DECIZIE nr. 791 din 27 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8, art. 10 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Gagu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8, art. 10 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Tiberiu Simion în Dosarul nr. 9.895/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 621 D/2012.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocatul Anamaria-Gabriela Chelaru, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prevederile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 definesc generic o categorie de persoane, cea de lucrător al Securităţii, fără a face o diferenţiere între acestea, în raport cu funcţiile deţinute. De asemenea, nu sunt precizate condiţiile în baza cărora o persoană poate fi verificată pentru acţiuni desfăşurate în trecut, în îndeplinirea ordinelor superiorilor şi a atribuţiilor de serviciu, aspect de natură să aducă atingere dreptului la demnitate şi la reputaţie. Pe de altă parte, susţine că există o diferenţă nejustificată de tratament juridic între persoanele cărora Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii le comunică adeverinţa din care rezultă că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia şi persoanele cu privire la care este aprobată nota de constatare a calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, acestea neavând posibilitatea de a o contesta în faţa instanţei judecătoreşti. Depune la dosar note scrise.
Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu tinde la stabilirea unei răspunderi juridice în cazul persoanelor cu privire la care s-a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, asigurând respectarea drepturilor persoanei verificate. În ceea ce priveşte notele de constatare, susţine că acestea nu se înscriu în categoria actelor administrative, ci reprezintă acte prealabile acţiunii în constatare, aprobate de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, precizează că prevederile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 permit instanţei judecătoreşti să realizeze o evaluare corectă a probelor pentru soluţionarea acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii. De asemenea, arată că notele de constatare reprezintă acte prealabile, premergătoare acţiunii în constatare, supuse controlului instanţei judecătoreşti cu prilejul soluţionării acestei acţiuni.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 7.782 din 20 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 9.895/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8, art. 10 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Excepţia a fost ridicată de Tiberiu Simion într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatarea calităţii de "lucrător al Securităţii".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 2 lit. a) şi ale art. 31 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 creează posibilitatea ca lucrătorii de Securitate din structurile informativ-operative care au derulat acţiuni de verificare, prin restrângerea temporară şi legală a unor drepturi şi libertăţi, pe motive de apărare a securităţii naţionale, să fie a priori incluşi de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi, ulterior, de instanţele de judecată în categoria persoanelor care au încălcat sau au suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale. Astfel, inexistenţa precizărilor legale privind raportarea situaţiilor şi faptelor operative identificate în arhivele Securităţii la principii şi criterii obiectivizate lasă loc unei interpretări subiective şi arbitrariului, de la debutul verificărilor administrative până la judecarea cauzelor, marcate atât de trecerea zecilor de ani de la consumarea situaţiilor operative şi de imposibilitatea administrării unui probatoriu în contradictorialitate, prin înfrângerea principiului neretroactivităţii legii. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008.
Caracterul neconstituţional al prevederilor legale criticate rezultă din enunţarea unor categorii de lucrători ai Securităţii, fără a fi stabilite legal condiţiile şi împrejurările acestor determinări. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 7 iunie 2010, precum şi aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, reglementarea generică şi ambiguă cuprinsă în art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008- "a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului", precum şi în art. 31 alin. (1) şi (4) din acelaşi act normativ este de natură să aducă prejudicii demnităţii şi integrităţii persoanelor, foşti ofiţeri în structurile de apărare şi promovare a intereselor statului român, şi, în acelaşi timp, afectează esenţa actului normativ şi scopul pentru care acesta a fost elaborat - "accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii".
Pe de altă parte, prevederile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 înfrâng principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece impun tratarea discriminatorie subiectivă şi arbitrară a persoanelor supuse verificărilor efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în exercitarea funcţiei de anchetă. Subliniază că nu sunt precizate criteriile efective pe baza cărora Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ia decizia de aprobare sau de infirmare a notei de constatare, persoana verificată fiind lipsită de dreptul la apărare, ceea ce poate conduce indubitabil la arbitrariu, subiectivism şi abuzuri instituţionale. Astfel, nota de constatare cu privire la existenţa calităţii de lucrător al Securităţii întocmită de Direcţia investigaţii a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, avizată de Direcţia juridică, poate fi "infirmată" de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii prin vot colegial, ducând în mod arbitrar la întocmirea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual (adeverinţă), din care să rezulte că "persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia". O altă notă de constatare, întocmită în aceeaşi manieră, cu acelaşi parcurs administrativ, este aprobată de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, iar pe baza acesteia Direcţia juridică sesizează instanţa de contencios administrativ cu acţiunea în constatare.
O asemenea procedură cu decizii administrative diferite şi cu efecte discriminatorii în planul regulilor statului de drept încalcă art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, precum şi dispoziţiile privind nediscriminarea cuprinse în acte juridice internaţionale. Invocă, în acest sens, aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind egalitatea în drepturi (spre exemplu, Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, precum şi deciziile nr. 135 din 5 noiembrie 1996 şi nr. 20 din 2 februarie 2000).
Totodată, neconstituţionalitatea art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ţine de ambiguitatea reglementării care creează premisele exercitării unor acţiuni nelegale ale Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin nesocotirea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 31 alin. (2), art. 52 alin. (1) şi art. 126 alin. (6).
Arată că actele emise de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care includ deciziile Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, notele de constatare aprobate de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sunt acte administrative unilaterale, cu caracter individual, nefiind exceptate controlului judecătoresc, conform art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Abordarea generică din cuprinsul reglementării existente la art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, în ceea ce priveşte "notele de constatare şi adeverinţele", determină, în principal, nediferenţierea, ca efecte juridice, a notelor de constatare aprobate de Colegiul Consiliului de notele de constatare infirmate de acesta sau de cele în care se consemnează inexistenţa unor date privitoare la calităţile prevăzute de art. 2 din ordonanţa de urgenţă.
De asemenea, autorul excepţiei susţine că această reglementare blochează accesul liber la justiţie şi creează un cadru discriminatoriu în exercitarea drepturilor constituţionale între persoanele care sunt supuse regimului art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi cele care intră sub incidenţa art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, cărora li se comunică adeverinţele şi notele de constatare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este întemeiată, prevederile art. 2 lit. a), art. 8, art. 10 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nefiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sentinţa de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 113 din 9 februarie 2012, nr. 64 din 31 ianuarie 2012, nr. 27 din 19 ianuarie 2012, nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 267 din 24 februarie 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009 şi nr. 1.476 din 10 noiembrie 2009, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând sentinţa de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a), art. 8, art. 10 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.
Prevederile art. 2 lit. a) stabilesc semnificaţia termenului "lucrător al Securităţii"; art. 8 se referă la posibilitatea Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a aproba sau infirma nota de constatare, ulterior luării în discuţie a acesteia; art. 10 alin. (1) se referă la comunicarea notelor de constatare şi a adeverinţelor emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, iar art. 31 alin. (1) şi (4) stabileşte reguli privind preluarea în gestiune de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a tuturor documentelor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, democratic şi social şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 alin. (2) privind obligaţia autorităţilor publice de a asigura, potrivit competenţelor ce le revin, informarea corectă a cetăţenilor, art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, şi art. 148 alin. (1) şi (4) privind aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene şi autorităţile publice care garantează ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării.
De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora "Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.", art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit căruia "Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale", art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, art. 14- Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. E din partea a V-a referitor la nediscriminare, din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat în numeroase cazuri asupra prevederilor de lege criticate, constatând că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.
Astfel, Curtea a reţinut că legiuitorul a înţeles să dedice întregul art. 2 din ordonanţa de urgenţă definirii termenilor cu care aceasta operează, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnităţii persoanei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009).
De asemenea, Curtea a reţinut că prevederile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată "lucrător al Securităţii", nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale. Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea Securităţii prin consemnarea publică a persoanelor cu privire la care s-a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 4 aprilie 2011).
Curtea a mai reţinut că întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de prevederile art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă este constatată de instanţa judecătorească - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Aşa fiind, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile de lege criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanţie a acestuia. Astfel, procedura de judecată respectă principiile privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept, în faţa instanţei judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, şi Decizia nr. 980 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 17 august 2009).
De altfel, dreptul la apărare al persoanei verificate cu privire la care a fost aprobată nota de constatare nu este îngrădit, aceasta având posibilitatea de a o contesta în cadrul acţiunii în constatare formulate în temeiul art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.
Sub acest aspect, Curtea reaminteşte că, prin actul normativ menţionat, s-a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului judecătoresc (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.502 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 20 noiembrie 2009).
Cât priveşte criticile referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea reţine că şi acestea sunt neîntemeiate. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabile, în mod egal, tuturor persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).
În aceste condiţii, Curtea observă că susţinerea autorului privind instituirea unui tratament juridic discriminatoriu prin necomunicarea notelor de constatare nu are suport legal, de vreme ce art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 stabileşte, în mod nediscriminatoriu, că "Notele de constatare şi adeverinţele emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se comunică persoanelor verificate (...)". De altfel, Curtea constată că o asemenea susţinere vizează, în realitate, aspecte de fapt relevante pentru soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată.
În ceea ce priveşte aspectele invocate de autorul excepţiei referitoare la ambiguitatea reglementărilor în discuţie, Curtea reţine că acestea sunt redactate într-o manieră clară, lipsită de echivoc, fiind de natură să îndeplinească criteriile de claritate şi previzibilitate a normelor. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere unei rigidităţi excesive a reglementării (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, paragraful 34).
În aceste condiţii, interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte de lege depind de practică, astfel că funcţia decizională acordată instanţelor de judecată serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 580 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 2 august 2012).
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cete statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Referitor la celelalte dispoziţii din Constituţie şi din actele internaţionale invocate prin excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu au relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze.
În final, Curtea constată că susţinerea de către autorul excepţiei, prin notele scrise depuse la dosarul Curţii Constituţionale, a încălcării dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 53 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinută, întrucât aceste motive nu au fost invocate în faţa instanţei judecătoreşti şi nu se regăsesc nici în înscrisul depus la instanţă, prin care s-a invocat şi motivat excepţia de neconstituţionalitate. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a stabilit că invocarea în faţa Curţii, în cadrul unei excepţii de neconstituţionalitate, a unui alt temei, care nu are legătură cu cel invocat în sesizare şi nici nu este o dezvoltare a acestuia, are semnificaţia ridicării unei excepţii de neconstituţionalitate direct în faţa instanţei de contencios constituţional, eludându-se astfel prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.126 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8, art. 10 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Tiberiu Simion în Dosarul nr. 9.895/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 785 din data de 22 noiembrie 2012