/2013, potrivit căruia dispoziţiile acestei legi se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, având în vedere că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. În final, se remarcă faptul că autorii excepţiei doar afirmă contrarietatea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 faţă de normele constituţionale invocate, fără a-şi motiva, însă, în vreun fel susţinerile.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, astfel cum şi-a exprimat opinia în dosare având acelaşi obiect, respectiv în sensul încălcării normelor cuprinse la art. 15 alin. (2), art. 16 şi art. 21 din Constituţie. Însă, în considerarea Deciziei nr. 177 din 1 aprilie 2014, prin care Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă o excepţie cu acelaşi obiect, pe motivul că analiza constituţionalităţii art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 "nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate", Avocatul Poporului consideră, în final, că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea excepţiei, raportat la circumstanţele litigiului, se observă că obiectul excepţiei îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi."
13. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate normele constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014, a examinat şi a respins ca inadmisibilă o excepţie de neconstituţionalitate cu obiect identic, asemănătoare sub aspectul circumstanţelor litigiului şi al motivării. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea, constatând că Legea nr. 165/2013 reglementează proceduri diferite de restituire, în cadrul cărora pot fi incidente atât dispoziţii cu caracter procedural, cât şi dispoziţii cu caracter substanţial, a reţinut că analiza constituţionalităţii prevederilor art. 4 teza a doua din lege nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a reamintit că nu se poate substitui autorului excepţiei de neconstituţionalitate în formularea unor critici de neconstituţionalitate relevante, deoarece ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
15. Raportat la cele de mai sus, Curtea constată că, şi în situaţia de faţă, autorii excepţiei nu fac niciun fel de referire, în cuprinsul susţinerilor formulate, la alte texte incidente din cuprinsul Legii nr. 165/2013. Pe de altă parte, aceştia se rezumă doar la a indica normele fundamentale pretins încălcate, Curtea fiind în imposibilitate de a desprinde, în mod rezonabil, critici de neconstituţionalitate de natură să demonstreze pretinsul conflict între norma legală atacată şi cele constituţionale invocate. Prin urmare, mutatis mutandis, aceeaşi soluţie de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei urmează a se pronunţa şi în cauza de faţă.
16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Dan Bellu Stănescu şi Anca Victoria Kun în Dosarul nr. 5.022/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 261 din data de 20 aprilie 2015