DECIZIE nr. 138 din 10 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 3.616/243/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.219D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, partea Gabriel Untu a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.605D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 270 alin. (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Stelian Turcu şi Dumitru-Dănuţ Ion în Dosarul nr. 18.128/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală.
5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
7. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.
8. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.605D/2015 la Dosarul nr. 1.219D/2015, care a fost primul înregistrat.
9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în Dosarul nr. 1.219D/2015 şi ca inadmisibilă în Dosarul nr. 1.605D/2015, deoarece se critică limitele de pedeapsă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
10. Prin încheierile din 29 iunie şi 27 octombrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 3.616/243/2014 şi nr. 18.128/300/2014, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu referire la sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", iar Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
11. Excepţia a fost ridicată din oficiu de către Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de către Stelian Turcu şi Dumitru-Dănuţ Ion, în dosarele de mai sus în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.
12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece destinatarii legii penale prin care se prevăd faptele care constituie infracţiuni trebuie să înţeleagă în mod clar care este conduita sancţionată de legiuitor. Or, folosirea noţiunii generice de "contrabandă" în sintagma menţionată poate crea confuzii, cu atât mai mult cu cât aceasta nu este definită de legiuitor decât în dispoziţiile art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006. Incriminând infracţiunea de contrabandă asimilată, legiuitorul trebuia să fie mai explicit în ceea ce priveşte reprezentarea pe care trebuie să o aibă persoana care colectează, deţine, produce sau desfăşoară una dintre celelalte acţiuni menţionate în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu privire la provenienţa bunurilor. Aşa fiind, prin raportare la infracţiunea de contrabandă, rezultă clar că este absolut necesar ca prezumtivul autor al infracţiunii de contrabandă asimilată să cunoască modalitatea în care bunurile au intrat în ţară, modalitate care să realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006.
13. Din conţinutul acestor din urmă prevederi reiese că nu orice introducere în ţară a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub regim vamal constituie infracţiune, ci este necesară îndeplinirea mai multor condiţii în forma alin. (1), prin alte locuri decât cele stabilite la control vamal, şi în forma alin. (2), prin locurile stabilite pentru control vamal, prin sustragere de la controlul vamal, dacă valoarea în vamă depăşeşte o anumită sumă, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, al bunurilor sau al mărfurilor plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă este mai mică decât suma de referinţă.
14. Dacă raportarea nu se face la infracţiunea de contrabandă, în lipsa definirii de către legiuitor a acestei noţiuni, norma de incriminare este lipsită de previzibilitate şi contravine principului respectării legilor şi al legalităţii incriminării.
15. De asemenea, se mai arată că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece intervalul extrem de mare dintre limita minimă şi cea maximă a pedepsei a dus la soluţii mult diferite în ceea ce priveşte pedepsele concret aplicate pentru fapte asemănătoare ori la pedepse mari pentru infracţiuni cu o periculozitate scăzută, fapt care nu asigură caracterul previzibil al actului de justiţie. Prin modalitatea de incriminare a pedepsei aferente infracţiunii de contrabandă s-a încălcat principiul constituţional potrivit căruia o normă juridică trebuie să fie previzibilă, astfel încât să fie respectat principiul obligativităţii legii. Previzibilitatea trebuie raportată şi la cerinţa justificării în concret a incriminării faptei penale, pe necesităţi obiective şi sociale arătate de autorităţile legiuitoare, astfel încât să susţină principiul respectării legilor de către cetăţeni. Or, principiile ce stau la baza adoptării oricărei legi au fost încălcate în situaţia de faţă, norma adoptată fiind contrară intenţiei rezultate din Expunerea de motive, document ce reprezintă în esenţă justificarea socială şi juridică ce stă la baza noii reglementări.
16. Pe de altă parte, se arată că sunt afectate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu există criterii obiective şi raţionale de natură a justifica o incriminare excesivă a pedepsei aferente infracţiunii de contrabandă.
17. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate au fost publicate în Monitorul Oficial al României, cetăţenii fiind prezumaţi a cunoaşte obligaţiile ce le incumbă ca urmare a intrării lor în vigoare. Prin urmare, nu poate fi vorba de o lipsă de previzibilitate a normei, ci cel mult de o inadvertenţă în politica penală a statului. Or, controlul asupra unei eventuale inadvertenţe cu privire la pedepsele reglementate cu presupunerea existenţei unui pericol social abstract luat în considerare de legiuitor este atributul exclusiv al legiuitorului, şi nu al instanţelor de judecată sau constituţionale. Împrejurarea că inculpaţii apreciază că limitele de pedeapsă sunt prea mari în actualul context penal şi procesual penal nu înlătură prezumţia asupra pericolului social abstract luat în considerare de legiuitor la momentul incriminării faptelor menţionate.
18. Cu privire la dispoziţiile privind procesul echitabil, instanţa de judecată apreciază că acestea nu sunt încălcate atât timp cât există norme cu privire la desfăşurarea procedurilor, eventualele comparaţii între situaţii asemănătoare fiind necesar a fi făcute faţă de inculpaţi care sunt cercetaţi pentru fapte ce se subscriu normei incriminate.
19. Totodată, critica raportată la eventualele discriminări ce se produc între persoanele care au fost cercetate pentru fapte ale căror pedepse s-au redus şi cele cercetate pentru infracţiunile ce fac obiectul sesizării nu poate fi primită, deoarece pentru a fi aplicabil principiul nondiscriminării este necesar ca persoanele să se afle în situaţii asemănătoare.
20. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
21. Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate ridică în Dosarul nr. 1.219D/2015 o problemă de aplicare, în sensul că se impune probarea infracţiunii premisă. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, orice excepţie de neconstituţionalitate care vizează nu o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau o ordonanţă, ci exclusiv interpretarea sau aplicarea lor, va fi respinsă ca fiind inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 126 din Constituţie, această atribuţie intră în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti. De asemenea, prevederile art. 20 din Constituţie nu sunt incidente în cauză. În concluzie, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
22. Cât priveşte excepţia ridicată în Dosarul nr. 1.605D/2015, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece infracţiunea criticată prezintă faptele ce sunt asimilate infracţiunii de contrabandă într-un mod foarte clar şi lipsit de echivoc. Totodată, normele de reglementare a competenţei instanţelor judecătoreşti, a gradelor de jurisdicţie, a căilor de atac, precum şi reglementarea pedepselor faptelor stabilite ca fiind infracţiuni, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, nefiind adusă atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.
23. De asemenea, dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii şi fără discriminări, fiind deci conforme cu art. 16 din Legea fundamentală.
24. În ce priveşte pretinsa încălcare a art. 21 alin. (3) din Constituţie, Guvernul face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfăşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanţial.
25. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Astfel, sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă" face trimitere la infracţiunea de contrabandă astfel cum este descrisă în alin. (1), şi anume bunurile sau mărfurile introduse în sau scoase din ţară, prin orice mijloace, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Aşa fiind, contrabanda, în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate, incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Contrabanda apare ca o infracţiune complexă, ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii taxelor şi impozitelor (ce se regăsesc fie în conţinutul constitutiv al infracţiuni de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conţinutul constitutiv al deţinerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării şi care sunt marcate necorespunzător), cât şi introducerea acestora în ţară în mod fraudulos. Prin urmare, norma de incriminare a infracţiunii asimilate contrabandei corespunde rigorilor constituţionale şi convenţionale privind previzibilitatea, precum şi principiului respectării legilor şi al legalităţii incriminării.
26. Referitor la nemulţumirea autorilor excepţiei faţă de cuantumul excesiv al pedepselor pentru infracţiune de contrabandă, în contextul general al reducerii limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile din noul Cod penal, se arată că o eventuală modificare a soluţiei legislative în sensul dorit de autori nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate. În aplicarea art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă cu privire la constituţionalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând modifica sau completa prevederile supuse controlului.
27. În ce priveşte critica raportată la art. 21 alin. (3) din Constituţie, se arată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfăşurare a procesului, nu şi în ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanţial.
28. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
29. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
30. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 270 alin. (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, astfel cum au fost introduse prin art. IX pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, care au următorul conţinut:
- Art. 270 alin. (3): "Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia."
- Art. 274: "Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."
31. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 824 şi Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 şi, respectiv, nr. 124 din 17 februarie 2016, Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) şi art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României reţinând în esenţă că, potrivit unei definiţii general admise, contrabanda constă în trecerea clandestină peste graniţă a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale şi reprezintă una dintre principalele forme de fraudă la nivelul Uniunii Europene. Contrabanda generează concurenţă neloială faţă de producătorii Uniunii Europene, dar şi pierderea veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase, şi pune în pericol atât resursele statelor membre, cât şi pe cele proprii ale Uniunii Europene.
33. Din examinarea conţinutului infracţiunii de contrabandă prevăzute în art. 270 alin. (2) din Codul vamal al României, Curtea a reţinut că legiuitorul a prevăzut o limită valorică de la care fapta săvârşită pentru prima dată în decursul unui an este infracţiune. Ceea ce se situează sub nivelul valoric prevăzut de alin. (2) lit. a) al art. 270 din Codul vamal al României corespunde reglementării prevăzute în art. 653 alin. (1) lit. a) cu referire la alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006. În cazul în care fapta de sustragere de la controlul vamal se săvârşeşte de două ori în decursul unui an, corespunzător incriminării din alin. (2) lit. b) al art. 270 din Codul vamal al României, făptuitorul nu mai beneficiază de un prag valoric de la care fapta să fie infracţiune, astfel că, prin voinţa legiuitorului, fapta este infracţiune indiferent de valoarea în vamă a bunurilor sau mărfurilor, această incriminare neavând corespondent în reglementarea contravenţională. În acelaşi mod, fapta de "înstrăinare sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal", reglementată în alin. (2) lit. c) al art. 270 din Codul vamal, este infracţiune indiferent de valoarea bunurilor sau a mărfurilor înstrăinate, întrucât nici această incriminare nu are corespondent în reglementarea contravenţională.
34. Curtea a mai arătat că, potrivit art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, se asimilează infracţiunii de contrabandă o serie de acţiuni/operaţiuni, enumerate în mod limitativ, ce au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiţionat de cunoaşterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârşirii contrabandei. Aşadar, din conţinutul incriminării rezultă că această infracţiune, prin voinţa legiuitorului, este "asimilată" infracţiunii de contrabandă, legiuitorul folosind procedura normei incomplete pentru a-i întregi conţinutul, făcând, în acest sens, trimitere la pedeapsa prevăzută la alin. (1) al art. 270 din Codul vamal. În acest context, Curtea a observat că, stabilind o pedeapsă corespunzătoare incriminării din alin. (1) al art. 270 din Codul vamal al României, legiuitorul a atribuit faptei reglementate de alin. (3) al aceluiaşi articol acelaşi pericol social generic, deşi această din urmă infracţiune este doar "asimilată", derivată, corelativă.
35. În legătură cu acest din urmă aspect, Curtea a reţinut că stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuţiile puterii legiuitoare. Astfel, menţinerea limitelor de pedeapsă în cazul infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal, reprezintă opţiunea legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcţie de o serie de criterii printre care şi frecvenţa fenomenului infracţional. Aşa fiind, în ipoteza infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancţionare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reţinute în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfăşoară operaţiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool şi băuturi alcoolice şi tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat şi a diminuării evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii şi controlului vamal al activităţii de introducere şi comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi instituirea unor pârghii care să conducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Aşa încât, prin adoptarea şi menţinerea în fondul activ al acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancţionator specific, astfel că şi sub acest aspect critica apare ca inadmisibilă.
36. De altfel, cât priveşte invocarea dreptului la un proces echitabil, cu referire la critica de neconstituţionalitate privind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea asimilată contrabandei, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale constante, aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfăşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanţial, reţinând că nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinţei procesului echitabil ar trebui să excedeze necesităţii asigurării garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial.
37. Cât priveşte latura subiectivă, Curtea a reţinut că infracţiunea de contrabandă, în forma asimilată, este săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, făptuitorul cunoscând faptul că bunurile provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia. Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică, iar răspunderea penală îi poate fi angajată în condiţiile normelor generale de drept penal, acesta fiind supus condiţiei de a cunoaşte provenienţa/destinaţia ilicită a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoaşterea provenienţei/destinaţiei acestora urmând a fi probată din circumstanţele faptice obiective ale cauzei. Aşadar, legiuitorul a stabilit că este suficientă reprezentarea autorului că bunurile provin din/sunt destinate contrabandei, fără a fi necesar ca acesta să cunoască, în mod exact, încadrarea juridică ce ar putea fi atribuită faptei din care provine bunul sau căreia îi este destinat şi nici cine este autorul acesteia din urmă ori dacă răspunde penal. În general, această din urmă precizare nu este necesară, dat fiind şi faptul că în doctrină sau practica judiciară nu s-a pledat niciodată pentru o asemenea condiţie, respectiv cunoaşterea exactă a naturii faptei din care provine bunul sau valenţa ce i-ar putea fi atribuită din punct de vedere penal.
38. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate sunt suficient de clare şi previzibile, destinatarii lor având posibilitatea să cunoască comportamentul prohibit de acestea, iar incriminarea astfel statuată este rezultatul legiferării.
39. Acelaşi raţiuni sunt valabile mutatis mutandis şi cu privire la critica raportată din perspectiva limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracţiunea prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006.
40. Referitor la raportarea criticii din perspectiva încălcării art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică fără privilegii şi fără discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
41. Distinct de argumentele mai sus menţionate, soluţia inadmisibilităţii este susţinută şi de împrejurarea că prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţându-se asupra unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a stabilit că "noţiunea de «contrabandă» utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia". Drept urmare, instanţa supremă a statuat că noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.
42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 3.616/243/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Stelian Turcu şi Dumitru-Dănuţ Ion în Dosarul nr. 18.128/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 374 din data de 16 mai 2016