DECIZIE nr. 267 din 21 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. b), q) şi s) şi ale art. 27 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. c) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, precum şi ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent

Cu participarea, în şedinţa publică din 9 mai 2013, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. b), q) şi s) şi ale art. 27 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. c) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, precum şi ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Diana Larisa Iftodi în Dosarul nr. 22.074/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.572D/2012 al Curţii Constituţionale.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 mai 2013, în prezenţa mandatarului autoarei excepţiei, domnul Nicolae - George Epurescu, şi a reprezentantului Ministerului Public.
Întrucât reprezentantul autoarei excepţiei, neavând studii juridice, nu a putut pune concluzii orale în faţa completului de judecată, Curtea, la solicitarea acestuia şi ţinând seama de prevederile art. 14 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 156 alin. (2) din Codul de procedură civilă din anul 1865, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 21 mai 2013, în scopul depunerii de concluzii scrise, împrejurare reţinută în cuprinsul încheierii din 9 mai 2013. Totodată, în aceeaşi încheiere au fost consemnate şi concluziile reprezentantului Ministerului Public cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. La data de 20 mai 2013, autoarea excepţiei a depus la registratura Curţii Constituţionale concluzii scrise, prin care solicită şi argumentează admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 23 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 22.074/299/2012, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. b), q) şi s) şi ale art. 27 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. c) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, precum şi ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Diana Larisa Iftodi într-o cauză privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că Jandarmeria reprezintă instituţia specializată a statului cu atribuţii în domeniul apărării ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Deşi atribuţiile sale legale le depăşesc pe cele ale Poliţiei, care, pentru respectarea "acguis-ului european", a fost demilitarizată, totuşi această instituţie se caracterizează prin structură rigidă, militară şi nedemocratică. Prin urmare, în exercitarea atribuţiilor legale, această structură, menită să aplice măsuri de îngrădire a unor drepturi şi libertăţi, adică tocmai excepţii ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este abilitată a aplica prevederile legii în privinţa cetăţenilor ce participă la adunări publice, aşadar, cetăţeni aflaţi în cea mai liberă formă de exercitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului
Or, susţine autoarea excepţiei, "o instituţie militarizată nu distinge dincolo de litera legii, îngrădind tocmai spiritul din care s-a născut acea reglementare. O structură militarizată care se ghidează după ordine şi care trebuie să reacţioneze rapid nu poate sesiza limita între ordine şi încălcarea ordinii publice. Demilitarizarea poliţiei s-a făcut tocmai datorită abuzurilor structurilor militare generate de structura rigidă, nedemocratică a unei instituţii militarizate, structuri care nu corespund unei societăţi democratice, ci numai unor cazuri excepţionale, când o structură militarizată poate sprijini Poliţia, care nu face faţă unei situaţii extreme de tulburare a ordinii publice."
În concluzie, se arată că prevederile legale criticate se suprapun altora care reglementează atribuţii ale mai multor instituţii ale statului în acelaşi domeniu al ordinii şi liniştii publice şi al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, şi au efectul anulării, practic, a demilitarizării poliţiei, cu încălcarea "acquis-ului european" şi a art. 1 alin. (3) din Constituţie.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate nu pot fi considerate neconstituţionale.
Aceasta deoarece, pe de o parte, libertatea întrunirilor nu este un drept absolut, exercitarea sa putând fi supusă unor condiţii/restrângeri prevăzute de lege pentru asigurarea securităţii naţionale, siguranţei publice, apărării ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii ori a moralei sau pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora, sens în care reglementează, de altfel, şi art. 11 alin. (2) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, şi Curtea Constituţională a reţinut, prin jurisprudenţa sa, de pildă Decizia nr. 1.330 din 4 decembrie 2008, că prin posibilitatea unor autorităţi militarizate de a constata contravenţiile săvârşite de civili nu este afectat în niciun fel art. 1 alin. (3) din Constituţie.
Pe de altă parte, Avocatul Poporului menţionează că eventualele modificări ale prevederilor legale criticate excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, prin raportare la dispoziţiile sau principiile Constituţiei, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. b), q) şi s) şi ale art. 27 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. c) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.175 din 13 decembrie 2004, precum şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011.
Textele criticate din Legea nr. 550/2004 au următorul conţinut:
- Art. 19 alin. (1) lit. b), q) şi s):
"(1) Jandarmeria Română, prin structurile sale specializate, are următoarele atribuţii:
(...)
b) execută misiuni de asigurare a ordinii publice cu ocazia mitingurilor, marşurilor, demonstraţiilor. procesiunilor, acţiunilor de pichetare, acţiunilor promoţionale, comerciale, manifestărilor cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, precum şi a altor asemenea activităţi care se desfăşoară în spaţiul public şi care implică aglomerări de persoane;
(...)
q) constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale, potrivit legii;
(...)
s) desfăşoară activităţi de cercetare şi documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparţinând unor grupuri cu comportament huliganic, precum şi cu alte informaţii de interes operativ necesare executării misiunilor.";
- Art. 27 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. c):
"(2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul prevăzut la alin. (1) are următoarele drepturi şi obligaţii:
(...)
b) să legitimeze orice persoană când există indicii temeinice că a săvârşit, săvârşeşte sau se pregăteşte să săvârşească o faptă ce constituie infracţiune ori contravenţie, precum şi persoanele care solicită intrarea într-un perimetru legal restricţionat;
(...)
(3) În exercitarea atribuţiilor; personalul militar al Jandarmeriei Române are dreptul să efectueze control corporal preventiv asupra persoanei şi bagajului acesteia, în următoarele situaţii:
(...)
c) persoana participă la manifestări publice sau în alte locuri în care este interzis accesul cu arme, produse ori substanţe periculoase."
Dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 au următorul cuprins:
"(1) Contravenţiile se constată de către primar, împuterniciţii acestuia, de către ofiţerii sau agenţii de poliţie ori de către ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii din jandarmerie, precum şi, pentru faptele constatate în zona specifică de competenţă, de către poliţiştii de frontieră."
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin normelor art. 1 alin. (3) din Constituţie, care consacră valorile supreme ale statului român, dar şi prevederilor art. 2 şi 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 83/13 din 30 martie 2010, care afirmă valorile pe care Uniunea se întemeiază, pe care le promovează şi le garantează cetăţenilor săi. În acelaşi sens este invocat şi Preambulul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
În esenţă, autoarea excepţiei consideră că prin modul de organizare şi funcţionare pe principii militare a Jandarmeriei Române, reglementat de Legea nr. 550/2004, respectiv rolul său de a asigura ordinea publică cu ocazia desfăşurării unor activităţi care au loc în spaţiul public şi care implică aglomerări de persoane - mitinguri, marşuri, demonstraţii, procesiuni etc. - precum şi competenţa acesteia de a constata săvârşirea contravenţiilor, de a aplica sancţiuni contravenţionale, potrivit legii, de a legitima sau efectua controlul corporal preventiv asupra persoanelor şi bagajelor acestora, în condiţiile legii, contravin principiului statului de drept şi valorilor supreme ale statului de drept consacrate de art. 1 alin. (3) din Constituţia României, dar şi de prevederile art. 2 şi 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi de Preambulul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.
Pentru aceste motive, autoarea excepţiei susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi astfel, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, solicită Curţii Constituţionale "să aducă instituţia Jandarmeriei în matca ei constituţională, prin limitarea la maximum a interacţiunilor jandarmilor cu populaţia civilă, paşnică, neînarmată, şi limitarea atribuţiilor Jandarmeriei la acţiuni de susţinere a Poliţiei civile în cazurile de tulburări extreme în care Poliţia este depăşită, la paza instituţiilor, la intervenţii în cazuri de catastrofă şi război".
Faţă de aceste critici, Curtea observă că, potrivit art. 1 din Legea nr. 550/2004, Jandarmeria Română are atribuţii cu privire la apărarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, la prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare, precum şi la protecţia instituţiilor fundamentale ale statului şi combaterea actelor de terorism şi contribuie, prin rolul său, la garantarea suveranităţii, independenţei, autorităţii, unităţii şi securităţii statului, democraţiei constituţionale pe întregul teritoriu naţional, atât în timp de pace, cât şi în situaţii de criză.
Aşadar, Curtea constată că raţiunea înfiinţării Jandarmeriei Române, ca instituţie specializată a statului, corespunde, prin rolul atribuit de lege, cu obligaţiile pozitive pe care statul le are pentru asigurarea şi respectarea valorilor şi principiilor enumerate în cuprinsul art. 1 alin. (3) din Constituţia României: statul de drept, democratic şi social, demnitatea umană, drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Atribuţiile legale ale Jandarmeriei Române au ca finalitate generală asigurarea ordinii şi liniştii publice, fără ca prin aceasta să se înţeleagă oprimarea exercitării drepturilor şi libertăţilor individuale, ci protejarea unui interes general superior, public, constând în apărarea valorilor supreme ale societăţii: ordinea publică, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, proprietatea publică şi privată, statul de drept şi democratic, în general.
Autoarea excepţiei este nemulţumită, în realitate, de atribuţiile pe care Jandarmeria Română le are în cadrul acţiunilor de stradă, respectiv în privinţa manifestaţiilor, mitingurilor, apreciind că prin exercitarea acestor atribuţii - abuzive, în opinia sa - este afectat însuşi fundamentul democraţiei, şi anume libertatea de exprimare, manifestată în cadrul acestor întruniri publice.
Curtea reaminteşte că, potrivit art. 39 din Constituţie, "mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot desfăşura numai în mod paşnic, fără niciun fel de arme", iar art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală consacră inviolabilitatea libertăţii de exprimare prin orice mijloace de comunicare în public, însă aceasta nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. De asemenea, prevederile constituţionale ale art. 53 permit, în condiţii expres menţionate, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi pentru apărarea ordinii, sănătăţii ori a moralei publice sau a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Normele constituţionale invocate fundamentează ideea potrivit căreia într-un stat de drept şi democratic libertatea de exprimare este garantată şi se bucura de inviolabilitate, însă nu poate fi exercitată în mod absolut, limita fiind trasată de apărarea unor valori, drepturi şi interese generale, ce definesc societatea şi statul de drept. Pentru asemenea cazuri, când integritatea acestor valori este ameninţată, statul este dator ca, prin forţa sa coercitivă caracteristică, materializată sub diverse forme şi pusă în aplicare prin diferite mijloace, să intervină pentru a reda societăţii condiţiile normale de desfăşurare a existenţei. Jandarmeria Română reprezintă instituţia specializată a statului care are rol atât de prevenire a producerii unor astfel de dezechilibre în contextul unor întruniri publice, cât şi de intervenţie activă în cazul în care au loc variate evenimente ce afectează drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, ordinea şi liniştea publică, proprietatea publică sau privată etc.
Legea nr. 550/2004 reglementează, desigur, limitele şi mijloacele prin care această structură specializată, cu statut militar, îşi exercită atribuţiile. Eventualele abuzuri, pe care autoarea excepţiei le acuză în cuprinsul motivării, nu pot reprezenta un aspect ce vizează constituţionalitatea textelor de lege criticate, ci constituie aspecte de fapt, ce aparţin competenţei altor organe sau autorităţi ale statului, fiind, în final, rolul justiţiei de a stabili adevărul şi de a aplica sancţiunile corespunzătoare. Cât despre solicitarea autoarei excepţiei dea limita atribuţiile Jandarmeriei Române ce implică interacţiunea cu populaţia civilă, Curtea reţine că soluţionarea acesteia excedează competenţei sale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Diana Larisa Iftodi în Dosarul nr. 22.074/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. b), q) şi s) şi ale art. 27 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. c) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, precum şi ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 381 din data de 27 iunie 2013