DECIZIE nr. 779 din 25 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

Augustin Zegrean

- preşedinte

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani în Dosarul nr. 7.481/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 865D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 880D/2012 şi nr. 881 D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 7.447/40/2011 şi nr. 7.480/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, precum şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 877D/2012 şi nr. 878D/2012, ce au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani în dosarele nr. 6.545/40/2011 şi nr. 4.827/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
În continuare, preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 993D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Loreta Beatris Andriescu, Titina Baciu, Elena Magdalena Bârsan, Margareta Cărare, Cornelia Smărăndiţa Chirilă, Mirela Coman, Elena Crangă, Violeta David, Dana Cătălina Diaconu, Lica Ene, Mihaela Grosu, Maricica Iordache, Cristina Mihăilă, Elena Pălăduţă, Adriana Rusu, Crisina Ştraub, Melania Zaharia, Mioara Zaharia, Lidia Arsene, Monica Tacu, Mălina Gheorghiu, Vlad Ogrinj şi Mirela Rotaru în Dosarul nr. 4.129/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 865D/2012, nr. 877D/2012, nr. 878D/2012, nr. 880D/2012, nr. 881D/2012 şi nr. 993D/2012.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 877D/2012, nr. 878D/2012, nr. 880D/2012, nr. 881 D/2012 şi nr. 993D/2012 la Dosarul nr. 865D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 66/2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.545/40/2011, şi încheierile din 25 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.481/40/2011, nr. 4.827/40/2011, nr. 7.447/40/2011 şi nr. 7.480/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani cu ocazia soluţionării unor litigii având ca obiect drepturi băneşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 1.212 din 21 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.129/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Loreta Beatris Andriescu, Titina Baciu, Elena Magdalena Bârsan, Margareta Cărare, Cornelia Smărăndiţa Chirilă, Mirela Coman, Elena Crangă, Violeta David, Dana Cătălina Diaconu, Lica Ene, Mihaela Grosu, Maricica Iordache, Cristina Mihăilă, Elena Pălăduţă, Adriana Rusu, Crisina Ştraub, Melania Zaharia, Mioara Zaharia, Lidia Arsene, Monica Tacu, Mălina Gheorghiu, Vlad Ogrinj şi Mirela Rotaru în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi contractual din justiţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate încalcă grav dreptul de proprietate asupra "bunului" reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestată, fără a exista vreuna din cauzele prevăzute de art. 53 din Constituţie şi fără caracter temporar, deoarece art. 1 din Legea nr. 285/2010 preia sine die diminuarea salarială dispusă prin Legea nr. 118/2010. De aceea, diminuarea salariilor cu 25% pe o perioadă de 6 luni, dar şi perpetuarea acesteia după data de 1 ianuarie 2011, când situaţia economică nu o mai impunea, reprezintă o ingerinţă ce a avut ca efect privarea acestora de "bunul" lor, aşa încât textele de lege criticate eludează principiile care se regăsesc în art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi pe cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului.
În susţinerea criticii de neconstituţionalitate, sunt invocate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 şi 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei şi Cazacu împotriva Republicii Moldova.
De asemenea, autorii excepţiei apreciază că prin modul în care a fost promulgată Legea nr. 118/2010 se încalcă dispoziţiile art. 147 alin. (2) din Constituţie şi prevederile art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.
Astfel, arată că, deşi prevederile Legii nr. 118/2010 referitoare la diminuarea salariilor ar fi trebuit aplicate pană la data de 31 decembrie 2010, legea criticată îşi produce efectele şi în prezent, întrucât calculul drepturilor salariale aferente anului 2011 are ca bază salariul brut din luna octombrie a anului 2010, legea fiind de actualitate prin preluarea dispoziţiilor sale de către art. 1 din Legea nr. 285/2010.
În concluzie, autorii excepţiei susţin că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care se perpetuează reducerea ce le-a afectat indemnizaţia şi ulterior termenului impus de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 872 şi 874/2010, încălcându-se astfel dreptul de proprietate garantat de art. 44 din Constituţie, dar şi art. 41 care ocroteşte munca şi protecţia socială a muncii, fiind de natură a afecta statutul profesiei lor, astfel cum este reglementat prin art. 124 şi art. 125 din Constituţie.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilă consideră că Legea nr. 118/2010 este neconstituţională, în raport cu dispoziţiile art. 147 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 975/2010, din ale cărei considerente instanţa observă că Legea nr. 118/2010 nu putea să intre în vigoare la data de 3 iulie 2010, atâta timp cât a fost înregistrată în termen legal o obiecţie de neconstituţionalitate. Aşa fiind, apreciază că prin nerespectarea termenelor şi condiţiilor impuse de Legea nr. 47/1992 a fost lipsită de substanţă forma de control de constituţionalitate a legilor înainte de promulgarea acestora, Legea nr. 118/2010 încălcând astfel atât dispoziţiile art. 146 din Constituţie, cât şi pe cele ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 din Legea fundamentală.
În ceea ce priveşte art. 1 din Legea nr. 285/2010, instanţa de judecată arată că nu există motive pentru care acest text de lege să fie considerat neconstituţional, astfel încât criticile formulate sunt neîntemeiate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu încalcă normele constituţionale invocate. În acest sens, instanţa invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.655/2010.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.655/2010. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, prevederi care au următorul conţinut:
- Art. 1 din Legea nr. 118/2010:
"(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
(2) În situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.";
- Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010:
"(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora:
[....]
b) drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare";
- Art. 1 din Legea nr. 285/2010:
"(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
(3) Cuantumul brutal drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz. În specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.
(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(5) În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv la solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 125 privind statutul judecătorilor, art. 136 alin. (1)-(5) privind Proprietatea, art. 146 referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale, art. 147 alin. (2) cu privire la deciziile Curţii Constituţionale şi art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană.
De asemenea, consideră că reglementarea criticată încalcă şi prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, iar prevederile Legii nr. 285/2010 reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011.
Cu toate acestea, prevederile legale criticate continuă să îşi producă efectele juridice în prezentele cauze, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale, şi anume Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.
1. În ce priveşte criticile de natură extrinsecă, referitoare la neconstituţionalitatea procedurii de adoptare şi promulgare a Legii nr. 118/2010, şi anume la nerespectarea termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale asupra unei legi anterior promulgării, prin Decizia nr. 256 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012, Curtea a reţinut Că natura juridică a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie.
Or, cu privire la viitoarea Lege nr. 118/2010, titularii dreptului de sesizare prevăzuţi la art. 146 lit. a) din Constituţie şi-au exercitat acest drept.
Astfel, chiar dacă Preşedintele a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate, aceştia aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării. Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, care a fost adoptată de către Parlament cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional. Promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii.
De altfel, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, Curtea a arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituţionalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a Legii nr. 47/1992, precum şi a dispoziţiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autorităţile publice implicate, lipsirea de substanţă a uneia dintre cele două forme de control constituţional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligaţie a autorităţilor publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiţie exterioară legii. Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că obiectul controlului de constituţionalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituţie îl constituie legile şi ordonanţele Guvernului, şi nu decretul de promulgare sau modul în care instituţiile publice înţeleg să îşi exercite competenţele constituţionale sau legale.
2. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare celor invocate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr.66 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012, Decizia nr. 250 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 23 mai 2012, sau Decizia nr. 365 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012, Curtea a constatat, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă.
Realizând o examinare a compatibilităţii prevederilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.
Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea a stabilit că drepturile salariale constituie un "bun" ce intră în sfera de protecţie a dreptului de proprietate, dar care nu vizează drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide şi exigibile. Aşa fiind, Curtea a reţinut că drepturile salariale neîncasate nu reprezintă creanţe certe, lichide şi exigibile şi, prin urmare, nu fac obiectul dreptului de proprietate, motiv pentru care nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 44 şi art. 136 din Constituţie şi nici a prevederilor art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În acest sens sunt şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2011, pronunţate în Cauza Aleksandr Ponomarev împotriva Rusiei şi Cauza Zahid Mammadov şi alţii împotriva Azerbaijanului.
În fine, cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, Curtea a statuat că măsura criticată are un caracter temporar, aplicându-se pe parcursul anului 2011, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 124 şi art. 125 din Constituţie, Curtea apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât autorii excepţiei nu au calitatea de judecător.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani în dosarele nr. 6.545/40/2011, nr. 7.481/40/2011, nr. 4.827/40/2011, nr. 7.447/40/2011 şi nr. 7.480/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, precum şi de către Loreta Beatris Andriescu, Titina Baciu, Elena Magdalena Bârsan, Margareta Cărare, Cornelia Smărăndiţa Chirilă, Mirela Coman, Elena Crangă, Violeta David, Dana Cătălina Diaconu, Lica Ene, Mihaela Grosu, Maricica Iordache, Cristina Mihăilă, Elena Pălăduţă, Adriana Rusu, Crisina Ştraub, Melania Zaharia, Mioara Zaharia, Lidia Arsene, Monica Tacu, Mălina Gheorghiu, Vlad Ogrinj şi Mirela Rotaru în Dosarul nr. 4.129/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 812 din data de 4 decembrie 2012