DECIZIE nr. 5 din 16 ianuarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) teza a doua din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) teza a doua din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 11.195/62/2012 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 480D/2013.
La apelul nominal lipsesc părţile Bogdan Budescu şi Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 11.195/62/2012, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) teza a doua din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ de impunere a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 56 din Constituţie, întrucât obligă asiguraţii ca, în anumite cazuri, să plătească mai mult decât câştigul realizat. În acest sens, arată că persoanele care realizează venituri din activităţi independente nu au un venit stabil, iar în unele perioade ale anului pot realiza venituri sub salariul minim brut pe ţară. Astfel, obligaţia de a plăti o contribuţie raportată la salariul de bază minim brut pe ţară lunar nu ţine cont de capacitatea contributivă a contribuabilului, încălcând principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care stabilesc că nivelul contribuţiei trebuie să se raporteze la un venit egal cu salariul minim brut pe ţară lunar, iar nu la venitul efectiv realizat de contribuabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) teza a doua din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora: "(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...]
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar."
Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 56 din Constituţie referitoare la contribuţiile financiare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi prevederi ale Legii fundamentale.
Astfel, prin Decizia nr. 124 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2012, Curtea Constituţională a statuat că "dreptul la asigurări sociale de sănătate se află într-o strânsă legătură cu obligaţia de a contribui la fondul pentru aceste asigurări, excepţie făcând doar persoanele care în mod obiectiv nu pot realiza această obligaţie". Apoi, constatând că valoarea pachetului de servicii medicale la care are acces asiguratul în temeiul contribuţiei minime prevăzute de art. 257 alin. (2) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 95/2006 depăşeşte cu mult valoarea acestei contribuţii, precum şi cuantumul în sine al contribuţiei, Curtea a apreciat că nu se poate vorbi despre existenţa unei obligaţii disproporţionate, contrare cerinţelor art. 56 din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 11.195/62/2012 şi constată că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) teza a doua din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 16 ianuarie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 111 din data de 13 februarie 2014