DECIZIE nr. 341 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a), art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a), art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Teodor Suciu în Dosarul nr. 2.881/100/2012 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 296D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 22 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.881/100/2012, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a), art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatorul Teodor Suciu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de pensionare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că a ales calitatea de militar şi a acceptat să execute toate însărcinările primite de la organele legal competente, ţinând cont de faptul că se afla în faţa unui raport juridic bilateral oneros, sinalagmatic. În baza acestui raport, statul şi-a asumat o obligaţie corelativă faţă de contestator, proporţională cu importanţa strategică a însărcinărilor primite şi executate, importanţa lor socială şi economică, riscurile la care acesta se expunea etc., obligaţie constând în plata unui venit corespunzător, asigurarea condiţiilor necesare pentru exercitarea atribuţiilor încredinţate şi garantarea, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la acea data, a dreptului la pensie.
Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a fost adoptată cu respectarea prevederilor Constituţiei României, în vigoare la acea dată, care cuprindea unele prevederi speciale cu privire la militari.
Arată că "art. 30 din Constituţia actuală prevede că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit şi că alegerea profesiei şi a locului de muncă sunt libere, iar art. 44 garantează dreptul la protecţia proprietăţii private".
Pensia, fiind un "bun" dobândit în urma activităţii depuse ca militar, nu poate fi luată în mod abuziv. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că pensia, în accepţiunea dreptului fiecărui cetăţean, intra în sfera noţiunii juridice de "bun", cu toate consecinţele juridice ce decurg din aceasta.
Fiind vorba, aşadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menţionate, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel înseamnă că a încălcat prevederile art. 44 şi art. 15 alin. (1) din Constituţie, aflându-ne în prezenţa unei adevărate naţionalizări sau confiscări.
Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 11, art. 20 şi art. 41 din Constituţie.
Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă şi-a exprimat opinia în sensul că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.284/2011 şi nr. 42/2012.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. a), art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.
Dispoziţiile criticate din Legea nr. 119/2010 au următorul conţinut:
- Art. 1 lit. a): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: a) pensiile militare de stat;";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";
- Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.
(3) La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective."
Dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 au următorul conţinut: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...] q) stagiu de cotizare în specialitate - perioada în care o persoană din sistemul naţional de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciare s-a aflat în una dintre următoarele situaţii:
1. a avut calitatea de cadru militar în activitate;
2. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar;
3. a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist;
4. a fost în captivitate;
5. a avut calitatea de funcţionar public cu statut special în instituţiile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciare;
6. a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract şi/sau de soldat şi gradat voluntar."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea şi neretroactivitatea, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la critica privind eliminarea pensiilor militare de stat şi transformarea acestora în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, s-a pronunţat prin numeroase decizii, respingând ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate.
În cadrul controlului a priori de constituţionalitate, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea a constatat că o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a reţinut că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, şi nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una ori alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.
Totodată, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil."
Prin Decizia nr. 551 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 10 iulie 2012, Curtea a reţinut că "şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie de un anumit cuantum".
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusă de Constantin Abăluţă şi alţii împotriva României, a statuat că diminuarea pensiilor militare de stat din România a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut prin Legea nr. 263/2010 şi a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 16). De asemenea, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe raţiuni obiective, şi anume contextul economic şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii (paragraful 15). Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanţi nu i-au determinat pe aceştia să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, şi nu au fost în mod nejustificat discriminaţi în raport cu alţi pensionari (paragraful 20).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
În final, Curtea reţine că, prin Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 19 iulie 2013, legiuitorul a prevăzut la art. 1 alin. (1) că "Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010."
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Teodor Suciu în Dosarul nr. 2.881/100/2012 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. a), art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 721 din data de 22 noiembrie 2013