DECIZIE nr. 753 din 20 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal

Augustin Zegrean

- preşedinte

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioniţa Cochinţu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, excepţie ridicată de Cosmin Savu-Cristescu în Dosarul nr. 20.499/3/CA/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 7320/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 20.499/3/CA/2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, excepţie ridicată de Cosmin Savu-Cristescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin principiului neretroactivităţii legii, arătând că o aplicare corectă a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 ar fi dacă acestea operează numai asupra situaţiilor juridice născute după intrarea în vigoare actului normativ, respectiv data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actului modificator, în speţă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 25 mai 2009.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, se arată că hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă şi irevocabilă, ceea ce este contrar dispoziţiilor constituţionale referitoare la folosirea căilor de atac.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal opinează că dispoziţiile legale sunt constituţionale, nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, întrucât nu conţin nicio prevedere de natură să consacre aplicarea acestora pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare şi nu contravin în niciun fel prevederilor art. 129 din Constituţie.
De asemenea, în ceea ce priveşte chestiunea aplicării prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, în forma modificată, la situaţia din speţă, arată că aceasta constituie o problemă de aplicare a legii în timp ce revine spre soluţionare instanţei de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, iar legea nouă reglementează modul de acţiune după intrarea ei în vigoare. Referitor la invocarea art. 129 din Constituţie, se arată că acest text nu proclamă ca principiu constituţional principiul dublului grad de jurisdicţie, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 şi art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:
- Art. 2:
"(1) În cazierul fiscal se ţine evidenţa persoanelor fizice şi juridice, precum şi a asociaţilor, acţionarilor şi reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice care au săvârşit fapte sancţionate de legile fiscale, financiare, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară, denumiţi în continuare contribuabili.
(2) În cazierul fiscal al persoanelor fizice şi juridice se înscriu şi:
a) atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent, stabilită prin decizie a organului fiscal competent rămasă definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau prin hotărâre judecătorească, după caz;
b) inactivitatea fiscală, declarată potrivit legii.
(3) În cazul situaţiei prevăzute la alin. (2) lit. b), inactivitatea fiscală se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice declarate inactivă, cât şi al reprezentanţilor legali ai acesteia.
(4) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului va comunica, în format electronic, în termen de maximum 30 de zile de la solicitare, lista reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice care au fost declarate inactive din punct de vedere fiscal.";
- Art. 11 alin. (4):
(4) Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă şi irevocabilă."
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
1. Conţinutul normativ al art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal este rezultatul modificărilor şi completărilor aduse prin art. V pct. 1 din capitolul III - Măsuri pentru diminuarea evaziunii fiscale - din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 25 mai 2009, modificări şi completări survenite în urma republicării.
De asemenea, art. VII din capitolul IV - Dispoziţii tranzitorii-din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 prevede că "înscrierea în cazierul fiscal a faptelor prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoanele juridice aflate în inactivitate fiscală la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi pentru reprezentanţii legali ai acestora, se realizează în termen de 60 de zile de la publicarea acesteia."
2. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Astfel cum s-a arătat, modificarea prevederilor criticate s-a efectuat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, care a intrat în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
De altfel, şi Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la art. 12 alin. (2), prevede că "ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară".
Prin urmare, şi aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale se face tot de la această dată, neproducându-şi efectele asupra unor fapte anterioare săvârşite de contribuabili, ci asupra unor fapte ulterioare intrării sale în vigoare.
Pe de altă parte, aşa cum a statuat constant instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa, o dispoziţie nouă care modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior nu poate fi considerată că retroactivează. Dacă s-ar accepta o altă interpretare, s-ar ajunge la situaţia paradoxală ca noua prevedere să nu poată fi niciodată aplicată agenţilor economici înregistraţi anterior sub imperiul vechii norme, ci numai acelora care s-ar înfiinţa ulterior prevederilor modificate, ceea ce ar fi inadmisibil.
Aprecierea aplicabilităţii noii dispoziţii legale la situaţiile născute anterior intrării sale în vigoare aparţine însă numai instanţei de judecată, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, care urmează să facă interpretarea şi aplicarea legii, în concret, la cauza dedusă judecăţii.
3. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, se constată că aceasta nu poate fi reţinută.
Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat, de principiu, că Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicţie ale unui proces. Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (2), coroborat cu art. 129 din Constituţie, stabilirea căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului, în acest sens fiind, spre exemplu Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 11 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, excepţie ridicată de Cosmin Savu-Cristescu în Dosarul nr. 20.499/3/CA/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 718 din data de 23 octombrie 2012